Acum patru ani, când am scris primele rânduri despre fotografia cu telefonul, notam că fotografia va fi nouă dimensiune socială a fiecăruia, că abilitatea de a face fotografii bune va fi echivalentă cu abilitatea generației mele de a folosi un computer sau de a putea vorbi în engleză. Am avut dreptate. Vânzările au explodat în online unde fotografia produsului a luat locul experienței personale. Relațiile debutează în online pornind de la fotografiile celor doi. Influencerii sunt în proporție de 90% creatori de imagini, nu de text sau video. Politica, trendurile sociale, campaniile umanitare, emoțiile colective - totul pleacă de la o fotografie. Și ca un corolar al faptului că am avut dreptate, toate reclamele la telefoane mobile vorbesc acum doar despre luminozitatea camerei foto și despre megapixelii ascunși după ea. 

Cu toate astea, primul meu manual de fotografie cu telefonul s-a vândut bine și nu prea. Asta deși era făcut ca ebook, "ca să-l ai în telefon, la indemana", mi-am zis eu. Cifrele nu-s rele, s-au contorizat câteva mii de download-uri, dar dacă împart totalul de descărcări la numărul de zile trecute de la lansarea lui, reiese că s-au vândut 1-3 manuale pe zi. Noroc ca am aflat recent că nu e vina mea. E vorba de specificul pieței. În România se vând doar 150.000 de cărți electronice în fiecare an. În Polonia se vând două milioane. În Germania - dublu față de Polonia. Cumva, românii nu se dau în vânt după cărțile electronice atunci când trebuie să le cumpere.  

Așa că am adus manualul de fotografie cu telefonul în lumea printului. Acum e o carte ca toate cărțile. Are două sute de pagini, toate color.

Cartea este doldora nu doar de sfaturi privind fotografia cu telefonul, ci și de grafică menită să te ajute să faci fotografia cea mai bună, din locul cel mai bun, cuiva care stă în cea mai bună poziție posibilă.

Tonul a fost accesibilizat la maxim, astfel încât cartea să poată fi citită și de un copil de zece ani.

Nu copiii sunt, însă, targetul meu, ci adulții în a căror profesie fotografia bună a devenit o necesitate. Agenții imobiliari. Proprietarii de mici afaceri de comerț online. Micii meșteșugari, artizanii, artiștii independenți. Oamenii de PR. Responsabilii de conținutul vizual în social media. Politicienii. Jurnaliștii. Oamenii legii. Profesorii și educatorii. Oameni care-si folosesc telefonul la serviciu, pentru ca trebuie. Le recomand tuturor aceasta carte, ca pe o investitie in viitorul lor. 

Nu în ultimul rând, recomand cartea tuturor celor ce se consideră prea puțin atrăgători. Celor cu respectul de sine la cote scăzute. Am auzit de sute de ori, după ședințele foto pe care le-am făcut sau după workshop-urile de fotografie cu telefonul pe care le-am susținut, replici de genul: "știi, acum nu mai mi se pare că sunt urat(ă), îmi dau seama că mă fotografiam sau mă lăsam fotografiat(ă) greșit, e incredibil ce bine mă simt acum, mulțumesc". 

Manualul de fotografie cu telefonul se poate cumpăra de AICI. 

La un preț mai bun, alături de alte cărți de-ale mele, o găsești AICI.

Lansarea cărții are loc miercuri, 30 octombrie, la Ploiești. Ai toate detaliile AICI.

Am luat poza asta de pe net. E făcută ca o pulă:

• 1. Bradul e plat, pentru că omul a avut grijă să stea ca un militian în fața lui.
• 2. E încadrată central, de nu-ți dai seama cât de mare e camera, dacă e acasă sau în vreun hotel.

Nu așa se face. Bradul e și el om, și el are suflet, merită fotografiat mișto. Așa că: 

• Nu aprinde lustra sau plafoniera. O veioză ar fi perfect. Să vină lumina lateral, să creeze umbre și să dea volum.
• Încadrează astfel încât să prinzi și poalele bradului, acolo unde sunt cadourile, dar și vârful. Estetic vorbind, partea principală a bradului este vârful. 
• Te-ai prins, așadar, că trebuie să ții telefonul înclinat un pic spre tine, da? Iar dacă te lași în jos, bradul va părea un pic mai mare decât este. 
• Nu-l încadra în centrul imaginii. Nu vinzi bradul, ni-l arăți. Și nu l-ai montat doar ca să ne arăți că ai brad, ci ca să vedem cum petreci tu Crăciunul, la tine acasă. Lasă, deci, niște loc să mai vedem ceva. Eventual chiar pe tine.
• Nu sta în picioare. E greu de crezut că ai o casă cu tavanul la patru metri și un brad de trei metri. Iar dacă ești și gras, o să arăți mai mare ca bradul. 
• Stai jos, în pula mea. Jos, pe podea. Arată-ne că încă mai trăiește copilul din tine.
• Strânge picioarele sub tine, lateral. Rezeamă-te într-un cot, într-o mână, să stai relaxat.
• Nu pune sclipici pe tine, strălucește bradul destul. Lasă geloziile astea stupide, că nu suntem la o nuntă în Titu.
• Zâmbește. Cu capul un pic într-o parte și privirea la fotograful de ocazie. Nu vrei să-ți arate fața plată, sau nasul ca un bot de tren de mare viteză.
• Șterge camera înainte să faci pozele.
• Încadrează drept. Pe cine dracu' pasionează un brad strâmb?
• Activează hdr-ul pe telefon. Te va ajuta să arăți detaliile din zonele umbrite ale bradului și nu va face să strălucească orbitor instalația luminoasă.
• Fă mai mult de o poză. Fă 30. Fă zece, apoi schimbă-ți poziția, mai fă zece. apoi mută-te în partea cealaltă a bradului și mai fă zece. 
• Alege o poză bună. Una, nu trei. Posteaz-o pe facebook. Șterge-le pe celelalte 29. De fapt, șterge toate gunoaiele digitale din telefon. Începe și tu anul viitor cu rezoluția "nu mai țin în telefon poze de căcat"

Gata? Bun. Îți mulțumesc că nu mă mai asasinezi cu mizerii vizuale. Iar daca vrei să înveți să faci poze bune oricand, oricui, si soției, și copilului, și câinelui, și lucrurilor pe care le vinzi, și lucrurilor pe care le faci, si in vacanțe, apasa AICI sau AICI.