Nu m-am certat cu Patraru. Nu a oprit cineva emisiunea. Nu fac alta emisiune, la alta televiziune. Nimic din toate astea. Nu dezbateti, nu presupuneti, nu cautati nimic "de culise", pentru ca va spun eu tot.

Motivul principal: m-am plictisit.

Faceam emisiunea aia de doi ani, fara sa observ multe schimbari in bine, dupa ce abordam diverse subiecte, de la ciordeala din banii publici pana la starea orasului. Si, la un moment dat, ti se face lehamite sa vorbesti IN GOL. Au fost, insa, si alte motive.

N-am reusit sa monetizam eficient spatiul ala de emisie, desi audienta era, cel putin in ultimul an, de exceptie, comparand-o cu audientele altor formate locale de talk-show tv. Nici transferul de notorietate dinspre tv spre online, unde ma misc de cativa anisori buni, nu s-a produs, ceea ce inseamna ca publicul emisiunii, in marea lui majoritate, nu este cel pe care il vizez eu, acum. Nu in ultimul rand, am constatat ca gestionez foarte greu notorietatea. Adica, nu-mi place sa se uite lumea dupa mine pe strada, cum ma uit eu dupa un fund misto. Nu e placut deloc sa te simti masurat din cap pana in picioare, tot timpul. 

Emisiunea Atitudine nu se opreste. Locul meu, in platou, va fi luat de cineva, pe care il cunosc si il apreciez sincer. Sunt foarte putini oameni de presa in Ploiesti despre care eu sa recunosc ca scriu la fel de bine, sau mai bine, decat mine. Cel care-mi ia locul este unul dintre ei. In plus, se intelege foarte bine cu Dragoș Patraru, si, la fel ca si mine, nu se sfieste sa nu fie de acord cu el, cand are alte pareri. Vă va spune Dragoș cine e, in forma dorita de el, si cand vrea el. 

E loc si de multumiri, nu? Ca la Oscaruri.

• In primul rand, lui Pătrățel, care mi-a propus formatul asta, acum doi ani, si alaturi de care am petrecut momente senzationale, si bune si rele. Am facut echipa bună, zic eu.
• In al doilea rand, mogulului Sebastian Ghita, proprietarul televiziunii, care n-a zis o data (stiu ca ma repet cu asta, dar e pe bune!), sa zic sau sa nu zic ceva in emisiune. Mare lucru, va spun eu, in presa locala...
• In al treilea rand, publicului care m-a ajutat, cu mii de bucatele de informatii, sa par avizat, pe unele subiecte, si care ne-a rasplatit cu o audienta greu de egalat, deocamdata.
• In al patrulea rand, echipei tehnice de la Prahova TV care m-a suportat chiar daca demonstram zilnic cat de tare ma doare-n cot de regulile unui talk-show tv de calitate.
• In al cincilea rand, mie, ca n-am intarziat decat de trei ori la filmari.
• In al șaselea rand, tot lui Patraru, ca a acceptat sa filmam doua emisiuni intr-o zi, ca sa ma duc eu la Rosia Montana. Mi-a placut.
• In al saptelea rand, celor de la CNA, care n-au observat decat foarte putine din obscenitatile care mi-au scapat pe gura, in emisie.
• In al optulea rand, concurentilor din celelalte televiziuni locale, care n-au reusit sa produca un format tv mai bun decat al nostru, si care ne-au ajutat sa fim, mereu, in topul audientelor.
• In al noualea rand, oligofrenilor de politica si administratia locala, care ne-au oferit subiecte valoroase, sau care ne-au facut sa ne tavalim de ras, de multe ori, impreuna cu telespectatorii nostri (asta desi uneori as fi vrut cu telespectatoarele).
• In al zecelea rand, doamnei din Eminescu, da? 

Si gata. Daca-mi mai vine vreo idee tv, o s-o pun in practica. Daca nu, nu. Sa nu incepeti cu "mai bine continuai", ca nici eu nu va spun cum sa va futeți nevestele, da?