Cand cumperi carti vechi, ca mine, ajungi sa cunosti alt fel de oameni decat cei de azi. De exemplu, oameni care isi umpleau peretii caselor de tablouri. Si chiar daca n-am cunoștințele necesare sa evaluez o opera de arta plastica, mai de mila, mai de dragul omului din fata mea, mai de dragul compozitiei din rama, in ultimii ani am cumparat, pe langa carti, si vreo suta de tablouri vechi. Pe unele le-am cumparat pentru ca-s vechi si - credeam eu - valoroase. "Lasa, sa fie acolo, poate peste ani M le va vinde cu bani frumosi", imi spuneam de fiecare data cand mai dadeam o suta-doua de lei pe asa ceva. Pe altele, care-mi plac la nebunie, le-am pus acasa, pe pereti, mai ales ca sufar de "baga-mi-as picioarele in ele de printuri cu New York, cu flamingo si cu flori tiparite cu miliardele in China si vandute la suprapret in magazinele de bricolaj".

Cand am cunoscut, insa, la Galeria Alexandra's din Bucuresti, un expert in artă, m-am dus la el cu tablourile. Mandru ca un ignorant. N-a durat mult evaluarea: cu exceptia unuia (unul, din peste o suta), pe care as putea lua doua-trei sute de euro, toate picturile mele valoreaza mai putin decat am dat eu pe ele. Cum ar veni, in loc sa fac o investitie, cum credeam eu, am aruncat banii pe geam. Am bagat la cap, am plecat acasa, am pus toate tablourile la vânzare la preț mic si m-am intors la cartile și fotografiile mele, la care chiar ma pricep.

Vreo doi ani n-am mai cumparat tablouri, dar tot am ramas cu ceva din treaba asta. Acum ma uit cu interes la picturi, fac diferenta intre stilurile de lucru, urmaresc cativa pictori contemporani, citesc stirile despre tranzactiile cu obiecte de arta, ma duc la vernisajele din Ploiesti si am ajuns un obisnuit al evenimentelor Galeriei Alexandra's. Nu e vizita acolo in care sa nu mai aflu ceva, sa nu mai invat ceva, iar discutiile celor avizati, cu tot cu anecdotica legata de pictori, sunt absolut fabuloase, as putea sa ascult chestii de-astea ore in sir. Nu sunt nici pe departe un cunoscator (expertii de arta au ani buni de studiu sistematic in spate), dar in mod sigur nu mai sunt un profan usor de pacalit. Si dupa aproape un an de "antrenament", am inceput sa ma simt pregatit sa cumpar niste tablouri pe bune.

Asa ca atunci cand am auzit de noul sistem de vanzari in rate al Galeriei am profitat  si am cumparat doua tablouri ale unui pictor roman, contemporan, pe care l-am si cunoscut acum ceva timp. Recunosc, n-as fi dus niciodata mana la buzunar sa scot aproape doua mii de euro pentru un moft, dat fiind ca deja cheltuiesc suficient pe scule foto si pe educația fiicei mele. Galeria are insa un sistem foarte misto de rate, datorita caruia suma mi s-a parut acceptabila. Sunt cele mai misto rate din lume: fara intermediari, fara dobanzi, fara comisioane ascunse, fara alte tampenii si chitibusuri, e ca si cum ai cumpara ceva de la un prieten care nu are nevoie de toti banii o data. Doar m-am dus la Galerie, am spus ce vreau, am ales picturile, am semnat hartiile si gata, am dus tablourile in masina, fiecare cu factura si certificatul lui de autenticitate.

