Atentat. Masina in multime, arme, ostatici. Din senin, intr-o joi, intr-un loc unde terorismul este doar un cuvant: Barcelona. Unsprezece milioane de turisti anual. Ce dracu' i-a apucat? De ce la Barcelona? Ce-a facut asa rau Spania miscarii islamiste? Nimic. Daca era terorism nu se intampla doar o data. Nu mai e vorba de terorism, asa cum in SUA nu e vorba despre rasism, ci despre lipsa de chef a unora de a mai trai amestecati cu oameni diferiti de ei. E vorba despre stres, despre nervi pe mersul lucrurilor, despre nevoia de schimbare. Unii nu rezista la atat de multa tehnologie, altii au implinit 20 de ani de urmarit filme horror, unii s-au saturat sa caute jocuri violente realiste si au zis sa se joace de-a jocurile lor preferate in strada. Uitati-va la orice nivel al societatii si la orice segment demografic si o sa vedeti violenta in toate formele ei. Uitati-va si la noi. Uitati-va cat sunt de fanatici sustinatorii partidelor, sau ai Oliviei Steer. Scrieti pe net ca sunteti pro sau anti gay si o sa simtiti violenta din plin. 

Nu mai exista miting fara un dement care provoaca fortele de ordine. Nu mai exista scoli fara un elev care chinuieste cu sadism alt elev. Nu mai exista sat fara un incest si club fara un scandal. Nu mai exista meci fara bataie.

Ce vedem zilnic sunt doar germenii unei boli care va cuprinde planeta: anarhie. Multe razboaie mici, duse de indivizi, fiecare cu steaua lui. Suntem complet schimbati de tehnologie, traim dupa norme specifice societatii informationale si bulei personale, dar fizic suntem tot intr-o societate postindustriala. Individul care isi cauta identitatea dupa criterii vechi, de negasit in societatea din jur, ajunge sa fie extrem de stresat si sa caute un conflict. 

Lasati Barcelona. Uitati-va aici, in jurul nostru. La tatal care si-a violat fetitele. La cel care si-a injunghiat fiul de 8 ani. La femeia care s-a sinucis, aruncandu-se in fata trenului cu tot cu cele trei fetite. La oamenii care se duc la mitinguri ca sa se bata.  Pe toti ii leaga un nou tip de nebunie, pe care nu poti sa nu o legi de influentele tehnologiei. Faptul ca ne injuram de morti pe net din motive puerile e doar debutul violentei ca mod de viata. Doar ne obisnuim cu ea, doar ne antrenam in ura. Pentru unii, mai labili, e suficient sa apara un influencer care sa-i capaciteze sa duca ura la nivel fizic. O vor face senini. 

O sa mai vedem orori din astea. Tot mai des. O sa vedem oameni care omoara oameni doar ca sa fie faimosi, nu din motive politice sau religioase. Asa raspunde la stresul schimbarii invididul primitiv sau nepregatit psihic sa se conformeze unor reguli aparute peste noapte, pe net.

Am niste amici, care au un fiu. Ii vizitez destul de rar, dar il tineam minte pe pusti superactiv in interactiunea cu mine; ne jucam, discutam.... La ultima vizita, insa, era complet absent, scufundat in tableta.

- Ce joci?

- Un joc cu bande. Omor oameni. Mai am trei de omorat si imi fac banda mea.

Daca la 8 ani omoara oameni intr-un joc ca sa obtina o recompensa virtuala, credeti ca o sa i se para absurd sa omoare oameni reali, peste 20 de ani? 

---------------------------------

Fa o carte cadou unei tipe misto:

• Protestatarul nr. 1, privindu-mă bănuitor: Ești ziarist? Ia vino-ncoa, futu'ți rasa mă-tii...
• Protestatarul nr. 2, cu care mă cunoșteam din zilele anterioare de proteste: Lasă-l, că ăsta a scris de bine.
• Protestatarul nr. 3, care n-a auzit bine: Ce zice, mă, ăsta, că e BINE că ne închide?! 

