Adrian Paunescu s-a reincarnat si scrie reclame
Iti multumesc, ar fi tunat Adrian Paunescu, pe stadionul plin. Parca-l vad: gras ca porcul, transpirat, stergandu-si capatana cu o stergar oltenesc. Lumea ar fi ovationat, crezand ca e doar o pauza de efect, dar bardul avea nevoie de aer. Apoi ar fi ridicat o mana, lent, iar uralele multimii s-ar fi stins la fel de lent. Si dupa doua-trei secunde in care in boxele i s-ar fi auzit doar respiratia, Adrian Paunescu ar fi ridicat sprancenele, lent, ar fi holbat ochii si ar fi rotit usor capul, astfel incat sa dea senzatia ca-i priveste pe toti, si-ar fi soptit: asta-nsemnand....
Iar stadionul ar fi innebunit din nou, ca o femeie careia i-ai gasit punctul G si se pregateste sa urle. Paunescu si-ar fi pastrat expresia interogativa pret de cateva clipe, astfel incat toti cei de fata sa-si dea seama ca poetul vrea tovarasie spirituala, ca poezia recitata e un act interactiv, ca poetul si-a dat chilotii jos de pe suflet si e gata sa-si copuleze geniul cu oricine face o rima sanatoasa....
Si brusc, fara nici un avertisment gestic, Adrian Paunescu ar fi tunat MERCI. Si gata. S-ar fi trantit inapoi pe scaun, ar fi baut apa, si-ar fi facut vant cu camasa, si-ar fi tras mucii, lasand multimea sa ejaculeze. Mama, ce-a dat-o p-asta, ce genial se termina, nu ma gandeam la asa ceva, auzi, MERCI!!!
Iti multumesc, asta-nsemnand Merci. Nu e o poezie. Nu e nici macar un vers. Sunt niste cuvinte nescrise de Adrian Paunescu, ci de un publicitar cretin. Dar numai Paunescu mai reusea sa dea valoare de fraze enigmatice, care ascund in ele chiar Sensul Vietii, unor tampenii crunte.
Urasc reclama asta. Face ca prostii si snobii sa se simta profunzi.