Nici unul dintre ele nu a ramas la mine. Unul a fost facut cadou, de Crăciun, cuiva care si-l dorea foarte tare. Adica, foarte-foarte-foarte-foarte tare, iar eu ma simteam foarte-foarte obligat sa-i arat persoanei ca apreciez ce-a facut/face pentru mine. Al doilea tablou a ajuns, tot de Crăciun, in camera fiicei mele, o mica-mare pasionata de arte plastice (stiu asta deja, pentru ca periodic ia din suta mea de tablouri vechi si le pune prin camera ei). Ce nu stie ea, insa, este ca tabloul asta nu este doar ceva mare si misto. Este o investitie. Acum cinci ani, artistul care l-a realizat isi vindea lucrarile cu 300-500 de euro. Anul asta, pretul mediu al lucrarilor lui este intre 900 si 1200 de euro, iar lucrarile lui se expun periodic in cateva tari din Europa aia misto. Pana cand M va deveni un adult, pictura aia de pe perete, dincolo de faptul ca ii va decora foarte misto camera, isi poate dubla valoarea. Naiba stie cat o sa valoreze peste 10, 20, 50 de ani, dar sigur nu mai putin. Ca asa e arta, are prostul obicei sa-si pastreze valoarea. De cand citesc ce-mi pica in mana despre domeniul acesta, am observat ca investitiile in asa ceva au intotdeauna, pe termen lung, randamente superioare plasamentelor in banci, in titluri de valoare, indiferent daca e criza, razboi, inflatie sau mai stiu eu ce. 

Ca sa rezum: A. am cumparat doua tablouri dar aproape ca nu simt asta in buzunar; B. am facut doua cadouri care au fost apreciate; C. am investit niste bani in viitorul financiar al fiicei mele. Cum sa nu ma simt foarte smart?

Asa ca iti recomand si tie site-ul alexandra-s.com/magazin/. Poate gasesti ceva ce iti place si ti se potriveste acasa, sau la birou. Poate descoperi ca una din lucrari exprima ce-ai tu drag prin suflet, sau ceva ce visezi. Ce-o sa descoperi sigur este ca iti permiti unul-doua tablouri (preturile pleaca de la 400 de euro), sau un ceas de semineu sau o oglinda, sau toate astea (limita de vanzari in rate este de 5.000 de euro). Tot ce o sa vezi acolo nu numai ca arata cu muuuult mai bine decat mizeriile de plastic si pvc din magazinele de mobila si decoratiuni, nu doar ca innobileaza pur si simplu spatiul in care le pui, dar isi vor mari valoarea, de la an la an. Si te vei simti ca mine: smart.

DISCLAIMER 1: Nu incepe cu tampeniile, cu bitcoin-ul si cu aurul, stiu deja ca exista investitii la fel de sau mai bune decat cele facute in arta, dar nu ti-am zis sa scoti banii de la banca sa-i dai pe tablouri. Eu scriu aici despre singura cheltuiala cu estetica locuintei tale care poate aduce plus-valoare. Dacă ai cheltuit o sută de mii de euro pe o casă e pur și simplu de porc să-i pui pe pereți printuri penibile de la Dedeman.

DISCLAIMER 2: Galeria Alexandra's nu a platit pentru aparitia acestui text pe blog (nici nu le-am zis ca o sa-l scriu) si nici nu mi-a dat cele doua tablouri la un pret de nimic ca sa public acest text. Trebuie sa fii un imbecil notoriu sa crezi ca te-as indemna sa-ti cheltuiesti banii doar ca sa-mi iasa mie de-o ciorba, n-o sa gasiti pe blogul asta nici o mizerie de tipul ala. Dar daca esti atat de bou incat sa ma suspectezi de o prosteala de tipul ăsta, sper sa gasesti ceva cum au deja alte cateva milioane de oameni, la Ikea sau la Leroy Merlin, pe care o sa dai doua sute de lei si care o sa valoreze, daca-l pui pe olx, 20 de lei. 

UPDATE trei ani mai târziu: lucrările cumpărate de mine cu 900 de euro bucata au acum un preț mediu de 1300-1500 de euro. Daca posesoarele lor actuale le-ar vinde, randamentul tablourilor,ca investitii ar fi net superior si bursei de valori, si bancilor, si obligatiunilor de stat.

q.e.d.

Vine Crăciunul. Galeria Alexandra's e pe facebook, iar magazinul online este aici. Cărțile mele sunt și ele pe aici.