.. și ȘMAF!, una in spate. Au urmat alte lovituri în cap, în stomac, la picioare. Am picat, băieții au început să mă facă mochetă... M-a pescuit, ca pe un pisoi, liderul sindical, un munte de om, pe nume Dan Valeriu, cu care am devenit ulterior prieten, și m-a scos de acolo. Cel mai probabil, salariații de la rafinăria Vega m-ar fi bătut până nu mai suflam, atât erau de furioși. Era în 97 sau 98, la Ploiești, când dobitocul de Victor Ciorbea, pe atunci prim-ministru, făcuse o listă cu vreo sută de companii de stat care trebuiau lichidate. O listă cretină, cu întreprinderi neperformante selectate, dracu' știe cum, de Mircea Ciumara, și care conținea aproape numai firme care mergeau bine. Normal că salariații Vega au ieșit în stradă, normal că au fost violenți, și, pentru că exact ca acum, o parte din presă ținea isonul statului, normal că detestau jurnaliștii. Cum nu scria pe mine că lucrez la ziarul care ținea cu ei, normal că m-au troznit. De atunci am mai fost la vreo sută de mitinguri și nu de puține ori am văzut sau am fost prins în altercații. Așa că am ceva experiență în comportamentul oamenilor care vin la un miting. 

Am învățat, de exemplu, că aproape orice fel de miting, oricât de pașnic ar fi, degenerează, în câteva zile, în manifestări violente. Întâi vin cei animați de idei, apoi cei nemulțumiți de alte lucruri și care vor să se afle și problemele lor, totul e ok, atmosfera e previzibilă... După câteva zile apar curioșii, mondenii, spărgătorii de semințe. După ei, antisocialii: cei care vor doar să strige huo, cei care urăsc uniformele sau sociopații care vor să dea un pumn-doi. Printre toți oamenii ăștia, vin și oamenii serviciilor de ordine și de informații. Unul la 70 de manifestanți, cam așa e norma. Sunt jandarmi, polițiști de la doi și-un sfert, de la divizia aia a poliției de informații tactice, de la serviciul secret al justiției, polițiști-militari, sereiști, alte structuri. Când oamenii ăștia au gânduri bune, prezența lor îți garantează siguranța. Când nu....

Si mai vin unii. Unii antrenati exact ca oamenii statului, doar ca reprezinta alte grupuri, de la alte state, la partide politice si ong-uri, pe care ii intereseaza chiar violenta, pentru ca violenta face credibile niste mesaje. La Revolutie au fost rusi printre manifestanti. La Mineriade au venit securistii de rit nou ai lui Magureanu. La... de fapt, lasa... Important e doar sa nu fi naiv si să crezi că la mitingul ăla despre democrație ești pe teritoriul tău, de cetățean liber, aflat pe domeniul public, care-și exercită dreptul constituțional de a protesta. Ești într-o zonă de război, doar că nu știi asta. Or, cine pleacă relaxat la război?

