fuck facebook pages
Aparent, Facebook a invins. N-a trecut nici un an de cand a modificat algoritmii in sensul aruncarii in derizoriu a paginilor de brand si mii de mici afaceri, care se promovau in acest fel, s-au dus in cap. Adio interactiune cu fanii, adio aparitii in newsfeed cand se anunta o promotie, daca nu platesti niste facebook ads, esti mort. Deloc surprinzator, agentiile de publicitate din Romania si milioanele de specialisti social-media sustin trendul. Pentru că așa te rup de bani. Adica iti vine specialistul, se cacă un pic pe el folosind niște cuvinte tari, o mai lălăie un pic și apoi vine cu soluția pentru promovat afacerea ta: trebuie să cumpărăm niște facebook ads. E modul lui de a-ti spune habar n-am cum functioneaza facebook, habar n-am cum sa-ti scriu niste postari cool, habar n-am nimic despre fanii tai, dar stiu sa-ti cheltuiesc banii. Degeaba.
Asta deși campaniile platite de pe facebook, in afara celor care declanseaza vanzari online, sunt sortite esecului. Am vazut-o deja intamplandu-se. Boul ăla de specialist nu-ți spune nimic despre prapastia tot mai adanca dintre ce face un om in viata reala si ce face pe net. Pentru că dacă o face, rolul lui dispare. El e acolo să-ți factureze servicii social media, nu să-ți crească vânzările, iar laicării cumpărați de dobitoc interacționează de-amboulea cu pagina ta, făcându-te să crezi că ești bine. De fapt, nu ești.
- Ai organizat o petrecere, la care au apăsat particip 2.000 de oameni? O să ai doar 20 dintre ei, la petrecere.
- Chemi oamenii la miting si 20.000 au zis că vin. O să fie 300, maxim.
- Poza cu noul tău desert a strâns 700 de like-uri? O să-l comande maxim 4 oameni, când vin la local.
Lumea s-a schimbat. Oamenii apasă like așa, de plictiseală, sau pentru că un amic i-a rugat să facă asta, sa ca să pară cool. Dar gestul ăsta nu mai declanșează acțiuni în offline, ca acum 5 ani. Facebook a devenit doar locul unde ne pretindem a fi altcineva, și trebuie să fii un bun psiholog și un scriitor iscusit ca să mai stârnești o agitație care să creeze efecte dincolo de facebook.
Exemplul 1: Mall-urile din orașul meu, Ploiesti Shopping City și Afi Palace Ploiesti, au zeci de mii de fani. Mult prea multi. Pun pariu ca 75% dintre ei au dat like cu gândul de a rămâne astfel la curent cu promoțiile, dar sunt suficient de imbecili încât să nu fi bifat și opțiunea "notifică-mă când se postează ceva''. De-aia, postările obisnuite ale celor doua mall-uri de pe facebook au intre 2 și 9 like-uri. Zero engagement, cum ar zice specialistul. Nu va inchipuiti insă ca in cele doua mall-uri sunt intre 2 si 9 oameni, daca dam o fuga să ne uităm o să vedem că ambele parcări sunt pline, iar în magazine sunt destui clienți. E clar și că oamenii n-au ajuns la mall în urma postărilor de pe facebook, dar și că feedback-ul de pe facebook, în cazul celor două mall-uri, nu mai valorează nici doi bani. E clar și că cine se ocupă de social-media la PSC și la AFI e fix specialistul descris mai sus, probabil vreun antrenat d-ăsta de birou, din altă localitate decât mall-urile, care a învățat niște chestii la școală, prin 2010, și le aplică ca un oligofren, deși nu se mai potrivesc de nici o culoare cu realitatea din 2016: limbă de lemn publicitar, cuvinte-cheie ca în google (de parcă facebook indexează cuvinte-cheie!!!), mesaje stereotipe și politicoase.
Exemplul 2: restaurantul Tres Olivos. Doar 1.700 de fani pe facebook. Ultima postare - prin mai. O catastrofă, nu? Ei bine, nu. Ia duceți-vă la Tres Olivos după 8 seara, și vedeți dacă găsiți o masă liberă. Oamenii ăia taie între 200 și 300 de bonuri fiscale pe zi. Și știți de ce? Pentru că mâncarea e bună, prețurile sunt ok, iar oamenii revin, durându-i fix în pule de postările Tres Olivos din social media.
Exemplul 3: cafeneaua 5To Go. Conform unei doctrine interne (de-a dreptul imbecile, în opinia mea), cafeneaua 5ToGo Ploiești nu are deloc o pagină de facebook. Există una singură, pentru toate cele 11 cafenele din România. Da, o strategie specifică anilor de debut ai Facebook, pe care o mai are, în România, doar brandul turceșc de haine Koton, e folosită pentru a îngropa orice formă de interacțiune a fanilor 5togo cu brandul, asta deși toate francizele de food din România au pagini de facebook pentru fiecare locație în parte. 5ToGo Ploiești are încasări decente, dar dintr-un noroc chior, nu ca urmare a unei strategii naționale.
Ce vreau să spun este că demersurile disperate de a comunica, cu orice preț și oricât de prost, pe facebook, nu mai reprezintă nici ceva obligatoriu, nici ceva neapărat bun pentru un business care se desfășoară în offline. Agită-te pe facebook dacă ai un magazin online, adică dacă monetizarea se poate produce tot acolo, în mediul virtual, cu un singur click. Dar dacă ai un magazin, o cafenea, un restaurant - ceva cu o adresă fizică, e timpul să te gândești la altceva. Ceva care să te pună față în față cu clientul dorit, nu cu avatarul clientului. Și știi de ce? Pentru că avatarul ăla dă like compulsiv și nu cheltuiește un leu.
Uită de facebook page și de specialiștii în așa ceva. Ai n soluții de marketing pe care îți poți cheltui banii, în offline. Sau, dacă insiști în acest demers care te va îngropa imagologic, încearcă măcar să transmiți, sincer, doar acele lucruri reale care sunt mișto. Nu toate rahaturile, la ore fixe. Și nu uita esențialul: nu trebuie să plătești pe cineva ca să strângi două like-uri la o poză. Vorbește cu mă-ta și cu un vecin, și le obții moca.