ziua in care am aflat ca ma doare-n facebook

N-am mai postat mai nimic pe facebook, de doua zile, si m-a intreabat un amic daca sunt bine. Pai, eram bine, de-aia n-am mai postat, ii raspund. Si daca postez acum, inseamna ca nu mai sunt. Cum ar zice caragiale: viceversa, stimabile.
Si el, de colo: a, ok. pa. N-am apucat sa-l intreb si eu, daca e bine...

Morala: ne doare-n Facebook, pe unii de altii. si viceversa. Am reusit, in foarte scurt timp, sa ne alienam complet. Avem senzatia ca daca dam cate un like, sau schimbam doua vorbe pe chat, cu un amic, pastram relatia veche, inceputa cand beam ceva impreuna, sau discutam face-to-face. Nici daca ne angaja cineva sa ne instrainam, unii de altii, nu ne-ar fi iesit atat de bine cum o facem acum, socializand impotriva socializarii.

Astept cu interes inmormantarile pe Facebook. La cimitir sa fie doar mortul si angajatii de la pompe funebre, iar noi, pe Facebook, incercand sa intelegem meniul aplicatiei care genereaza coroane virtuale, cu tot cu mesajul "condoleante", pe wall-ul mortului.