1. Așa că, mai ales acum, iarna, nu pleca la miting fără apă, ceva de mâncare, haine groase, încălțări comode. Pune-ți telefonul la încărcat înainte și anunță cel puțin un om unde ești, în ce zonă și cu cine. Niște ochelari, un fular, mânuși, un rucsac fit sunt și ele binevenite. Ia o haină cu glugă, pentru că la un miting cele mai multe lovituri vin de sus. O rolă de bandaj și un plasture, doi (din trusa mașinii, dacă nu ai o farmacie prin zonă), încap foarte bine în buzunarul de la jeanși. Cea mai mică pătură pe care o ai și un sac de plastic vor face minuni când vrei să te așezi pe ceva, o oră, sa-ți odihnești picioarele înghețate. Nici o lanternă n-ar fi rea, dacă ai una mică, ușoară, care nu poate fi interpretată ca armă. Ia și un act cu tine, ca să poți dovedi cine ești. Nu uita niște bani mărunți, să fie de taxi, la întoarcere.
2. Încearcă să-ți faci un plan  de exit, uită-te ce rute ai, prin multime, spre zone sigure sau spre casă. Fii pregătit să pleci când situația degenerează. Nu te băga după stâlpi, chioșcuri, clădiri - riscul de a fi strivit în vreo busculadă, sau izolat și lovit, este foarte mare. Du-te acolo unde mulțimea e mai mare și mai calmă. Verifică tot timpul în ce parte poți s-o tulești fără să te lovești de alți oameni, sau de vreun gard.
3. Nu purta cagulă sau un fular ridicat până sub ochi decât dacă ți-a degerat fața de frig. Altfel o să pari suspect. Dacă prinzi privirea unui jandarm sau unui polițist, zâmbește-le, să priceapă că nu ești acolo să le spargi fețele cu ranga. Zâmbetele le fac bine, oamenii în uniformă sunt și așa destul de tensionați în momentele alea. Nu agita obiecte ciudate în mâini. Dacă cei din jurul tău se manifestă violent, pleacă de acolo, jandarmii au metoda aia prin care se desfășoară în forma unui cerc care se micșorează, numită cleștele, prin care izolează grupuri de oameni. După clește urmează, pentru toți cei prinși în încercuire, legitimarea, o bătaie mică și o amendă mare, așa că nu vrei să fii acolo, te asigur.
4. Încearcă să rămâi tot timpul între ai tăi, cei cu care ai venit, sau cei cu care ai socializat fără incidente cu o zi înainte. Dacă trece un tip printre voi strigând "vor să pună tunurile pe apă pe noi", sau altă frază menită să te miște de pe loc, sau să te deturneze de la ce făceai, nu pune botul ca imbecilul, poate fi doar un om al grupărilor care vor ca manifestația să degenereze.
5. Încearcă să verifici dacă ce știi tu știu și alții și nu uita să pui, obsesiv, întrebarea "de unde știi?". Îți poate salva pielea. Nu-ți bate capul cu lipsa de semnal când suni la 112, apelul tău va ajunge unde trebuie.
6. Fă fotografii, încă de la început, tuturor celor din jurul tău. Vei avea surpriza să descoperi, mai târziu, că aparent-apaticul de lângă tine are o torță, sau o bâtă, sau strigă "moarte evreilor", sau că e parte a grupului care atacă jandarmii. Nu vei mai putea să-i faci poze, la momentul ăla critic,  sau va deveni foarte riscant să o faci. După ce ajungi acasă, trimite imaginile și informațiile jandarmeriei, poliției, dar și presei. 
7. Observi că am scris în titlu cum să iei bătaie, da? Asta pentru că nu e bine să ripostezi, de obicei cine atacă știe să o facă foarte bine, iar bătaia de stradă nu e ce faci tu la sală, dichisit, cu instructorul. Nu uita că cel mai des vei fi atacat tocmai pentru a ataca chiar tu, după aceea, ca parte a unui plan de violență generală de care habar n-ai. Dacă ai fost lovit, retrage-te din zona de conflict. Dacă ai luat contact cu gazele lacrimogene, spală-ți ochii cu apă sau dă-ți cu zăpadă pe față, nu vei muri, gazele alea nu sunt toxice. Nu arunca înapoi piatra care ți-a venit în cap. Repet: stai cu ai tăi, oamenii în care ai încredere. 
8. Și așteaptă-te ca la urmatorul miting să fie mai rău, nu mai bine. Așa e mereu. Fie se înăspresc măsurile forțelor de ordine (mai ales după o seară cu incidente), pentru care fiecare nouă zi în stradă reprezintă un semn de slăbire a statului, fie pentru că unii vor dori să profite de miting pentru a-și elibera pornirile primitive, fie pentru ca alții vor să-și atingă obiectivele. Altele decât ale tale. Așa că du-te bine pregătit psihic pentru frig, stres, frică, violență. 

Staaai, că n-am terminat povestea cu mitingul din 97: după vreo săptămână de proteste, boul de Ciorbea și terminatul de Ciumara au acceptat ca rafinăria Vega să nu fie închisă, ci salvată prin privatizare. Și ghici ce? A cumpărat-o Patriciu, un an mai târziu, cu vreo 20 de miliarde, fix când rafinăria avea în cont vreo 60 de miliarde. Păi așa o cumpăram și eu! De fapt, toată povestea cu "o închidem" fusese doar o strategie de a panica salariații Vega și de a-i face să renunțe la planurile de privatizare pe barba lor, prin MEBO, dar și de a-i determina să accepte un investitor mare care, chipurile, putea salva rafinăria. A fost doar un joc pro-Patriciu, pentru că atunci ca și acum, politicienii erau sclavii afaceriștilor, iar Ciorbea era doar un oportunist cu servietă, gata să fie sluga oricui, pentru o funcție înaltă....

Ocazie cu care vă readuc aminte că indiferent care este tema politică aparentă, mereu este vorba despre bani. Mereu, mereu, mereu.

#followthemoney

n-am fost platit pentru acest text. eu traiesc din carti. apasa pe coperta cartii dorite si cumpar-o, daca vrei.

   

Pachete-Cadou, numa' bune de dat tipelor misto de Dragobete, 1 Martie si 8 Martie. 

pachetul 1, dedicat celor care au deja unele din cartile mele - link

pachetul 2, dedicat celor nu au auzit inca de seria "Tipul din filme..." link

pachetul 3, dedicat celor care nici n-au auzit, vreodata, de mine: link

Știu, pare stupid că e nevoie să explici așa. Dar este, am văzut tone de prostii pline de ură pe net. Oamenii sunt tot mai proști, pentru că e foarte ușor să fii prost.

