Ce e gravura, cu ce se mananca si la ce-ti foloseste
Dacă tot ce știi despre gravură este că print-shop-ul din colț face gravură laser, sau că-ți poți grava numărul de înmatriculare pe oglinzile mașinii, felicitări, ești un om al timpurilor noastre, demn să porți o baterie în cur și să dai bășini bionice. Nu despre asta e vorba, te rog închide textul asta, fugi și joacă-te ceva pe telefon. Textul asta este despre gravura aia cu care se ilustrau primele cărți ale omenirii. Cu care s-au făcut primele hărți. Care l-a făcut faimos pe Albrecht Dürer. Dacă ți-a picat în mâna, vreodată, o carte veche, cu ilustrații bizare, nici poze, nici picturi, să știi că erau gravuri. Făcute cam cum lasă bocancul murdar urme de noroi pe covor, dar in vreo cinci feluri.
La gravura acvaforte (se citește acuaforte) placa metalică de gravură (talpa bocancului) este corodată după un desen, cu acid, după care se da cu cerneală și se presează peste hârtie umedă. Gravura acvatinta (fonetic: acuatinta) se face cam la fel, doar că înainte de expunere la acid se presară placa cu niște granule, care crează pe hartie un efect punctiform. Xilogravura (xylon = lemn, în greacă) se face cu plăci de lemn scobite manual după un desen, în găurile făcute intrând cerneală care apoi, tot prin presare, ajunge pe hârtie. Litografia (litos = piatră, în greacă) este o metodă de gravare în care suprafața matritei e perfect netedă, dar tratată, după desen, cu substanțe hidrofobe și hidrofile care vor deveni pe hartie imagine și fundal. E atât de bună metodă încât se folosește și acum. Tiparul offset e o forma de litografie. Tot litografie se poate numi construirea circuitelor integrate. Serigrafia este tot o formă de gravură, unde imprimarea se face printr-o sită cu șablon în forma desenului. Mai nou a apărut linogravura, unde matrița se face în linoleum.
Te-am lămurit de te-am spart, nu? Eram sigur. Si e bine. Ignora tot. Numai un snob se loveste de definitia exacta a frumusetii, in loc sa se lase cucerit de ea.
Daca ti-am trezit interesul si vrei sa faci rost de niste gravuri, să pari și tu cult în casă, ai trei variante:
1. Iei la cercetat cărțile vechi din casă. De obicei, gravurile sunt imprimate pe o pagină unde verso-ul este alb.
Uita-te la pagina aia alba, un pic, in lumina. Daca vezi un contur liniar, de obicei dreptunghiular, un pic mai mare ca imaginea, sa stii ca ai o gravura. Santul ala fin din hartie a aparut de la trecerea placii de gravat si a foii de hartie, prin presa. Un alt indiciu valoros: de obicei, pagina cu gravura pare sa fi fost lipita in carte, nu e parte a unei file duble. Logic, cumva, tocmai ti-am zis ca se faceau una cate una, nu pe rotativa...
Dacă nu e vorba de o carte în stare bună, poți extrage cu grijă gravurile, apoi fugi si cumpara-ti rame, inrameaza gravurile și pune-le prin casa. Nu distruge o carte completă și bună, nu fii tâmpit.
Varianta 2. Cumperi cărți cu gravuri sau doar gravuri de pe olx sau okazii. Sigur, poți lua țeapă, poți primi ziare vechi în pachet, dar ... dacă ai noroc? Purcede, apoi, la ce scrie mai sus și decorează-ți casa, cafeneaua, biroul. O sa arate bine de tot.
Varianta 3. Cumperi gravurile, gata înrămate, de pe bogdanstoica.ro/shop. Eu am o droaie, e păcat să le mai țin în sertare și plicuri, așa că le dau, pentru că niște lucruri atât de frumoase nu trebuie să stea ascunse.
In general, iți recomand decorațiunile vechi, autentice, fie că ți le procuri singur, fie că le cumperi de pe net și le mesteresti singur, fie că le iei de la mine gata de pus pe perete. Printuri de magazin au toți cei care au fost la Ikea, Metro, etc si nu mai poți vorbi despre un stil personal când sunteți 3 milioane de oameni cu pereții decorați la fel. Gravurile si cartile postale vechi sunt nu doar doldora de bun gust, ci si destul de rare și, uneori, destul de scumpe. Si stai linistit: gravurile pot fi trecute, fără probleme, la obiecte de colecție de bun gust. Dacă ai niște gravuri in casă nu e ca și cum ai avea o carpetă. Ba, dimpotriva.