Imi permiteți să vă adresez o invitație la noul nostru magazin de legume-fructe din strada Bănești nr 4 (vis a vis de Mega Image Republicii)? În speranța că nu ne veți ocoli va atașez o fotografie pt a fi mai ușor de identificat. Mii de scuze pt deranj! (George)

Mă uit la poza expeditorului. Nu-l știam pe tip. Dar părea ok... 

Când un mesaj sună așa, nu e nici un deranj. Plus că, pana mea, n-am fost niciodată invitat la "inaugurarea" unui aprozar. Așa că m-am dus. Nu ieri, când mi-a scris George, ci azi, când mi-am adus aminte că frigiderul meu e ca Daniela Crudu: gol.

Ghici cine vindea la aprozat? George. Curat și el, curat și aprozarul. Care e o mică bijuterie ergonomică, atât de multe chestii încap în cămăruța aia. Și arătau bine. George zicea că le aduce de la niște ferme, nu de la depozitul de turcisme congelate. 

Mi-am luat roșii, ceapă, ardei capia. Vreo patru kile, per total. Ajuns acasă, am constatat că din roșii sare zeama în toate părțile când le muști, că ardeii capia s-au înfrățit pe sub pământ cu ardeii iuți și pișcă senzațional de subtil, și că ceapa aia de apă nu e ca ceapa de apă de supermarket, care pute de vomiți. E aproape dulce.

La doi pași de aprozarul lui George, spre nord, am găsit o brutărie, cu pâine de casă demențială. Invers, spre centru, la 100 de metri, am găsit un magazin "de producător". Mi-am luat ouă, brânză și scăriță afumată (eu o știam de kaiser). 

Am ajuns acasă și-am mâncat din toate. Bune toate! Am mâncat ca un rege, deși n-am cheltuit pe tot decât vreo 30 de lei. Și după aia, la o țigară, m-am înjurat de toate alea pentru că sunt prost. Pe urmă v-am înjurat pe voi, ăștia care mai stați pe Republicii, pentru că sunteți la fel de proști ca mine. Rupem coșurile din Carrefour și din Mega, cu prostii scumpe și fără gust, când tot ce trebuie e să căscăm gura ce se ascunde prin spatele vitrinelor mici. Măcar de s-ar îmbogăți George, brutăreasa aia și tipa de la magazinul de carne/brânză și tot ar fi mai bine decât să băgăm bani în buzunarele corporatiștilor de la Mega și Carrefour. Avem șansa să nu pățim ca nemții, care o dată pe săptămână iau masa la cârciuma din cartier, că dacă nu fac asta, omul ăla o să închidă, și în locul lui o să vină un arab cu o casă de amanet sau un turc cu kebab. 

Apropo: cum morții mă-sii de treabă de poate George să îți dea o sacoșă mare, gratis, dacă cumpărăturile tale depășesc zece lei, în timp ce Mega Image și Carrefour îți iau ecotaxa aia și dacă îți cumperi mâncare de două sute de euro? Cum, frate, cum?

DISCLAIMER 1: N-am fost și nici nu o să fiu plătit cu bani, roșii, ceapă sau ardei capia pentru că am scris acest text. Dacă ești atât de prost încât să crezi că am vreo combinație, du-te în morții mă-tii și cumpără-ți legume de plastic, în continuare, de unde vrei tu.

DISCLAIMER 2: Dacă citești textul ăsta și nu ești din Ploiești, ca mine, ia-ți cartierul la pas. S-ar putea să ai o droaie de surprize plăcute.

............................

Din decembrie 2016, aprozarul lui George se numește Aprozărești și oferă o carte cadou la cumpărături de 20 de lei.

Stau langa un Carrefour Market. Logic, acolo ma duc la 8 seara, dupa paine. Azi, casierita era plina de draci. Striga dupa unul, cand m-am apropiat eu: "Vino inapoi, ca trebuie sa plec!". Ala n-a venit, si ea s-a apucat sa butoneze furioasa cumparaturile babutei din fata mea.

"Dar trebuie sa plec!", a izbucnit din senin casierita. Eu m-am uitat pe geam. Babuta insa, a dat din cap, a solidaritate. Moaca ei spunea: "Eheee, sa fii tu sanatoasa de cate ori a trebuit sa plec si eu, si-am ramas..."

"Cand imi fac banii? Sa nu stau dupa aia sa alerg dupa....", a rabufnit casierita, din nou. Babuta a scos un oftat. Un fel de "I feel you, ma' nigger...", in stilul pensionarilor romani.

"Poate plec si gata! Sa faca el banii!!!", a tipat de-a dreptul casierita, punandu-i babutei pepenele de pe tejghea in cos. I-a dat restul si a privit-o scurt, in ochi, la modul "Dispari!". Doar eu mai eram acolo, cu o paine in mana. Piece of cake! Cred ca-si numara secundele pana cand putea sa se duca unde se grabea....

Babuta i-a sustinut privirea. A fost un moment d-ala, ca in filmele cu razbunari, cand soldatul revenit acasa isi gaseste parintii morti, se indreapta de spate si isi anunta unchiul "ma duc sa-i razbun", iar ala il priveste la fel de serios, fix in ochi.

Numai ca baba era din alt film!

