Am fost în Dedeman, săptămâna trecută, să iau niște folie de împachetat. Nu-s fan Dedeman, de când am descoperit că vând chinezării de căcat, dar eu am luat în serios povestea cu autoizolarea și distanțarea socială, așa că încerc să parcurg distanțe cat mai mici prin oraș. In Dedeman am văzut cel puțin cinci rafturi înalte de patru metri și lungi de 20 de metri pline cu cherestea de la Holzindustrie Schweighofer. Cea mai detestată companie din România. Autoarea cel puțin morală a defrisarii pădurilor românești, pentru că de ani de zile cumpără asemenea cantități de lemn încât fiecare hoț de lemne se simte dator să-i vândă niște bușteni. 

Știam că Holzindustrie Schweighofer vând cherestea și în România, nu doar la export. Zilele astea, dedemanistii mi s-au părut la fel de jegoși ca emagienii, care fac specula cu măști. Pădurile sunt masca de protecție a României. Să furi masca asta, sau s-o ciuruiesti, pentru niște nenorociți de bani, mi se pare oribil. Am postat ceva pe facebook și mi-a scris un amic că și Arabescque, proprietarul brandului Mathaus, vinde produse de la Holzindustrie Schweighofer. 

Cumva e logic. Când unii fac profit și alții vor să facă profit ca ei. Nu m-ar miră să aflu că și alți mari vânzători de materiale de construcții cumpără lemn de la nemernicii de la Holzindustrie Schweighofer. Din fericire, asta poate înceta. Dacă Dedeman și Arabesque refuză să mai vândă, de mâine, lemne de la cei mai feroce taietori de păduri din istoria României, o să renunțe și alții. Holzindustrie Schweighofer va fi silit să vândă mai mult afară sau să producă mai puțin. Iar dacă și alți comercianți vor refuză să mai vândă lemnele Holzindustrie Schweighofer, se vor tăia, cu siguranță, mai puține păduri.

Acesta ar fi primul pas. Al doilea ar fi ca rahatul ăsta de stat român să se reformeze. Să nu mai pună imbecili și hoți ca miniștrii ai Mediului, să decapiteze mafia din Romsilva, să nu mai pună niște găini umane la Garda Forestieră. Masca asta a României, făcută din păduri, nu e de unică folosință. Nu o putem folosi și arunca la gunoi. Dacă facem asta, o să ne arunce și ea pe noi în insecuritate biologică, boli cronice si calamitati naturale. 

Dedeman? Arabesque? Se aude? 

Cărțile mele, tipărite exclusiv pe hârtie reciclată sau hârtie de import, astfel incat nici un copac din România să fie tăiat din cauza mea, sunt aici: https://bogdanstoica.ro/shop

N-au rezistat decat cateva zile francezii succesului Simonei Halep. Si nici nu ma mir. Etnia lor aproape ca nu mai exista, sufocata de genele marocane si africane, n-am mai vazut un francez saten cu parul cret de ani de zile decat in filme. Imperiul francez nu mai exista, aroganta politicii externe alungandu-l din aproape toate coloniile pe care le-a avut. la nivel militar rad si curcile de ei, sunt bancuri cum instructia unui soldat francez incepe cu modul in care tii mainile sus cand te predai. Cand au un terorist pe strazi il prind intr-o luna, nu intr-o zi, ca americanii. Acum o sută de ani erau must-ul fiecărui român: lecturile, hainele, parfumurile, dansurile - toate veneau de la Paris, oraşul Luminii. Acum, francezii sunt praf la haine, electronica, muzica şi internet, iar maşinile lor sunt celebre doar pentru preţul uriaş. 

Le-au mai ramas afacerile si tupeul nesimtit. De tupeu nu-i putem vindeca. De afaceri, insa, da. Uitati-va la Tesla, o companie de zeci de miliarde de dolari, cum s-a dus in cap din doua declaratii nechibzuite ale fondatorului. In epoca retelelor sociale, a comunicarii fara sa mai treci mesajul printr-o entitate media, poti casapi orice brand, oricat de mare ar fi, oricand. 

Si fix asta va propun sa facem. Sa boicotam, o zi, o luna sau un an, produsele franceze disponibile in Romania. Nu are cine altcineva sa o faca. Am avut si vom avea un MAE de cacat, umil si slugarnic, specific unei tari care nu aspira decat s-o suga licuricilor. Nu avem nici lideri de opinie sau lideri de partide care sa se ridice si sa spuna "nu permit" cand simboluri romanesti sunt terfelite de niste ciuri-buri. Asa ca va propun s-o facem noi, singuri-singurei, cum ne taie capul.

[paranteza / primul politician care se ridica impotriva acestei mizerii aduna in 24 de ore cel putin doua procente de intentie de vot la ce mai avea dinainte / inchid paranteza]

Franta are sase mii de companii in Romania, adica sase mii de canale prin care banii romanilor ies din tara asta.  Cât de misto ar fi ca prin canalele astea sa nu mai treaca bani? Sa nu mai cumparam produse si servicii frantuzesti, pana cand Ambasada Frantei la Bucuresti nu da un comunicat prin care isi cere scuze pentru caricatura care o transforma pe Simona Halep intr-un vanzator rom de fier vechi?

Ce-ar fi sa nu mai cumparam maşini Renault, Citroen, Peugeot, cauciucuri Michelin, sa ne scoatem banii de la BRD, sa nu ne mai asigurăm la Groupama şi AXA Asigurari, sa renuntam la abonamentul Orange, sa nu mai cumparam telefoane Alcatel, sa nu mai mancam lactate de la Danone şi Lactalis, sa nu mai facem cumparaturi în Carrefour, Auchan, Cora, Interex, Bricostore, Leroy Merlin, sa înlocuim medicamentele produse de Sanofi-Aventis şi de Servier, sa nu mai folosim carduri Accor, sa nu ne mai facem case cu ciment de la Lafarge şi geamuri de la Saint Gobain si sa reclamam drumurile proaste făcute de Bouygues, Vinci şi Colas (esti liber sa adaugi la lista asta ce nume de companie frantuzeasca stii)? De fapt, am putea sa-i reclamam pe toti, sa le scriem pe paginile de facebook ale produselor pana se simt ca Gabriela Firea.

Cum ziceam: o zi, o luna, un an. Uitati-va la caricatura de mai sus si alegeti singuri.

DISCLAIMER 1: Stiu ca Ambasada, statul francez, companiile invocate mai sus nu au nici o vina ca papagalii aia de la Charlie Hebdo nu au umor. Dar asa cum noi, ca stat, suntem atentionati de fiecare data si suferim de fiecare data cand un conational o face de oaie prin Franta, cred ca ar fi foarte util ca francezii sa auda si ei un mesaj de tipul "baieti, jucati-o p-asta, sa vedeti cum e". Sa-i futa ei in gura pe umoristii lu' peste, de necaz. 

DISCLAIMER 2: De la faza similara de acum cativa ani, cu "Le salut roumaine", cand ne-au prezentat ca pe o natie de cersetori, nu mai am nimic franţuzesc prin casă si refuz clientii cu capital francez indiferent de suma oferita pentru serviciile mele. Cat despre falsii umoristi de la Charlie Hebdo, am spus-o inca de atunci: JeNeSuisPasCharlie

DISCLAIMER 3: Nu ma uit la tenis, nu-s fan Simona Halep si sunt nationalist doar la modul "hai sa cumpar de la vecini si prieteni, ca si ei o sa cumpere de la mine". Nu mi-a fost niciodata rusine ca sunt roman si sunt mandru de orice roman care face lumea sa se uite spre noi cu simpatie. Iar Simona Halep, prin victoria ei, nu a facut un serviciu de imagine doar Romaniei, ci si Frantei. Ea a facut sa se vorbeasca despre Roland Garros, nu invers. fara campioni ca ea, Roland Garros ar fi doar un prapadit de teren de tenis, nu un teritoriu sfant si magic.

*************
mon sponsor c'est moi:

  

N-am o lista, in portofel, cu cele cateva sute de branduri care apartin concernului Unilever, dar pe cateva le stiu. Nu cumpar niciodata Dero, sau Omo, de exemplu. Oricum nu-mi plac margarinele Rama si Delma. Evit sa dau bani pe Becel, Hellmann's, Knorr, Coccolino, Dove, Rexona, Axe, Clear si Signal. Cif da, cumpar. Pentru ca nu i-am gasit o alternativa.

Stiti de ce ma port asa cu niste produse pe larg apreciate? Pentru ca nu cred ce scrie in rapoartele de mediu privind aerul Ploiestiului. Nu cred ca norul ala care iese nonstop din cosurile Unilever Ploiesti este inofensiv. Si pentru ca statul incearca sa ma convinga de contrariu, in loc sa-mi explice cum poate fi sanatos ceva ce se vede de la doi kilometri, incerc si eu sa protestez tacit: nu cumpar produsele companiei.

Stiu, si ceilalti producatori de detergenti si de mancare de plastic polueaza. Se poate. Dar nu ma polueaza pe mine, cum o fac cei de la Unilever.

Dar, ca sa fiu drept pana la capat, le propun celor de la Unilever sa se scoata. Adica, sa demonstreze ca norul ala provoaca doar un "disconfort olfactiv". Si stiti cum se poate face asta? Mergem toti, acolo, la sursa. Pe o schela, facem o platforma si luam masa acolo, la buza cosului. Da' romaneste, nu asa, la vrajeala. Mancam o icra, o sunculita, apoi bagam o ciorba, un felul doi, un desert, bem un vin, fumam o tigara, bem o cafea, mai bem un vin, stam la taclale... Macar 4 ore. Vin si eu, daca vine si CEO-ul Unilever, sa respire si el aerul ala "curat" si "inofensiv".

Din seria "branduri pe care nu folosesc din cauza angajatilor". Pai cum sa trimit eu ceva, vreodata, cu TNT, daca soferul asta a parcat ca o pula, pe banda 1 si ne miscam ca melcii din cauza lui?

Cum ar veni: eu sa-i asigur salariul acestui nesimtit?

Never. Fuck TNT.

Nu mai știu pe care din cei trei năparstoci din imagine era să-l bat umpic, acum câțiva ani, într-un jeg de club din Ploiești, în care mă aflam accidental, pentru că, beat mort sau spart grav (dracu stie), ciupea de fund toate tipele care treceau pe lângă el. L-am spus lu' ta-su, încă viu pe vremea aia, dar Barbuț Senior mi-a făcut cu ochiul, după principiul "așa's băieții". "A, deci tu i-ai învățat să se poarte așa cu femeile", mi-am zis, și mi-am băgat picioarele în bruma de comunicare pe care o aveam, ca jurnalist, cu Adeplast.

Nu mă interesează problema enunțată de Libertatea, cu testamentul&shit. Nu contează. Eu vreau doar să vă atrag atenția asupra unor întrebări după care eu încerc să mă ghidez în viață. La cine ajung banii mei? Pe cine îmbogățesc?

Eu, de exemplu, nu alimentez mașina niciodată la Lukoil, autorul unei bune părți din poluarea Ploieștiului. Nu mănânc în carciumi controlate de oameni politici. N-o să mai am niciodată un abonament Vodafone, nu cumpăr nimic de pe eMag, iar din momentul semi-incidentului din club cu miniAdeplastu', am decis să nu mai cumpăr niciodată produsele firmei. Sunt destule alte produse similare, de la adezivi la mortare, făcute de alte firme. Sigur, nu le știu acționariatul, dar cât de probabil e să fie compus, și alea, tot din tineri cretini, misogini și frustrați? 

