Ne mai oprim si noi din bocitul celor 300 sau chiar ne-am tampit complet?

A cazut un avion, au murit 300 de oameni. Tragic. Nu pricep insa de unde si pana unde emotia asta colectiva si isterica. Sincer, pe mine ma doare-n cot ca au murit aia. N-aveam nici o cunostinta in avionul ala. Si nu-s atat de sensibil incat sa plang pentru orice accident in grup de pe planeta. As boci toata ziua, la ce vad pe CNN....

Nu pricep nici de unde a aparut dorinta enuntata peste tot de a face ceva, pentru a opri astfel de tragedii. Pai suntem doldora de tragedii pe langa care asta din Ucraina e fix pix. Ia fiti atenti:

  • Stiati ca in fiecare an, in Romania, mor la nastere in jur de 2.000 de bebelusi, mare parte din cauza mamelor cretine, care duc sarcina aiurea?
  • Ca pe soselele Romaniei mor in fiecare an, in accidente de masina, peste 4.000 de oameni, adica populatia unei comune, mare parte din cauza bauturii?
  • Ca in Romania mor anual de cancer 70.000 de oameni, pentru ca refuzam sa cumparam medicamente oncologice de ultima generatie? Pai 70.000 de oameni inseamna toata populatia din Campina, Breaza, Sinaia, Busteni si Azuga!

Sigur, ai nostri nu mor impreuna. Nu mor socant. Nu reprezinta subiect de stire, pe toate televiziunile, in acelasi timp. Dar tot ar merita ceva mai multa atentie. 

  • In primul rand, pentru ca pe unii ii cunoastem. Ne sunt rude, prieteni, colegi...
  • In al doilea rand, pentru ca pe unii inca ii mai putem salva de la moarte. Cu un sfat, cu un ban, sau punand presiune pe stat....
  • In al treilea rand, pentru ca asa ar fi normal, sa manifestam atentie si compasiune pentru ai nostri inaintea alor lor...

Da, avem de ieri 300 de decese, intr-o chestie spectaculos ambalata si prezentata de media. Dar asta nu se intampla pentru ca cei 300 erau speciali. Sau pentru ca moartea lor reprezinta ceva pentru umanitate. Toata tevatura asta a aparut doar pentru ca unii au interes sa mai vanda niste arme, iar altii sa castige niste teritorii.

Iar presa s-a bagat in oala asta tot pe interes: pentru audienta. Rulezi aceleasi imagini si preiei moca aceleasi informatii venite de afara, si faci un program tv fara munca, fara productie, fara deplasari si fara reporteri. Dati-mi trei elevi de clasa a cincea, buni la romana, si intr-o ora ii invat sa faca un program tv de stiri externe de-o sa ziceti ca va uitati la Reuters.

Ce vreau sa spun este ca si autorii, si naratorii evenimentului petrecut ieri in Ucraina sunt niste cinici, care vor ca tu sa lacrimezi aiurea, ignorand ce se intampla chiar langa tine. Te vor alienat, conectat la problemele prezentate de ei la tv, nu la cele pe care le-ai putea sesiza uitandu-te pe geam. 

Altfel, urez o tragedie placuta tuturor! Sa nu uitati sa discutati despre ea weekendul asta, la baute. Si de luni sa uitati complet, ca sa aveti memoria libera pentru urmatoarea tragedie televizata.

Citeşte mai departe ...

Scandalul Melissa Farm. Cine exporta medicamentele oncologice?

Sa zicem ca ai un pistol de vanzare. Il vinzi unui tip, care omoara un om. Cum te-ai simti vazandu-l pe ministrul de Interne, la tv, ca te acuza de crima? Da, pe tine, nu pe ucigas. Asta se intampla cu cei de la Melissa Farm. Cei doi sunt doar acuzati, nu si vinovati. Exportul s-a facut prin alta firma. A cui e firma aia, de ii e frica si ministrului Sanatatii sa zica ceva? O fi firma lui ....?

Pentru presa locala, uite lista exporturilor facute de depozitul Melissa printr-un distribuitor: Alkeran - 944 de cutii comandate in Romania, din care 110 cutii de catre spitale, 463 catre toate farmaciile din Romania, 381 cutii ctre depozitul Melisa. Leukeranm - 3.972 de cutii comandate in Romania, din care 220 de cutii de către spitale, 931 catre toate farmaciile din Romania, 2.821 catre depozitul Melissa. Purinethol - 2.919 cutii comandate in Romania, din care 206 cutii de catre spitale spitalelor, iar din restul de 2.919 cutiile eliberate prin farmacii cu circuit deschis, 2.300 au fost livrate catre depozitul Melisa.

Citeşte mai departe ...

IDEI GRATIS - Scoateti minorii din saloanele de bronzat

Daca as fi parlamentar, as scrie o initiativa legislativa de interzicere a accesului minorilor în saloanele de bronzare artificială. Chiar anul asta, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a făcut publică o recomandare de interzicere a accesului minorilor în saloanele de bronzare artificială, pe baza unor studii care arată că persoanele care se bronzează artificial la solar înainte de 35 de ani au un risc cu 75% mai mare de a dezvolta melanom, cancerul de piele cu cea mai mare rată de mortalitate din lume.

UPDATE:

Textul de mai sus e scris in septembrie 2011. 2011!! 

Octombrie 2015: Ministerul Sanatatii se gandeste sa interzica accesul minorilor la solar.

Tot e bine.... Prin 2020 o sa fie gata, sunt sigur...

Citeşte mai departe ...

Avem un cancer. Cum procedam?

"Mai lasa-ma, frate, in pula mea. Cum vorbesti despre cancer, cum imi aduc aminte cum a murit mama. Altceva n-ai de povestit?", mi-a explodat verbal, un prieten, zilele trecute. 

Avea dreptate. Discut prea mult despre cancer. Dar nu de nebun. Tot mai multi dintre apropiatii mei au introdus subiectul "cancer" in conversatii. 

Un prieten bun s-a trezit cu sotia bolnava de cancer. Fiica unui amic are cancer. O fosta colaboratoare s-a trezit cu un cancer la tiroida, la 20 de ani. O prietena abia s-a vindecat de cancer ovarian. Tatal altui prieten a murit de cancer. Fiul unui client a murit de cancer. - Asta e bilantul conversatiilor pe ultimile doua luni, nu pe ultimii 5 ani, cum ai putea crede.

Azi, am aflat ca sotia prietenului meu a murit. O femeie senzationala, cu o familie de pus in rama. O tipa care deborda de chef de viata. Aura nu avea, nici cand am vazut-o ultima oara, si nu are nici acum, in mintea mea, figura unei femei care este pregatita sa moara. 

De-aia, acum, ma intreb ce sa fac? Sa astept ca nenorocirea asta numita cancer sa loveasca din nou, in jurul meu, si sa spun din nou "imi pare rau"? Sau pot face ceva? 

Nu cumva e si vina noastra ca incidenta cancerului a crescut alarmant? Nu cumva, pe fondul indolentei noastre, niste nenorociti ne otravesc aerul, apa, alimentele, viata, cu niste chestii care provoaca atat de rapid, cancer? Cancerul nu se ia, ca raceala. Ceva il provoaca. Si faptul ca nu stim ce este vina noastra. Ignoranta, ca principiu, este un defect personal, nu o chestie care ni se intampla din cauze independente de vointa noastra. Avem legi, norme, care ne permit sa aflam aproape orice despre mediul in care traim. Avem tone de informatii, gratuit, la dispozitie, pe net, si nu le folosim. 

O sa spuneti ca fiecare secol a avut molima lui. Lepra, malaria, ciuma, tbc-ul, sida, etc. Si ca noi ne-am sincronizat cu cancerul, atata tot. Se poate sa fie asa. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa stam capra, in fata destinului. Ca trebuie sa ne acceptam acest tip de soarta care nu are nici o legatura cu divinitatea, ci cu lacomia unora. In realitate, putem sa impunem, prin masa enorma pe care o avem impreuna, noi reguli. Putem sa scapam de amenintarea asta.

Cum spuneam, inca nu stiu ce sa fac. Nu sunt medic. Nu am vreo functie publica. Competentele mele sunt limitate la a pune intrebari si a publica raspunsuri pe cateva platforme online. Altceva, decat sa difuzez informatii, nu am ce face. Ce-o sa se intample cu informatiile, numai voi stiti. Pentru mine, e limpede ca trebuie sa fim mai atenti la acest dusman invizibil. Cum o sa faca fiecare asta, habar n-am. Cum o s-o fac eu? Nici asta nu stiu, inca.

"In aceasta dimineață, după o luptă istovitoare cu boala, frumoasa mea soție Aura s-a predat!", scria prietenul meu, azi-dimineata. Nu. Aura nu s-a predat. Doar ca n-a avut nici o sansa, inconjurata de ignoranti lasi si comozi ca noi. Banii, timpul si sprijinul familiei si prietenilor n-au fost de ajuns. Era nevoie ca un sistem sa se lupte pentru ea, iar sistemul nu functioneaza, pentru ca nu ne-a interesat niciodata, pe bune, cum functioneaza un sistem de lupta anti-cancer. 

Odihneste-te in pace, Aura. 

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica