Racitorul este stramosul frigiderului. Il gaseai in carciumi, hoteluri sau in casele oamenilor bogati. Nu consuma curent, principiul de functionare este cel al unei lazi frigorifice de voiaj, dar gheata costa destul de mult intre cele doua razboaie. Am vorbit cu bunica: parintii ei nu aveau bani de racitor si tineau mancarea intr-un beci. Altii trageau apa in beci, sa se scurga incet pe pereti si sa contribuie astfel, cu inca un grad, la racirea incaperii. "Primul frigider pe care l-am avut a fost dupa anii 60".

Sunt foarte mandru de mine ca le-am salvat. Pe de alta, sa ma inscriu in PSD daca ma mai inham vreodata la asa ceva! Chiar eliminand sablarea, pe care n-am facut-o eu, tot s-au adunat vreo 10 zile de munca. Erau intr-un hal....

Unul fusese vopsit in verde, unul in crem. Intensiv, ani la rand! Mi-am adus aminte cum vopsea bunica bufetul, in fiecare vara, de nu se mai inchideau sertarele de la cele 30-40 de straturi....

La unul putrezise un panou lateral, la celalalt capacul si usa. La interior - un dezastru...

Sablarea a fost singura optiune posibila, desi mi s-a spus ca e o operatiune prea dura pentru un lemn atat de fragil. Mi-am asumat riscul, ca sa scap de cele doua culori infecte...

N-a fost dura... A fost un carnagiu! Dupa operatiune, a trebuit sa sap printre schijele" produse de sablare pana la ultimul strat ramas intact si sa aplic, peste, trei panouri de lemn. Stii cum e sa cauti trei bucati de lemn vechi, asemanatoare la textura, la anumite dimensiuni, din care una - grosimea - imposibila? Un cosmar.

N-am gasit nimic pe net care sa ma ajute sa inteleg cum aratau racitoarele cand ieseau din Fabrica de Racitoare Victoria Bucuresti. Doar niste poze, cu niste racitoare deloc similare, in stari la fel de jalnice ca ale mele, sau restaurate penibil. 

Daca nu gaseam niste referiri, intr-un text, nu le faceam asa.

Am folosit o ceara suedeza, care sa reinvie textura acelui lemn de tei fabulos, care a rezistat aproape o suta de ani. Feroneria de alama a primit auriul obisnuit. Peste, am aplicat un lac transparent, gros, de yacht. Sa mai reziste o suta de ani.

Si niste ornamente ramase de la o tablie de pat interbelica, similare cu ce povestea nenea ala in textul ala salvator...

Interiorul racitoarelor, dupa ce l-am curatat de rugina si grunduit, l-am facut negru. Cu vopsea ecologica, bineinteles. Pentru ca cele doua racitoare sunt functionale. Dimineata, pui in compartimentul de sus niste gheata, jos pui niste sticle de vin, lasi racitorul prin curte, langa foisor, in soare si ai bauturi reci pana seara. Pe bune, le-am testat.

Si gata. Te uiti la singura pereche de racitoare interbelice reconditionate din Romania. Unul mai mic, unul mai mare, ca un cuplu. Poti sa le botezi Iri si Monica, daca vrei. Iri e cel mic, da?

Daca vrei frigiderele interbelice, propune-mi un pret la contact @ bogdanstoica.ro.

NOTA 1: M-am uitat pe net: nimic despre racitor, desi e bunicul frigiderelor moderne. Producţia de frigidere româneşti a început prin 1957, la Uzinele "Klement Gottwald" din Bucureşti, fosta Fabrica de Racitoare "Victoria". Primele frigidele produse au purtat denumirea de AL-75-II-Pinguin (75 de litri, aproape 1.80m inaltime, cu absorbtie, adica fara termostat, adica mergea de nebun si consuma 4, 8 kilowati la fiecare 24 de ore!!!). S-au produs doar 10.000 de frigidere Pinguin pana in 1963, cand la Uzina Mecanica Sadu incepe fabricaţia frigiderelor cu absorbţie tip Fram 110L. In 1966 se cumpara licenţa de la Thomas-Houston pentru modernizarea frigiderului Fram 110L si productia frigiderului Fram 70L. Fram 70L costa 2.125 lei. În 1968 a apărut modelul Jiul, tip mobilă (preţ: 2.600 lei). In 1978 a aparut si modelul Fram 22L care se putea monta în portbagajul autoturismului Dacia 1300. Ceausescu a facut o afacere buna atunci. Un barter: companiile franceze Thomson-Brandt şi Roubanoux au oferit instalaţiile si linia tehnologica pe bază de credit în valoare de 27, 1 milioane de franci, iar in contrapartidă, uzina a furnizat francezilor frigidere şi piese de schimb în valoare totală de 7, 7 milioane de franci francezi, începând din anul 1972. Ulterior le-am furat asimilat tehnologia, si din 1971, incepe fabricarea la Gaesti a frigiderelor românești cu compresor, numite Arctic. In 1979 se sistează fabricarea frigiderului cu absorbţie Fram. În 1981 începe fabricaţia frigiderelor cu compresor sub numele Frigero. Frigero si Arctic aveau termostat pentru a regla automat temperatura interioară, un compartiment pentru temperaturi scăzute (unde se păstrau alimentele congelate), cutii de plastic pentru carne şi legume, compartimente pentru unt şi brânză, alveole de plastic pentru ouă, tăviţe pentru cuburile de gheaţă şi spaţii pentru borcane şi sticle (la interiorul uşii). Capacitatea de depozitare era de 140, 180, respectiv 240 litri, iar preţul de vânzare a acestor frigidere pe piaţa românească era de 4110 lei, 4800 lei, respectiv 5740 lei (în anul 1974). 

NOTA 2: Fabrica de Racitoare Victoria a fost infiintata in 1876, sub titulatura de Arsenalul Armatei (ASAM). In 1945 devine „Intreprinderea metalurgică de stat”, cu profil militar, dar și cu producție de piese de schimb pentru tractoare, piese de fontă turnate. In 1948 este modernizata, rebotezata „Fabrica de Mașini Electrice Dinamo”. In 1953 comunistii ii schimba numele in „Klement Gottwald”, dupa numele presedintelui Partidului Comunist Cehoslovac, care a preluat puterea in 1948 si apoi a devenit presedintele Republicii Comuniste Cehe. In 1961 fabrica este redenumita Întreprinderea de Mașini Electrice București (IMEB), iar in 1997, IMEB este privatizată si devine UMEB. Din 2006, definita "producător de motoare electrice de joasă tensiune și grupuri electrogene", UMEB apartine firmei New Century Holdings (NCH), administratorul fondului de invesțitii Broadhurst Investments.

DISPONIBILE. Daca le vrei, fa-mi o oferta la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.