Fumez. Fumez Kent lung, d-ăla tare, și sunt disperat după Lucky Strike fără filtru. Fumez de 25 de ani. Nu mă întrebați de ce, dar mi-e bine așa și sunt cumva mândru că am doar acest viciu. Nu beau ca porcul, nu molestez copii, nu bat femei, nu fur, nu fac rău gratuit. Dacă e să mă evaluez după media viciilor, sunt un băiat de nota 9, nu de nota 4. 

Urăsc militanții anti-fumat. Mare parte dintre ei sunt "sănătoșii" ăștia, care bagă carne procesată cu 80% șorici în ei, au în ficat o colecție de E-uri de la chipsuri și alte rahaturi, trăiesc în localități cu apa și aerul poluate la maxim, dar nu fumează și nu mănâncă porc ca să trăiască sănătos și mă freacă pe mine la icre cu "lasă-te de fumat". Nu vreau. Sunt bine așa. Nu trag flegme dimineața, nu tușesc, încă am aer destul când alerg, muncesc sau f*t. O să mă las când n-o să mai fie plăcut  să fumez, nu așa, preventiv. Preventiv, unii din cei care mă ceartă ar trebui să mai citească niște cărți, dar uite că nici ei n-o fac. N-au citit nici când s-a scris că legea asta nu e deloc atât de europeană, și că toată povestea cu "alinierea la normele europene" e doar o vrăjeală.

Cu tot dragul meu de țigări, nu m-am opus legii anti-fumat. Legea e bună pentru generațiile viitoare. Pentru M, care mă ceartă când miros prea tare a țigări. Are 13 ani, începe să iasă în oraș cu prietenii. Mă simt mai bine știind că nu fumează pasiv, pe unde se duce. Ar fi minunat să nu fumeze niciodată și să aibă opțiunea de a-și păstra plămânii integri tot timpul vieții.

Eu o să am, însă, o mare problemă. Nu mă văd intrând într-un local, comandând și ieșind afară la fumat. Și să ies iar după ce mănânc. Și încă o dată, în timp ce ne savurăm băuturile. Cum o să fac? O să-mi strâng toate lucrurile sau o să le las la masă? Rucsacul foto, tableta, telefonul? Dacă rămân fără ele? Pentru că, vă asigur, ăsta o să fie primul efect al legii-antifumat: o să crească ciordeala din localuri. Iar al doilea o să fie țeapa trasă cârciumiii. "Fă-mi nota, mă duc să fumez". Și pa. 

Nu mi se pare corect să n-am o alternativă. De-aia, m-am gândit cum să-mi asigur grade de confort și după aplicarea legii. Și am găsit o soluție.

Fumătoria. 

I-am spus așa generic, ca să înțelegeți. Avem câteva feluri de localuri în România, toate recunoscute ca activități economice legale.

• Avem cafeneaua, locul în care se bea cafea și, absolut întâmplător, se servesc și băuturi, și mâncare.
• Avem sala de bowling, locul în care joci bowling și, absolut întâmplător, se servesc și băuturi, și mâncare.
• Avem cluburile de salsa, locul în care dai din coccis și, absolut întâmplător, poți bea ceva.
• Avem cofetăria, locul în care mănânci prăjituri și, absolut întâmplător, poți să bei ceva.
• Avem sala de fitness, unde, absolut întâmplător, poți mânca batoane proteice și bea sucuri și apă.
• Avem sălile de jocuri, unde spargi banii ca un cretin, dar unde, dacă ceri, absolut întâmplător, primești sandwich-uri și băuturi.
• Avem cluburile, unde se ascultă/dansează muzică, dar unde, absolut întâmplător, poți să bei și să mănânci.
• Avem saloanele de masaj și de bronzat, unde poți, absolut intâmplător, să bei un suc sau o cafea.
• Avem cluburile de poker, unde, absolut intamplator, se bea de se rupe.
• Avem night-cluburile, unde te uiți la femei goale care dansează și unde, absolut întâmplător, poți să mănânci și să bei.

De ce n-am avea un smoking-pub? O smoking-cafe? Un cigar-bistro? O fumătorie românească tradițională? Un club al fumătorilor, unde, ABSOLUT ÎNTÂMPLĂTOR, se găsesc și băuturi, și mâncare? 

Nu uitați că fumatul este legal în România. Achiziția de țigări este și ea legală. Iar Constituția, oricât s-ar da unii cu fundul de pământ, îți permite să ai activități economice și sociale dacă se desfășoară pe baze legale. Mai țineți minte cum funcționau magazinele de etnobotanice? Jegoșii ăia spuneau "Lasă-mă, frate, că nu vând droguri, ci sare de mare, care nu este pe lista substanțelor interzise. Băgați-o pe listă, nu-i problemă, că aduc sare de pus sub limbă și îngrăsământ de petunii, nu-i treaba mea că unii clienți le trag pe nas".

Deci se poate. E nevoie de un pic de cercetare, de un avocat bun, de studierea viciilor din legea societăților comerciale, de studierea legislației privind formele de asociere de tip ONG, astfel încât orice local din România să poată fi convertit într-un loc dedicat exclusiv fumătorilor. Sigur există variante, cât să ajungi la următorul dialog:

• "- Bună ziua, suntem de la pompieri. Văd că fumați. Amendă!
• - Da, nene, fumăm. Lasă chitanțierul. Localul ăsta este dedicat fumatului.
• - Păi văd că aveți și băuturi, și mâncare. Ce-i cu astea?
• - Aaaa, astea? Le servim absolut întâmplător...
• - Și dacă intră un copil aici? Sau o femeie nefumătoare?
• - Fumatul este interzis minorilor, deci nu le permitem accesul. Iar doamna nu are ce căuta, noi ne selectăm clienții, toți semnează, la prima vizită, o declarație pe proprie răspundere că sunt fumători. Așa că hai, roiu' de-aici...".

Dacă ești și fumător și un avocat bun, fă un kit care să poată fi aplicat de toți patronii de localuri obișnuite care vor să-și convertească afacerea într-un club al fumătorilor. Mă ocup eu de diseminarea lui, am și unde, blogul ăsta a fost citit de un milion de oameni în 2015...

#neluămfumatulînapoi