Dacă-l urăști pe Dragnea nu cumpăra nimic de la firmele deținute de pesediști. Dacă te scoate din minți mizeria numită ALDE nu plăti pentru bunurile și serviciile deținute de membrii acestui partid. Și tot așa. Nu mai finanța afacerile celor ce te afectează sau te deranjează în vreun fel. Pula mea, doar nu ești tâmpit, să-ți înarmezi inamicul, nu? 

Dacă știe cineva un tânăr IT-ist cu timp liber și cu chef să ajungă celebru, să-i spună să facă o aplicație numită "pe cine îmbogățești". Să indexeze, acolo, produsele faimoase, după interesele politice și după manifestările publice ale acționarilor. 

M-a apucat bricolajul. In timpul liber, mai ales seara, decat sa ma uit la Rahat TV, prefer sa migalesc la cate un fleac, de obicei vechi, pe care-l am, tot de obicei, din piata de vechituri. Habar n-am daca ce fac eu arata bine, pentru ca nu m-am hotarat inca daca sa le vand sau nu. Doua astfel de chestii au ajuns la alte persoane, pentru ca le-au placut, cica... Ma rog, nu despre asta este vorba. Ci despre Dedeman.

A venit la Ploiesti, acum doi ani, cu o campanie de marketing formidabila. Tarziu ne-am prins ca dedemanii au belit vreo 30 de copacei de pe rambleul unui pod, sau ca isi deverseaza apa pluviala in Dambu, nu ca noi, fraierii, in canalizare, cu factura de la Apa Nova. Tin minte ca m-am dus la inaugurare si-am plecat dezamagit de oferta: cam multe chinezisme pentru unii care cica sunt interesati sa sustina producatorii romani. La vreo saptamana, m-au dezamagit cu un prapadit de spray de vopsea, care costa 14 lei la raft si 20 de lei la casa. Inteleg sa vad rahatul asta de tehnica, scuzata mareu de retaileri cu "nu noi am bramburit etichetele, ci clientii muta produsele pe raft", la magazinele care au rulat deja cateva oferte la un produs. Dar asa, in pripa....

Penibil.

Ieri, insa, am fost pentru ultima oara la Dedeman. Pentru ca mi-am cumparat un bomfaier.

Descentrat. Cu manerul stramb. Unul din ghidajele pentru panza este deformat, te straduiesti un pic s-o montezi. Cand  tensionezi panza, se rasuceste ca o panglica, iar bomfaierul se mai deformeaza un pic. Nu ai cum sa obtii o taietura dreapta decat daca esti beat.

O sa radeti, dar aseara eram nostalgic, cu gandul la bomfaierul din garajul lui tata. Il stiu perfect, pentru ca atunci cand eram mic, o panza buna de bomfaier era pretuita, iar eu n-aveam voie sa umblu cu el, sa nu "o ciobesc". Anul trecut, cand am facut curat in garaj, m-am uitat pe el si am vazut ca e nemtesc. Exista in garaj inca de cand eu mergeam fara chiloti prin curte. Deci, are, acum, vreo 50 de ani. Si n-are nici o problema.

Ma uit si la bomfaierul de la Dedeman. E de doua ori mai usor, are o eticheta cool, dar este o porcarie de unealta. Proiectata gresit, executata dintr-un fier prost, finisata primitiv. Am curaj sa-l dau oricarui lacatus profesionist, spre testare.

Asa ca nu-mi mai cumpar nimic de la Dedeman. Nu e vorba neaparat despre bomfaier. Este vorba despre politica acestor baieti de a vinde produse proaste, culmea, unei categorii de oameni care vor sa faca ceva. Mie mi se pare, filozofic vorbind, o politica de sabotare a initiativei. Dedemanii nu sunt singurii. Vecinii lor, Artsani, sunt in boicot de doi ani.

Dobitocului care abia asteapta sa-mi spuna "Mestere, daca vrei ceva ok, ia-ti o scula profesionala si nu te mai caca pe tine", ii raspund, cu prietenie: Mars, ma, de-aici! Produsul profesional e ala care tine la mii de utilizari, nu cel care nu ma dezamageste inca de la prima. Cel mai ieftin bomfaier ar trebui sa functioneze bine macar la 10 utilizari.

