RIP

De mai bine de șase luni nu mai avea chef de nimic. Din când în când, dar foarte rar, avea accese de vioiciune și atunci lăsam tot ca să petrecem timp împreună. Lucru normal, cumva, am fost foarte legați, în trecut, cel putin în ultimii șapte ani ne-am văzut zilnic. Iar acum, în ultima perioada, in care ne-am răcit (mai mult el), i-am remarcat încă o dată talentul de a-mi aduce aminte chestii importante din trecut, pe care eu le uitasem.

Chiar a tinut la mine, asta e clar! Si nici eu n-am renunțat să-l întreb zilnic dacă vrea să facem ceva împreună. Doar ca programul diferit, lipsa de timp, faptul ca era tot mai depasit de vremuri - toate astea ne-au afectat relatia.

De o săptămâna, însă, nu ne-am mai înțeles. Agoniza. Clipea tot mai rar. Se mișca și mai rar. Dar, ca de fiecare dată, a încercat să mă ajute. Până în ultimile momente. Chiar și azi.

Din păcate, azi a fost o zi prea lungă pentru el. După o lungă suferință, la ora 19.11, s-a stins.

Dumnezeu să te ierte, HP Pavilion G series. Și să moară mă-sa lu' ăla care și-o mai lua laptop, e asa de bine cu o unitate zdravănă plină cu de toate sub birou și cu un monitor de porc pe toată masa....

Citeste-mi cartile sau fa-le cadou unei tipe misto