Notita scrisa pe Facebook, in noiembrie 2010. De atunci, am mai ajuns la London House, de mai multe ori. Ii place lui M.

..............................

Nu-mi place London House, dar nu pot să nu-i accept importanţa. Dacă vrei să dai de un manager important din Ploieşti, pe care nu-l găseşti la birou la nici o oră, e suficient să bei ceva, timp de 5-10 zile, la o masă de la London, în jurul prânzului, şi ai şanse de 90% să dai ochii cu el.

De fapt, ăsta e şi motivul pentru care nu-mi place acolo: London House e atât de bine targetat, încât a devenit domeniul de vânătoare al petardelor de lux (apropo, :)) mi-am văzut colege de şcoală printre ele), care, nu-i aşa?,trebuie supravegheate atent de proxeneţi.

Nici ideea de a pune ţara la cale la London House nu e cea mai fericită. Mesele sunt atât de apropiate, încât trebuie să vorbeşti cifrat, sau să accepţi ideea că oricând un tip de la altă masă îţi va spune "am eu numărul lui X, da' ce treabă ai cu el?". Iar un banc bun, spus cu talent, face să râdă câte 20 de oameni, chiar dacă tu eşti acolo cu doar doi prieteni.

De mâncat însă se mănâncă excelent. Nu ştiu cum dracu' fac, dar n-am reuşit să mai comand ceva din meniu de vreo doi ani. E de ajuns să te apropii de vitrina aia cu mâncare caldă şi papilele iau o decizie înaintea ta. Te duci frumos la masă, iar băutura te ajunge din urmă rapid. Scrumiera, farfuriile goale, şerveţelele dispar singure, "ajutate" mereu de o altă persoană, de zici că au 20 de ospătari.

Ca orice lucru mişto din ţara asta, London te face să plăteşti scump pentru îndrăzneala de a-i consuma reparatele. Azi n-am plătit eu, dar A a lăsat o bancnotă de 100 de lei pentru trei porţii de spanac cu ouă-ochiuri şi trei ape plate. WTF?! Păi spanacului, si cartofii îi zic "buruiană", atât e de ieftin. Sau o fi nota de plată mare din cauza apei, ca la Casa Prahoveană? :))

În concluzie: mergeţi la London House când vreţi să mâncaţi ceva bun. Când vă e foame, ocoliţi.