Omul si-a schimbat telefonul. Asa am intrat pe net, am gasit un numar de fix  de la firma si am sunat. Si sa vezi chestie: ma trezesc cu odiosul: "Pentru departamentul A apasati 1, pentru departamentul B apasati 2, pentru departamentul C apasati 3".

Pana mea, eu voiam sa vorbesc cu directorul! Asa ca am intrat iar pe net, am gasit alt numar. Am sunat. Era fax-ul. WTF?!

Si se intampla tot mai des. Tehnologia asta nenorocita, in loc sa ne uneasca, ne impiedica sa discutam. Am halit ca pelicanii toate tâmpeniile noi, le-am bagat in priza si acum ne miram ca se duce business-ul de rapa. De fapt, refuzam sa ne adaptam comportamentul noilor norme de comunicatii.

• Nu mai pot cu centralele telefonice ieftine, cu setari automate, predefinite, instalate de-amboulea. Poate eram un tip care voia sa cumpere ceva, urgent, de 100 de milioane de euro, si voiam sa discut cu boss-ul cel mare. Ce sa apas ca sa vorbesc la departamentul VaAsteptamCuCovorulRosuSiCuCeaMaiMistoSecretara?
• Nu mai pot cu oamenii care nu anunta schimbarea de numar de mobil. Te face pe tine 200 de sms-uri, coane, o data la 5 ani?
• Nu mai pot cu site-urile doldora de informatii de contact gresite. Ce dracu' mai faceti cu faxurile, n-am mai trimis un fax de 500 de ani....
• Nu mai pot cu vocile alea cavernoase ale robotilor telefonici. Vocea auzită de mine azi părea ca apartine unei tipe care dimineata a fost concediata si la pranz batuta.

Fuck robots, da? Ca nu suntem in Transformers...

publicitate

Da, ma, exista si de-astea. Iar eu, cu karma mea, am parte din belsug de exponentii acestui curent social. Dintre toti, cel mai tare ma dispera cei care:

1. ... nu deschid linkul la care se comenteaza si intreaba "despre ce este vorba?". Despre MA-TA, coane. Discutam cat e de larga si de nasoala... 

2. ... te intreaba chestii personale. "Dar de ce nu-ti place de X?" Pentru ca e - vezi punctul 1!

3. ... folosesc chatul cum isi foloseeau fundul in tabara. Le vine sa traga o basina, o trag. Au chef sa te intrebe o tampenie, la o ora nepotrivita? Te intreaba, de parca esti dispecerul de la 112. Mars, ma, de-aici... 

4. ... te intreaba banalitati. "Ai idee ce email are Filarmonica?". Intra in gatul ma-tii pe google, si cauta. ata prostie s-a acumulat in creierul ala al tau, de nu mai poti gandi in termeni atat de simpli?

5. ... iti impartasesc probleme banale. "E un tip care ne taie cauciucurile la toti, in parcare, help". Pai ai facut plangere la politie? "Nu, ca nu vreau sa ma complic". Si ce, vrei sa ma complic eu pentru tine?! Cauta-ma DUPA ce faci plangere si esti sigur ca politia nu-si face treaba, idiotule.

Evident, toate cele cinci categorii se supara, daca nu le faci jocul. Sunt superficiali, cretini, nesimtiti - dar foaaarte sensibili, frate. Toti cred ca este imposibil sa faci ceva mai important decat sa le raspunzi lor la intrebarile de decerebrati. Mananci, vezi un film, ai o discutie, te .... Esti rugat sa incetezi, dobitocii s-au asezat in rand, si asteapta in sunet de notificari pe telefon. Sa nu te iei de ei, ca imediat se curenteaza si-ti atrag atentia asupra defectelor tale. Tu esti de vina, nu ei. Ei doar fac ce le trece prin capul ala mic....

Cred ca am mai scris asta. Facebook nu este Wonderland. E o platforma de comunicare supusa acelorasi reguli de comunicare ca si scrisoarea, emailul, apelul telefonic, sms-ul. Exista reguli de buna practica, asa cum exista timbre pe plicuri, foldere de spam in email, sisteme de blocare a apelurilor pe telefoane etc.