In primul rand, sa nu credeti ca fanii lui Gadea sunt cei mai prosti si agresivi dintre romani. Nici vorba. Mergeti la un miting PPDD, sa vedeti acolo brute batute-n cap. Sau spuneti ceva nasol de Basescu la un miting PMP, sa vedeti picioare in gura ce va luati. Eu personal, in ultimii 15 ani, am luat cea mai lunga bataie de la niste concediati colectiv, iar cea mai nasoala - de la sepepistii lui Adrian Nastase. 

In al doilea rand, sa nu credeti cumva ca jurnalistii nu au bataia in fisa postului. In fiecare zi, in Romania, un jurnalist este batut sau amenintat de tigani, golani, interlopi, politicieni, politisti, etc. Fanii astia politici sunt cei mai fraieri si inofensivi dintre agresori. N-o sa vedeti stiri de tipul asta atat de des cat se petrec, pentru ca nu merita, astfel de stiri nu fac audienta.

In al treilea rand, ce s-a intamplat duminica a fost la limita provocarii. Reporterii B1 puteau renunta la insemnele postului tv, asa cum fac ori de cate ori vor ca actiunea jurnalistica sa fie de succes. Va spun eu ca nimeni nu le-ar fi zis nimic. Asa, sa te duci cu masina, camera si microfon inscriptionate cu B1, la un eveniment Antena 3, ai carei fani nu se uita niciodata la B1 TV, a functionat ca o carpa rosie pusa in coarnele unui taur. Normal ca mosulicii au vazut rosu in fata ochilor. Cine nu ma crede, este rugat sa se duca imbracat in rappper la un concert rock; punem pariu ca revine cu cel putin 10 dinti lipsa? Sau, mai simplu: du-te, imbracat ca un stelist, in galeria FC Petrolul, sa vezi cum ti se termina viata.

In al patrulea rand, oamenii nu mai suporta jurnalistii. Punct. Au toate motivele sa o faca. In 9 cazuri din 10, presa face audienta cu sex si nenorociri, dupa care manipuleaza politic aceasta audienta cu stiri trunchiate si mincinoase. Si oamenii, chiar daca par prosti, nu sunt. S-au prins ca nu mai respectam regula jocului, si nu ne mai respecta nici ei.

In al cincilea rand, B1 TV a trimis la plimbarea Antenei 3 o echipa de amatori. La un mars ai nevoie doar de ilustratie foto/video. Stirea se face in punctul de plecare al oamenilor: cu ce masini au venit? de unde au venit? cine i-a organizat? cine asigura logistica? cine supravegheaza actiunea? cine a stabilit pasii actiunii? cine comunica oamenilor ce sa faca/zica? Si stiti de ce? Pentru ca o manifestatie unitara de 3-4.000 de oameni nu se organizeaza singura. 

Asa, sa ceri declaratii unor mosi si babe batuti de soare in crestet.... ce crezi ca o sa obtii? O sa recunoasca vreunul ca e Iisus? O sa spuna ca a venit acolo pentru ca s-a speriat de niste OZN-uri?

Ce nu inteleg eu, dupa ce am vazut imaginile la tv, este cum dracu' a ajuns mosul ala impotent (numai impotentii bat femei, sa stiti) si isteric, cu toti dintii in gura, la sectie? Si de ce nu concediaza Jandarmeria pe ofiterul care a fost sef de dispozitiv, si care, in mod evident, a gresit. 

Altfel, batai o sa mai fie. O sa vedeti. Jurnalistii au devenit pentru populatie tot atat de respectabili ca preotii. Adica, spre deloc...

Comenteaza aici

Nu-s bataus din fire si am fost tot timpul adeptul solutiilor nonviolente, mai ales in strada. Oricat ai fi de furios, ar trebui sa ai capacitatea sa-ti reprimi dorinta de a strivi figura cuiva, indiferent de ce-a facut. Si cam asa procedez, in general. In ultimii 15 ani, nu m-am batut in trafic decat o data. Pana azi...

Nu-mi caut scuze. Spun doar ca azi nu s-a legat nimic, am avut o zi proasta, cum avem toti, din cand in cand. Culmea ironiei, am reusit sa ajung o fuga la Prefectura sa-l aud pe seful politiei vorbind despre aparitia fenomenului de intoleranta, care aprinde conflictele fizice din te miri ce. De acolo am plecat sa-mi iau copilul si sa-l duc la scoala. 

