Cum sa-l salvaţi corect pe Alexandru Iba.
Iba Alexandru. Un tip ok, din Ploiesti, cu familie si copii, care a trecut printr-un grav accident de circulatie si care a avut nevoie, marti, de sange. Cum la Metro n-are "sange de Alexandru", familia s-a vazut nevoita sa apeleze la prieteni si cunostinte. Logistica principala: Facebook, reteaua sociala care functioneaza dupa principiul lampii lui Aladin: daca o freci suficient de mult, se intampla lucruri bune.
Si in cazul lui Alexandru chiar s-au intamplat. Mesajul sotiei lui a fost preluat, difuzat si redifuzat de cateva sute de ori. Efectul: vreo 30 de persoane au donat sange pentru Alexandru Iba. "Un succes al social media, imposibil de reprodus in alte medii de comunicare", cum ar zice talibanii care se inchina la Sfantul Mouse.
Eu as zice ca, din punctul asta de vedere, e un mini-esec. Iar cauzele acestui esec vin chiar din comunicarea mesajului care il viza pe Alexandru Iba. Intrati pe profilul sotiei sale si o sa gasiti sinceritate, frica, disperare. N-are cum sa nu te impresioneze asa ceva. Cautati apoi mesajele prelucrate de prietenii familiei Iba, si o sa vedeti cat de mult s-a diluat mesajul.
Si aici sesizam primul defect al comunicarii de pe Facebook: superficialitatea. Un certat cu limba romana a vrut sa scrie ca Alexandru Iba este tatăl unui copil, dar i-a fost lene si a scris ca Alexandru este "tata", intr-un sistem de frazare care te face sa crezi, dupa ce citesti, ca victima accidentului este chiar tatal autorului mesajului. Pe urma gasesti mesajul si pe alte profile, cu zecile, si pentru ca e improbabil ca Alexandru Iba sa detina 45 de copii, majoritatea adulti, incepi sa te intrebi daca nu cumva mesajul e fals.
Acelasi lenes a scris ca este "internet la spital". De fapt, vroia sa spuna ca Alexandru este internat la spital. Daca nu stii toata povestea, legi mental Facebook-ul de internet si pierzi firul logic al enuntului, care poate fi rezumat asa: "ta'su lu' unu din lista mea are net la spital si ii e rau. Cica sa donam sange." wtf?!
Mesajul este violat in continuare, din pacate, si in medii jurnalistice. Ia vedeti ce intelegeti din asta: "tineti cont ca in decembrie Alexandru va deveni tatic pentru a-2-a oara, iar copii au nevoie de un tata, un tata care sa ii invete la randul lor cat de important e sa salvezi un om, asta daca o poti face". [Mai stiti cum zicea profa de romana, in scoala: "Ce a vrut sa spuna autorul, aici?"] O fi vrut sa scrie, autorul, ca Alexandru va deveni tată, pentru a doua oara, in decembrie, si că ar fi grozav sa-l ajutam sa-si vada copilul? N-o sa stim niciodata. Sau, ca sa-l parafrazez pe autor, "daca o poti face, n-o sa stii niciodata".
Cel mai bun ajutor, in cazuri de-astea, este implicarea directa. Cand share-uiţi aşa ceva pe Facebook, o faceţi pentru voi, ca să vă simţiţi mai buni. Dacă vreţi să se simtă şi alţii bine, va urcaţi intr-un taxi şi mergeţi si donati, sau puneţi mana pe telefon si sunati pe cineva care poate face asta.
Nu uitati ca la Unitatea de Primiri Urgente si la Spitalul Judetean sunt zilnic crize de sange. Asta pentru ca la Metro n-are asa ceva, nici macar de Black Friday. Că donati pentru Alexandru sau pentru altii, necunoscuti, e la fel de bine.