Cel mai bun restaurant din Ploiesti nu e in Ploiesti

Ma uitam de sarbatori, pe blog. Am scris, probabil, vreo 50 de texte despre experientele mele in localurile din Ploiesti, din care am omis fix localul in care ajung cel mai des. Si pe urma m-am gandit ca un top al restaurantelor din Ploiesti ar fi binevenit. Mi se pare foarte greu sa faci un asemenea top. Mersul la masa e o experienta subiectiva, care depinde de preferinte culinare, anturaj, perioada din zi in care te duci, etc. 

Pe de alta parte, e foarte usor sa faci un clasament al restaurantelor de cacat. Nu "integral de cacat", ci care au cel putin o problema care sa te faca sa-ti pierzi interesul. Cam ca atunci cand tipa pe care vrei s-o agati trage, din senin, o basina. E tot frumoasa, dar ... De exemplu: aveam o parere excelenta despre DaVinci, pana cand cineva cu care luam masa a cerut maii multe rosii in salata si sa nu i se puna ansoa. Pe nota de plata am avut "supliment de rosii", desi faptul ca au economisit ansoa, un ingredient scump, ar fi trebuit sa reduca pretul salatei cu 30%.; m-a enervat o ospararita de la Tres Olivos, care sustinea ca n-am apasat telecomanda aia, nu ca telecomanda nu merge; o angajata a Coffeol a deschis intr-o dimineata rece usile, spunand ca trebuie sa aeriseasca, ignorand ca erau acolo cativa oameni care se bucurau de atmosfera calda. Fara sa-mi propun asa ceva, n-am mai ajuns deloc sau aproape deloc in aceste trei localuri, dupa ce am avut cate o minima experienta de cacat. Si cred ca asa ar trebui sa facem toti: in Ploiesti sunt peste o suta de restaurante, ai de unde alege. 

Ce fac, in general, restaurantele naspa:

- nu-si selecteaza clientii

- au toaletele jenant de murdare

- iti iau bani pe rahaturi, cat sa te simti pacalit

- angajatii te mint in fata, cu tupeu

- esti luat la per pulis, desi nu te stii cu oamenii aia cat sa poata face asta

- au mesele prea apropiate, nu poti purta o discutie, discret, decat in soapta

- reinnoiesc mancarea: resturile de friptura de ieri ajung carnea din ciorba de azi

- iti iau bani pe ketchup si pe mustar, desi le au in meniu ca accesorii la felul principal

- n-au scobitori, sare, servetele pe masa, trebuie sa le ceri

- au preturi exagerate la feluri de mancare din ingrediente ieftine sau cu prelucrare termica minima 

In 2013, cel mai des am ajuns in Schnitzel Haus. Nu e in Ploiesti, dar e ca si cum ar fi, de la Spitalul Judetean ajungi acolo in patru-cinci minute. N-am avut niciodata motive sa ma plang de mancare. N-a fost zi sa gasesc toaleta murdara. N-a fost saptamana sa nu ma surprind gandindu-ma "ce misto ar fi sa am doua tone din macarea asta in frigiderul personal". N-am avut probleme de intimitate, nici suspiciuni ca am vreun cadavru suspect in farfurie. Iar fetele de acolo iti zambesc de zici ca ai castigat la Loto si vor sa se marite cu tine, atat sunt de amabile. 

Si mai e o chestie, dupa care iti poti da seama daca un restaurant e ok: cat e de plin. Daca e full, fugi fara sa te uiti inapoi. Daca e gol, fii foarte atent, exista o amenintare latenta, care i-a gonit pe multi. In schimb, cand vezi un restaurant cu jumatate din mese ocupate, esti in locul perfect: angajatii se vor putea ocupa de tine fara sa astepti prea mult, mancarea e bine facuta, iar procentul de cretini insuportabili este spre zero. Cel mai probabil, esti la Schniztel Haus.