Pe ruta asta, pe care o parcurg zilnic, se afla un nenorocit de semafor. Unde, tot zilnic, ma intampina un nenorocit de cersetor. Un betiv, un famelic, un trist ca multi altii. Am scris prima oara de nefericitul asta in 2009. Prin 2010, l-am imbrancit, pentru ca incerca sa intre pe geam intr-o masina condusa de o tipa. N-are nici o problema sa se poarte agresiv cu femeile, apropo... Periodic, apare beat si uita ca eu sunt ala care-l tot ameninta cu bataia, si care-i face poze pe care le trimite politiei (am trimis o pula, de fapt) daca se mai apropie de masina. Azi a fost o astfel de zi. Probabil geamul plin de apa l-a impiedicat sa ma recunoasca.... 

A cerut bani. A repetat cererea, tipand. Il ignoram, convins ca e o zi ca oricare alta, in care, dupa 10 secunde, se indreapta spre alta masina. Ei bine, dobitocul n-a vrut sa-si termine ziua cu bine. A lovit intai cu pumnul, apoi cu palma, in geamul portierei mele (in poza vedeti urmele lasate de mana lui, cand am deschis usa).

Nu stiu daca ati trecut prin asa ceva, vreodata, si stiu ca reactia la un astfel de atac depinde de temperament si de starea de spirit. Ei bine, eu eram azi cu amandoua la cota de avarie. Asa ca am coborat si l-am lovit de trei ori pana sa apuce sa faca ceva. 

A cazut, langa bordura, intr-o baltoaca, si nu prea mai avea habar de el. Eram pe punctul de a-i mai trage un ultim picior in gura, cand a tipat o femeie, care traversa. Si careia ii multumesc, pentru ca as putut sa-i fac cersetorului un rau decisiv. Femeia m-a amenintat cu politia, si am invitat-o sa sune imediat, la 112. In momentul ala, si eu aveam niste lucruri de spus unui politist. De fapt, cred ca chemam chiar eu politia, daca nu trebuia sa duc copilul la scoala, in urmatoarele 10 minute. Am plecat de acolo, femeia si-a terminat traversarea, boul a ramas in fund, in baltoaca, buimac...

Si stiti de ce trebuia sa chem eu politia? Pentru ca, oricum s-ar fi vazut azi scena cu mine, agresiv si nemilos, lovind un batranel, eu am fost cel atacat. Da, am reactionat disproportionat cu intensitatea atacului. Da, el mi-a lovit doar masina, un fier banal, iar eu i-am lovit ficatul si figura. Se prea poate ca legea sa spuna ca eu am gresit mai mult decat el. Si da, nu sunt mandru de ce-am facut. Pe de alta parte, nu sunt antrenat sa rezist, nonstop, agresiunii, fara sa fac ceva. Nu sunt Dalai Lama! Cele trei lovituri date azi reprezinta doar expresia fizica a celor cateva sute de ocazii in care m-am abtinut si l-am batut doar in gand. Traversez periodic situatii de-astea, fara sa ma implic, convins ca cineva va reactiona. Cineva, adica sistemul public, pe care-l finantam cu totii tocmai pentru asta.

Deci nu ma scuz ca am batut un amarat. N-am nici o scuza. Doar explic.

As vrea, de asemenea, sa-mi explice cineva din Politie ce anume trebuie facut si de catre cine ca acest individ sa nu mai apara la semafor? Cersetoria e interzisa, nu? Statul in picioare, intre masini, pe carosabil, de asemenea, nu? De ce trebuie sa reactioneze cineva, ca mine, pentru ca individul ala sa primeasca doar un pic din ceea ce merita? Cine e de vina ca a mancat ala o bataie azi: eu? Adica, doar eu?

Si ce fac maine, domnilor politisti, daca oligofrenul asta reapare langa masina mea si procedeaza la fel? Sa va sun? Si veniti?

Ce spunea ala, despre "intoleranta", e adevarat doar partial. N-am ajunge intoleranti daca politia si-ar face treaba la timp si nu ne-ar lasa sa ne atingem singuri limita de rezistenta la agresiune. Cersetorul ala e de patru ani pe strazi. Politia a avut 1.200 de zile la dispozitie in care sa-l duca undeva unde nu-l bate nimeni.

De fapt, trebuia sa nu am pe cine sa bat si sa nu am despre ce sa scriu.

**************

Patru ani mai tarziu: zero incidente. Cersetorul este inca acolo.

cumpără cărți mișto pentru tipe mișto: