scrinul vietii

Am cumparat scrinul asta anul trecut, prin septembrie. N-am avut timp de el, asa ca l-am acoperit cu o folie groasa de plastic, ca si pe alte lucruri cu care i-am umplut curtea maica-mii, de-am disperat-o, cu gandul ca-l fac la primavara. Si-am facut o pula. Luna trecuta maldarul de cufere, scrinuri, mese, scaune, etc era la fel de mare, iar toamna/iarna erau colea, la doua luni. Asa ca am intrat drastic in ele si trei sferturi au ajuns lemne de foc, la tara, la unchiul meu. Scrinul a scapat. L-am pus deoparte, pana zilele astea.

Cand l-am bagat in lucru, l-am gasit rablagit la maxim. Spatele distrus, picioare putrede, ghidajele sertarelor rupte, lemn umflat si curbat... In patru zile l-am pus la punct, apoi am pus mana pe rindea si pe cutia de lac. La final i-am schimbat manerele sertarelor si i-am pus role in loc de picioare, ca namila are aproape o suta de kile. Si arata cam asa:

A fost o placere sa descopar ca sertarul de sus are o balama ascunsa, care face ca masca sertarului sa coboare. Cel mai probabil, are functia asta pentru a putea pune/scoate rufaria in sertar fara sa o mototolesti. Am descoperit-o tarziu, cand finisam sertarul, pentru ca fostul proprietar al scrinului o batuse in cuie. Acum, balamaua cool e din nou functionala.

Si cand am vazut ce incapator e, si ce misto i se trag sertarele acum, am decis sa-l pastrez. O sa-mi tin in el colectia de harti, postere si reclame....

... idee care m-a costat scump. Abia mi-a incaput in masina. Abia l-am urcat in ea si abia l-am dat jos, la bloc. Si e mai mare, pe orice latura, decat liftul de la blocul unde locuiesc!!! Cum scap intr-un magazin de bricolaj imi cumpar cinci rulete: una in masina, una la chei, una in casa, una la dracu' sa ma ia de bou, trebuia sa masor liftul inainte sa apar, ca o floricica, cu scrinul...

Asa ca a trebuit sa-l urc pe scari. Opt etaje. Singur. Daca nu-mi faceam un ham din chingi auto, as fi ramas cu el jos pana gaseam pe strada un nene dispus sa-si rupa spatele impreuna cu mine. Asa, mi-am rupt spatele singur. Ca un sclav in Egiptul antic, l-am urcat treapta cu treapta, 176 de trepte. Cam 40 de secunde pe etaj, fara oprire, ca o luam la vale cu el cu tot, cu pauze de gafait de 2 minute pe fiecare palier. Acum mai am doar sa-i fac loc pe hol, adica sa mut dulapul din hol in dormitor, din dormitor sa scot valizele alea si sa le duc pe balcon, iar din balcon sa scot....

Doua ore mai tarziu: sunt rupt. Dar am un scrin de senzatie. 

INDISPONIBIL. Daca vrei ceva similar, scrie-mi la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. si cum imi pica unul in mana, te anunt.