Iti suni seful la 11 noaptea, sa-l intrebi ce mai face? Nu, ca te da afara.

Ii dai un sms iubitei s-o intrebi daca mai are celulita? Nu, ca te autocondamni la laba.

Ii scrii lui Ponta, semnand scrisoarea in care sustii ca este un hot si are o fata de soarece, cu ochelarii aia? Nu, ca ti-e frica de servicii. 

Si atunci de ce ma-ta nu faci la fel si pe Facebook? De ce actionezi ca o primata? De unde mortii ma-tii atata tupeu, sa judeci pe cineva doar pentru ca nu comunica cu tine la ce ora ai chef, pe ce tema ai tu chef, in registrul care-ti place tie? 

Cu ce sunt eu de vina, fiinta trepanata ce esti, ca nu ne stim atat de bine incat sa manifesti fata de mine un minim de respect?

Vrei sa te placa cineva, la orice ora, orice ai face? Du-te in gatul ma-tii la curve, sau la un gigolo. Si mori. 

...............

Daca vrei sa comentezi ceva la acest text, intra AICI.

Imagineaza-ti urmatoarea situatie: esti la ultima masa, pe ultimul scaun, intr-o sala unde are loc o nunta cu 500 de persoane. Pe usa intra X, pe care vrei sa-l cunosti. Treci cu greu de cei 498 de nuntati dintre voi, te duci la X, intinzi mana, spui cum te cheama, apoi regulamentarul "imi pare bine", si pe urma te duci la masa ta, pe scaunul tau. Pe bune, cat de sanatos/sanatoasa la cap crezi ca pari? :))

De vreo luna, dau iar accept la cererile de prietenie de pe Facebook. Nici eu nu stiu de ce, sincer. Probabil m-am plictisit de cei 300 de prieteni cu care ramasesem dupa ce am facut marea curatenie. Plus ca atunci cand vad o moaca fotogenica, sau niste poze reusite, devin curios ca o pisica...

Ma rog. Deci, am acceptat vreo 50 de cereri. Nu pot mai mult, pentru ca am si eu un disordăr: vreau musai sa văd cine e ăla/aia care vrea sa ma cunoasca. Asa ca deschid profilul, ma uit, accept sau nu si merg mai departe. Ori, chestia asta mananca timp, pe care nu-l am. Si aici vine faza. Opt din zece initiaza imediat dupa accept o conversatie, si opt din zece conversatii incep cu "multumesc pentru accept".

Ce-aveti, mă?

Nu suntem la o nuntă. Nu e nevoie să fii politicos, chiar dacă apreciez că nu eşti nepoliticos. De ce iti bati capul atata? Si daca tot ti l-ai batut, altceva n-ai de spus? Doar "multumesc"? Ai fost la nunta de mai sus, sau cum? Acceptarea unei prietenii pe Facebook nu e ceva pentru care trebuie sa multumesti. Nu suntem la casa regala, sa multumesti pentru onoarea de a... Ala/aia care au acceptat cererea au motive la fel de serioase ca ale tale. Sau, dupa caz, la fel de superficiale. Si de unde chestia asta, cu trimis mesaje la orice ora? Daca urmeaza sa-mi ceri prietenia, apoi sa-mi trimiti un mesaj cu "multumesc pentru accept", si dupa aia te transformi intr-un morman de poze din lista mea de prieteni, mai bine te lasi pagubas. N-am nici o problema cu interactiunea, daca discutam chestii smart, proiecte misto, fotografie sau idei crete. La prostie am insa alergie. Si fix asta-mi sugereaza mesajul ala tamp ca un "sarbatori fericite!" urmat de o tacere de ani de zile.

Pe scurt: nu ai de ce sa-mi multumesti. Nu-s vreo vedeta, sau vreun geniu. Se poate sa descoperi ca avem pareri diametral opuse despre un subiect la care tii, si sa regreti ca ai inceput "relatia" noastra atat de politicos.

Acum ia-ti o carte de aici si taci.