Sa nu uit: stiti ce-am vrut sa tai cu bomfaierul ala prost de la Dedeman? Nu o tija de titan, nu o teava din calorifer, nu o scandura de salcam. Ci o oala de lut. Material friabil, moale...

Acum am descoperit ca merge taiata si cu cutitul de paine!

Comenteaza, daca vrei, aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Acum cateva zile, am descoperit ca imi trebuie, urgent, un hard extern, pentru un proiect de 130 de giga. Buzunarul: 270 de lei. Cel mai apropiat magazin: Flanco. Aveau. Iau hardul extern de pe raft, din mers, si-l intreb pe flancoistul care ma urmarea cu privirea: Trebuie sa-i fac ceva? Instalare, drivere, ceva? Imi face semnul de ok si-mi spune: Nu. Il conectati la laptop si aia e. 

Am fugit la casa, am platit, mi-am vazut de drum. Si am facut cum a zis el. Si acum, la a doua incercare de folosire, laptopul nu mai vede hardul extern. Adica il vede ca device, dar nu vede ca ar fi ceva pe el.

Minunat! Genul ala de moment in care te scufunzi, ca amatorul, in lumea sfaturilor de pe net. O lume in care e de notorietate ca e bine sa formatezi hardul extern inainte sa-l folosesti prima oara, ba chiar si sa-i faci niste partitii.

Pentru mine, insa, era tarziu. N-am stiut. Plus ca mai am un hard extern, care merge ceas, de doi ani. 

Cu hardul asta n-am avut acelasi noroc. I-am schimbat litera atribuita si am restartat de trei ori laptopul. Tot nu merge. Mi-e frica sa folosesc programe de recuperare a datelor, pentru ca nu ma pricep, iar ce-i pe hard chiar imi trebuie. 

Mi-am spus si incantatiile cu care depanez de obicei lucrurile stricate: Baga-mi-as! 'Utu-ti mortii ma-tii. 'Utu-ti Flanco-ul ma-tii! Nimic. 

Apropo: stiti ce nasol e sa urasti un obiect pe care nu poti sa-l spargi?

Si stiti ce-o sa fac?

N-o sa ma duc la OPC. N-o sa sun la Flanco. Nici unii nici altii nu-mi pot recupera datele. O sa fac trei chestii.

• 1. O sa caut un expert in recuperarea datelor, pe care o sa-l platesc ca sa-mi salvez informatiile.
• 2. Tot restul vietii mele, n-o sa mai cumpar nimic de la Flanco.
• 3. Tot restul vietii mele, o sa povestesc intamplarea asta, astfel incat tot mai multi oameni sa nu cumpere nimic de la Flanco.

Sunt cele mai usoare lucruri din lume.

• 1bis. Cat poate sa-mi ia ala pe recuperarea datelor? Merita, ce e pe hard disk valoreaza destul.
• 2bis. Sa nu cumpar de la Flanco e mega-usor: Domo si Altex au fix aceeasi marfa, fix la aceleasi preturi. Iar pe net - nu mai vorbesc cat de usor e sa evit Flanco....
• 3bis. Uite, incep acum...

Acum, ca m-am calmat, mi-am adus aminte de Edison, cum spunea el ca cele 200 de incercari nereusite de a face un bec care sa ramana aprins reprezinta de fapt descoperirea a 200 de metode prin care poti sa faci un bec nefunctional. In acelasi spirit, imi dau seama ca ma costa sub 100 de euro ca sa nu ma tepuiesc toata viata cu produse cumparate de la Flanco, bani ce includ si sampania pe care o sa ma duc s-o beau in sala de tribunal, cand judecatorul-sindic o sa hotarasca ca firma asta o sa dispara.

Multumesc, Flanco.

[www.facebook.com/bogdanstoica.ro]