Ceasurile mele: un pahar de potenţial financiar neexploatat

Nu mă pricep la ceasuri, dar le-am dat de gust şi-mi plac, deşi nu-mi place ideea de a arunca cu bani în ceva ce îmi arată ora fără să-mi arate cine mă sună.

Am opt, dintre care port trei. Cel mai scump e un Jaques Lemans, de vreo 300 de euro, primit cadou. Cel mai drag, un Hard Rock Cafe, d'ăla cu cureaua lată. Cel mai purtat este un Fossil, sport, maro.

 Mai am un Atlantic, un Tissot, un UMF Ruhla, un Festina şi un Gugandel, toate luate pe doi lei de la fraieri, şi necesitând recondiţionări scumpe şi serioase.

 La cum arată acum, toate valorează maaaaaxim 1.000 de euro. Cele cinci pe care le ţin într-un pahar ar valora cât o maşină germană din 2003-2004 dacă aş avea bani să le recondiţionez. Da' n-am.