Start Gym

In 2010, nu aveam blog. Asta e o notita, publicata pe Facebook, in martie 2011. De atunci, m-am mai dus la Start Gym. Totul ok, de la prima la ultima vizita.

Arnold avea 65, Van Damme 54, Adi 23, eu 21. Centimetri. Ho, nu săriţi, vorbim de circumferinţa bicepsului şi de visele a doi aschelopaţi de clasa a 7-a, care visau să sară pe ei toate fetele de-a opta care aveau ţâţe (11 în toată şcoala). Aşa că ne-am apucat să tragem de fiare. Am furat nişte capete de stâlp de gard (pe care tot omu' şi le făcea din bronz, la uzină), le-am dat gaură pentru şurub şi le-am prins în nişte tije de lemn de fag; gata ganterele, una de 5, una de 7 kile, dar ce mai conta, "cu aia grea, la braţul mai slab", ne-am încurajat noi.

Trăgeam de fiare maxim 10 minute pe zi, sanchi - "să nu ne oprim creşterea". Mâncam fasole, pentru creşterea masei musculare, de devenisem cei mai nepopulari băieţi din şcoală. După o vacanţă de vară de tras de fiare, arătam la fel, iar numărul fetelor cu ţâţe scăzuse la 6. Aşa că ne-am lăsat. Căpătasem, din fericire, forme mai atractive: nu mai arătam ca două scândurele, ci ca două scândurele trapezoidale, puteam să mergem cu mâinile depărtate de corp cel puţin 4 centimetri fără să ne MAI prefacem că altfel nu se poate de spate-lat ce aveam.

Norocul meu a fost că mi-am rezolvat problema cu fetele într-un fel care a exclus farmecul fizicului meu, şi atracţia pentru fiare a dispărut. Adi a mai făcut ceva eforturi, învaţând inclusiv figura cu care Van Damme lovea cu piciorul din săritură. Cum nici o tipă n-a fost dispusă să ia un picior în gură, săracu' Adi a fost nevoit să-mi asculte poveştile pline de învăţăminte, spuse vreun an, până am reuşit s-o comit din nou. După a doua partidă de sex, nici n-am mai stat de vorbă cu labagiul...

Trecut-au anii, cum bine zicea Monica Columbeanu la bac, şi ne-am făcut mari. Adi mai are foarte puţini dinţi în gură, pentru că s-a încăpăţânat să folosească figura aia de karate şi când era în evidentă inferioritate. Eu, lucrător la laptop de 16 ani, am căpătat o oarecare burtă, pe care, vara trecută, mi-am propus s-o alung. Problema era că nu găseam o sală de fitness dispusă să deschidă când vrea metabolismul meu să facă mişcare, adică pe la 7-8. Acum, să nu mă luaţi de umflat, dar dintr-un slăbănog banal, m-am transformat slăbănog de tip somalez, mi se părea că burta mea e Chuck Norris, nu eu o duc pe ea, ci ea pe mine; tot ea alege ce jeanşi îmi mai vin...

Noroc cu criza, mânca-i-aş bocul ei, că a convins doi oameni de afaceri din Ploieşti să optimizeze un subsol de clădire de birouri şi să trântească mândreţe de sală pe Republicii, lângă Best, cu jdă'mii de aparate, şi, foarte important, cu program de la şapte dimineaţa. "Atât ţi-a fost, umflato", i-am spus burţii, pe care am dus-o chiar ieri acolo, să mătur cu ea pe jos.

Sala e foarte mişto. Să mor dacă pricep cum merg aparatele alea. A fost nevoie de toată atenţia patroanei şi a unui instructor ca să reuşesc să pornesc banda. E foaaarte mişto, dar cu ochii la tv, am zburat un pic de pe ea, doar vreo doi metri. Pe urmă m-au strecurat într-un scaun de tortură care a făcut să mă doară muşchi despre care nici nu ştiam că îi am, "cruncher pana mea" îi spune. Cu greu m-am abţinut să nu plâng, deşi aveam prosopul, just in case. M-am dus şi azi, şi n-am mai căzut de pe bandă; doar la duş, că mi-am uitat şlapii...

Am descoperit, aşadar, un loc minunat, pe care vi-l recomand cu căldură, mai puţin de la 8 dimineaţa, când vă pot accidenta încercând să văd "ce face aparatul ăla". Am alt tonus, mă mişc mai lejer, sunt mai bine dispus, dorm mai bine. Problema că mănânc de rup, îmi râde burta în nas, nu mă mai suport, vreau anorexie!!!!!!!