Jurnal de Officedent - episodul 3

Mi-e foarte greu să scriu despre asta, de-aia fac pauzele astea atât de mari între episoadele din Jurnal de Officedent. De fapt, lucrurile evoluează, dezastrul din gura mea dispare încetul cu încetul, dar eu am rămas în blocajul ăla mental "eu n-am dinți, deci n-am probleme, deci nu merg la stomatolog". De fapt, merg foarte des. Ar fi de porc să nu mă duc, după ce Raluca și Otilia au umplut zeci de rubrici în softul ăla cu ceea ce se numește planul de tratament. De-aia revin acum, cu episodul 3. Cel mai pașnic dintre toate, nu mi-a venit să plâng de frică decât o dată.

După ce Raluca mi-a scanat dantura iar Aldo s-a uitat (probabil îngrozit) la ce-a ieșit, am fost chemat din nou la Officedent. Urma să mi se facă (o orodontopulamea și o cosmetopulamea, am uitat) ceva. Mai exact, medicii doreau să-și dea seama ce anume din gura mea reprezintă dinți și ce sunt alte lucruri ramase pe acolo. Sincer, eu mă așteptam să găsească și plante, lilieci, nu numai peșteri și formațiuni stâncoase bizare, pentru că n-am mai făcut un detartraj profesional de (prea multi) ani. Dar m-am dus ca la nuntă. Ca dacii, care sfidau moartea și o considerau prilej de sărbătoare. Știți genul: omul intră relaxat, merge în figuri, joacă hihi cu asistentele, face selfie-uri....

Până a intrat medicul și a început să se pregătească. Părea foarte serios. Brusc, din dacul mândru și curajos m-am transformat într-un soldat roman luat prizonier la Tapae.

Per total, a fost ok. Adică n-am izbucnit în plâns decât în gând, când omul m-a pus să mă întind pe scaunapeaua aia genială (tre' să-mi iau și eu una, adorm spontan pe el/ea) și să deschid gura, în care a băgat un fel de flex/daltă mic. Timp de vreo 20 de minute, medicul a făcut în gura mea cum face un meșter pe care l-ai chemat să-ți scoată gresia aia veche, ca să pui parchet. 

A fost funny să simt cum se face loc, mult, mult loc, în gura mea. Adică, dacă înainte de operațiunea asta puteam băga 5-6 pufuleți în gură, acum pot băga 7-8. Și nu m-a durut. De-aia am și putut răbda curajos toată procedura. Și când scriu "curajos" mă refer la faptul că nu mi-a mai tremurat bărbia, a plâns, când medicul mă punea să-mi clătesc gura. Știți ce precis am putut scuipa în chiuveta aia, în absența unei barbii spasmodice și de necontrolat?

"Și acum facem cosmetopulamea, nu?", am zis eu, când medicul s-a oprit din mineritul desfășurat la mine în gură. "Nu, nu încă. Oricum, operațiunea aia nu o fac eu. Ideea este că a fost ceva mai mult de lucru decât anticipam. Trebuie să revii săptămâna viitoare, să finalizăm". 

Și-am rămas cu o trilemă:

• Cum adică "să finalizăm"?
• Cum și unde o să finalizez eu?
• Și de ce crede tipul asta că aș avea starea psihică să finalizez când el urmează să finalizeze în gura mea?

************

Officedent, una din cele mai performante clinici de stomatologie din Romania, e AICI. Uita-te sa vezi cat de misto e.

************

Episodul 1: "Când mă doare vreo măsea beau palincă. Când îmi sângerează vreun dinte beau palincă de la congelator. Mă descurc binișor, cred, desi ficatul spune ca trebuie sa mai las in pula mea stomatologia băbească. Intre timp, aflu ca "scândura" aia lipsă îmi va face să cadă tot gardul. Cică dinții migrează dacă au loc pe gingie. Și dacă las lucrurile așa, o să fiu singurul român cu 8-9 strungarețe si un zambet ca Fernando de la Caransebeș". (citeste integral episodul 1 din Jurnal de Officedent AICI)

Episodul 2: "italianul si-a băgat un deget în gura mea cum bag eu degetul mic în supă, să văd dacă frige. Si-a proptit degetul într-o gaură unde pe vremuri trăia linistită o măsea și așa a rămas. L-am suportat vreo două minute, după care am început să mă întreb ce e asta. E uituc? E un fel de salut doctor-pacient? E dominare, gen "țin ce vreau în gura ta"? Să-l mușc? Să-l sug? Să suflu rece? Ce pula mea face asta cu degetul în gura mea, în pula mea, că...." (citeste integral episodul 2 din Jurnal de Officedent AICI)