Am fost și rămân fanul celor care se reinventează și se adaptează rapid la situații noi. Mi se pare că asta este forma supremă a inteligenței umane: când tot tribul moare de foame că nu mai ajunge la gutuile din pom, vine unul cu un băț lung și să dă cu el în crengi până pică gutuia. Probabil datorită profesiei și anturajului, am privilegiul să cunosc periodic oameni de tipul ăsta. Cum e Vlad. 

Vlad nu mi s-a părut vreo sculă de om când l-am cunoscut, acum câțiva ani. Bine, era și foarte tânăr (uite-l în poză, alături de doi amici cu niște cămăși atât de nașpa încât a trebuit, pentru psihicul meu fragil, să îi șterg. Dragi tineri, purtați cămăși simple, uni, dacă vreți să futeți ceva. Când purtați colorat nu veți, ci veți fi, ca să zic așa). L-am scuzat, pentru că nici eu nu eram vreo lumină când eram tânăr. Aș spune chiar dimpotrivă.

Am apreciat că răspundea la salut, că nu se băga în vorbă aiurea cu tâmpenii. Părea destul de tăcut iar la un tânăr ăsta e de obicei semn că nu e un oligofren sonor. Dar naiv era. La 19 ani, l-a convins pe ta'su să-i finanțeze o whatever cum îi zice magazin/cafenea/prăjitorie de cafea, undeva prin centrul orașului. O pălărie de bani spațiul, o pălărie de bani sculele, o pălărie de bani cafeaua comparativ cu ce e în piață. Ștind că jumătate dintre români beau căcatul ăla maro de la automate, iar din restul încă 90% beau cafea de cafenea, adică mix-uri ieftine de boabe de robusta date cu maclavais de gust, n-am crezut nici o clipă că o să meargă magazinul ăla rafinat. Și ghici ce? N-a mers. Cum familia nu i-a mai finanțat proiectul, Vlad l-a închis și s-a cărat la București, unde a devenit barman (vă dați seama, altă meserie de mare viitor). Dar a fost un moment în care l-am apreciat: deși putea să paraziteze averea familiei, cum fac mulți cretini de bani gata, omul a luat-o de jos. A băgat ca migu' la barul ăla fără viitor, până și-a dat seama că ar fi bine, pentru un tânăr care vrea să fută ceva mișto din gamele superioare, unde România bate tot, să facă și niște bani adevărați. A deschis o agenție imobiliară. În București, da?, unde dacă pui trei bca-uri unul peste altul le vinzi imediat ca GGR - Grey Geometric Residence. Logic, s-au adunat niște bani în cont, niște haine mai bune și niște anturaje mai de soi, cu oameni care nu doar beau, ci și spun lucruri inteligente.

Așa l-a cunoscut pe X, un britanic rezident în România, care vindea, împreună cu un român, niște soluții de igienizat instalații de bere, butoaie de bere (pula mea, omu' e englez, ce era să vândă, melci?), bine conectat la o corporație de chimicale din Marea Britanie. Una mare cât imperiile lui Ioan Nicolae și Ovidiu Tender la un loc. Care inovează permanent și este lipită natural de piața produselor must have, ca mielul de oaie. Când a început pandemia, britanicul a zis ceva despre un produs pe care corporația britanică îl vinde chiar NHS-ului britanic, pentru spitale, școli, etc. Ăsta micu' a percutat, a pus întrebările potrivite, a făcut sugestile cuvenite și așa a apărut noua lor afacere din România: Viridis.

Viridis este, după părerea mea, cel mai bun dezinfectant disponibil în acest moment în România, pentru că are efect virucid fără să conțină alcool sau clor. Adică nu pute, nu irită mâinile, nu vaporizează rapid afectând respirația, nu e inflamabil ca spirtul, nu otrăvește apa precum clorul, nu afectează nici măcar pielea delicată. E un produs pe bază de apă, complet ecologic și biodegradabil, care poate fi folosit și pe mâini, și pe cur de copil, și pe volan și pe frigider. De-aia și e folosit, de exemplu, as we speak, pentru dezinfectarea școlilor din Marea Britanie și de poliția și de pompierii din Marea Britanie, încă de când a apărut valul doi de Ebola, în 2014. (detaliile tehnice sunt aici). Mi se pare un produs genial

• pentru grădinițe și pentru școli;
• pentru copiii care pun mâinile pe orice, când sunt pe afară, inclusiv pe pisici  malefice ca Ghenă;
• pentru femeile care au pielea sensibilă și pentru femeile care cred că au pielea sensibilă;
• pentru hipsterii care beau cidru și pot fi omorâți ușor și de o luxație a gleznei
• pentru .... pana mea, dacă e bun pentru statul britanic e megabun și pentru statul român, cu instituțiile lui frecventate de sute de mii de oameni, cu spitalele, metrourile, autobuzele și toate etîcîurile lui murdare, pe oriunde o tâmpită de femeie de serviciu udă mopul o dată și îl plimbă două etaje... 

Recunosc, întâi am ridicat o sprânceană când mi-a zis că pachetul disponibil la vânzare costă 300 de lei.

Pe urmă am făcut socoteala și m-am lămurit că prețul e ok. În pachet au fost 3 dozatoare mici de buzunar, de 50ml, un dozator mare de masă de 600ml și o rezervă de un litru. Cum ar veni, pot să fac refill la o chestie de-aia mică de 35 de ori. Adică prețul pe bucată este de vreo 8 lei. Am unul în buzunar de patru zile. Încă mai are ceva în el, pentru că are supape nuștiucum care fac din lichidul ăla o spumă, iar astfel consumul e mai mic. Să zicem că o să țină șase zile. Am 35 de porții în bidoanele alea, deci pachetul de 300 de lei o să mă țină 210 zile dacă folosesc Viridisu' doar pentru mâini, volan, mânere de uși, ca acum. Adică 30 de lei pe lună, timp de șapte luni. Pula mea, mie mi se pare că ies foarte bine în contextul ăsta, cu 10.000 de cazuri de covid19 pe zi, așa că am mai cumpărat un pachet, pentru #magirl, aflată la facultate. 

Ca să mă sigur că nu scriu tâmpenii despre un produs fără să-i văd concurența, am dat o tură în două supermarketuri mari. Și am găsit următoarele produse: 

• Produs dezinfectant unguresc 150ml, cu 70% alcool, 9 lei și ceva. Face mâinile praf, folosit pe termen lung. Și costă cu 60% mai mult decât spirtul Ana dintr-o sticlă de un sfert de litru, deși are același efect.
• Produs turcesc, 59 (!!!) ml, pula virucid, doar antibacterian. 13 fuckin' lei. O capcană comercială tipică retailerilor, pun pariu că la fabrică costă un leu. Are efectul unul săpun, așa că dacă nu pui mult pe mâini și nu te freci juma de minut cu el e fix degeaba.
• Produs românesc, 50 ml, antibacterian, 7 lei. Tot fix degeaba din perspectiva covid19. 

• Produs faimos, antibacterian și virucid, 16 lei. E bun, asta e clar. Dar costă uuun pic mai mult decât Viridis și nu are dispenser care să-l facă spumă și astfel să consumi mai puțin, cum are flaconul britanicilor. 
• Produs dezinfectant românesc, 250 ml, 70% alcool, 9,5 lei. Ăsta e bun, dar are problemele pe care le are și produsul nr. 1. Dacă nu ești în bani și nu ai probleme cu pielea, cumpără d-ăsta fără frică, își face treaba. Vezi însă cum îl folosești în mașină când ți-o face un polițist alcooltestul și ai grijă cum fumezi, că e inflamabil ca pălinca. 
• Produs românesc, 70% alcool, 200 ml, 14 lei. Dublu la pret față de spirtul normal. Retail bulshit. 

Viridis nu mai este vândut de nimeni în România, în afară de Vlad, Richard și Mădălin. Deși în Anglia are toate vizele posibile, până vin autorizările de la autoritățile noastre, Viridis este încadrat în România ca dispozitiv medical (relax, ai noștri consideră și că Tesla nu este vehicul electric). Pentru că nici Vlad, nici Richard, nici Mădălin nu se pricep la online, cei doi vor să vândă produsul pe emag sau pe elefant, lucru care mie mi se pare o prostie. Le trebuie doar distribuitori, în pula mea, produsul ăsta se va vinde singur. De exemplu, Viridis este și halal (nu râdeți, că un musulman nu se dezinfectează niciodată pe mâini cu ceva ce conține alcool), plus că are un nume scos parcă din Harry Potter (eu chiar mi-am imaginat cum o anumită vrăjitoare sexy îmi pune pe pulă o mână plină de o spumă catifelată zicând: "viridis sculatus foreveris!"), după care rup patul cu ea (cu vrăjitoarea, nu cu spuma). 

Gata. Atât cu Viridisul. Mie îmi place atât de mult încât am făcut și un video (adică ceva ce urăsc), pe care îl puteți vedea la finalul acestui text (să vă abonați și la canal, da?, ca e nou, are patru speriați), Linkul unde găsiți produsul este ACESTA https://viridis.com.ro/. Comenzile se pot face, deocamdată, pe email (https://viridis.com.ro/contact ) și pe whatsapp, la numarul 0727311295 (Vlad). Firma vinde și alte pachete în afară de cel luat de mine, dar nu am chef și timp să le prezint.  

O să vă descurcați, sunt sigur. Oricum ce-am făcut eu aici este megamură'n gură. 

Adaug, la final, și Felicitări, Vlad, Mădălin și Richard. Fie să vă îmbogățiți cum se cuvine, pentru că ați avut ideea, curajul și cheful să vă băgați într-un business nou într-o perioadă în care 90% dintre așa-zișii oameni de afaceri se vaită că nu-s muieți posmagii și că o să cadă drobul de sare în capul copchilului. Nice work, v-am adăugat produsul la Ponturi.