De ce e bine că au murit Adrian Iovan și Aurelia Ion

Au murit doi oameni, din cauza ca nu avem proceduri standard de reperare si salvare. O sa vedeti ca vom avea, in curand. Ce, cand a murit copilul ala, omorat de caini, in Bucuresti, n-am primit imediat, cadou, o lege care rezolva problema cainilor comunitari? Când au murit bebelușii ăia la rotisor, la maternitatea Giulești, n-au fost dotate urgent toate maternitățile din România cu sisteme anti-incendiu? Noi așa lucrăm, pentru că din seria sacrificiu uman și pentru că morți.

Dintr-un anumit punct de vedere, Istoria recenta a Romaniei seamana tot mai mult cu cea a geto-dacilor. Marele preot din cetate avea însă decența să îi spună celui pe care îl arunca în sulițe: "băi coa'e, avem nevoie de tine, nu ne mai dă Zamolxe ploaie, du-te și fă-ți datoria, pentru comunitate". Și dacul se ducea, că ținea la gașcă.

Acum, liderii Romaniei n-au decență, și nici competență. Au puterea de invățare a unui câine, care, plesnit peste bot când se urcă pe masă, îmvață să nu se mai apropie de farfuria ta. În lipsa ordinii firești oricărei forme de organizare socială, soarta alege un roman, la intamplare, și-l omoara. Populatia reactioneaza urat, si, de frica, liderii fac o lege buna. De frică, da?

Tot e bine, vă spun eu. N-am ajuns încă în faza în care unii oameni vor fi omorâți tocmai ca să se dea o lege. Să omoare un nene, la microunde, ca să ne cumpărăm toți plită cu inducție. Să opărească un copilaș la calorifer, ca să ne cumpărăm toți panouri convectoare. E bine, zic. Nu știu însă cât va mai dura până ajungem acolo. Foarte puțin, ar spune unii...

Mulțumim, Adrian, multumim Aurelia. Ați fost niște drăguți. Datorită vouă, acum putem să ne ducem la munte și să ne facem pulă lângă cort până vomăm. Dacă avem baterie într-un telefon mobil, ne doare-n pulă, o să ne găsească salvatorii, și-o să putem mânca ciorba de potroace chiar in elicopter. How cool is that?