In loc sa ia cosul si sa se care, a dus mana la portofel, a scos o bancnota de 10 lei si a zis:

"Mama, n-ai sa-mi schimbi si mie banii astia? Ca-mi trebuie marunt, maine dimineata...."

.....................

www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Te-ai dus in Carrefour, ti-ai cumparat un pui de la Transavia si o sticla de vin de la Domeniile Tohani. Apoi ai alimentat de la Rompetrol, ai ajuns acasa, ti-ai pus iPhone-ul la incarcat si ai inceput sa o arzi aiurea la laptop. Ai gasit un text de-al meu si ti s-a parut funny. Asa ca m-ai cautat pe Facebook si mi-ai dat ad. Eu am zis nu. Si tu te-ai suparat. 

De ce mi-ai dat ad, coane? Ce ti-am facut eu tie, de trebuie sa ne suportam unul pe altul? Mai ales ca, daca n-ai observat pana acum, e contul meu personal, nu o pagina, cum cred unii cretini. Si pe contul meu postez, logic, ce scriu pe blogul meu. Iar de scris, scriu pentru ca-mi face o reala placere, indiferent daca citeste cineva sau nu. 

Sa dai ad si sa te superi daca esti refuzat e ca si cum te-ai duce la un vecin sa vezi meciul fara sa fi fost invitat, si sa te superi daca ala isi fute nevasta si nu te vrea prin casa. 

Ai dat like si la paginile Carrefour si Transavia? L-ai cautat pe Facebook si pe patronul de la Domeniile Tohani? Ai idee cine conduce Rompetrol? Cine conduce Apple, dupa moartea lui Jobs? Sunt sigur ca nu.

Si-atunci, cu mine ce-ai? Mai ales ca, dintre toti cei de mai sus, sunt singurul care nu ti-a cerut un leu pentru ce-a facut pentru tine...

Da, dar te citesc. Citeste, ma, cititul face bine. Da, dar nu pot sa fac comentarii. Asta e excelent, cine ti-a spus ca am chef sa comentez ce-am scris? In noua cazuri din zece, nici macar nu recitesc ce-am scris, dar sa si analizez... Da, dar de ce imi refuzi prietenia, ce-am, nu sunt suficient de bun pentru tine? Nici nu-mi pasa daca esti sau nu, problema e alta.

Am avut si eu cateva mii bune de prieteni pe Facebook, pana mi-am dat seama ca asta imi umplea wall-ul cu postari complet neinteresante pentru mine. Si am sters 95% dintre ei.

Acum, dau ad doar oamenilor pe care ii cunosc si ii si suport, oamenilor de la care cred ca am ce invata si oamenilor pe care mi-ar placea sa ii fotografiez (cum e tipa din imagine). Si daca-mi refuza vreunul/vreuna prietenia, imi vad de ale mele, nici nu izbucnesc in plans, nici nu-i lovesc cu pumnul sau cu palma in figura...

Da-mi ad daca ne stim sau daca avem ceva concret de discutat. Altfel, nu. Este suficient sa dai follow ca sa vezi toate postarile mele. O fi Facebook noul sat global, dar hai sa nu fim tarani si sa ne bagam toti, nasul, unul in fundul altuia, da?

Peace! Si un pic de ajutor pentru suparaciosii care nu suporta functia follow... 

...............

Daca vrei sa comentezi ceva la acest text, intra AICI.

Fă un test cu tine: uită-te la poza de mai sus o secundă, și apoi spune rapid ce vezi. Dacă ai spus "ceai de căpșuni cu fragi", ești un cretin care merită să moară intoxicat cu E-uri. 

Mi-a / i-a venit o idee, nu mai știu exact: cert e că am convenit cu M să facem ice-tea. Să facem o oală de 10 litri, cu ce arome vrea mușchiu' nostru, și să-l băgăm la frigider. Fiind adult, cu venituri, eu am fost cel însărcinat cu achiziția de ceai. Lucru pe care l-am executat.

Ceaiul din imagine nu va ajunge în oală. L-am cumparat dupa ce i-am studiat un pic cutia, ca sa scriu textul asta. Las altor părinți, mai descreierați decât mine, plăcerea de a le fu*e ficatul odraslelor. Din perspectiva mea, ceaiul din imagine este o otravă. Și vă explic și de ce, dacă aveți chef de citit.

Aparent, e un ceai de căpșuni cu fragi. Nu e. Uite argumentele:

1. Pe etichetă scrie clar "ceai aromat". Pe dosul cutiei, scrie la fel de evaziv, că produsul contine "aroma". Daca era ceva natural, s-ar fi laudat cu asta, de unde trag concluzia că aroma aia este sintetica. 

2. Are doar 0,1% fragi, si tot atata - capsuni. De-aia n-au scris, ma, ca ceaiul este "de Capsuni si Fragi"! Au scris doar "Capsuni si Fragi", cu alt font, pe alt aliniament. Smart, nu? Ca si cum ai pune pe un Logan o sigla de Mercedes, si ai cere, la vrajeala, 30.000 de euro pe masina, in loc de 4.000, cat face. 

3. Cu 0,2% continut de capsuni si fragi, din ce dracu' o fi facut ceaiul? Pai, scrie pe cutie: hibiscus (un fel de petunie, desi e o specie de trandafir), aronia (un fel de macese), macese si mere. Toate astea sunt in cantitati mai mari decat capsunile si fragii, dar ce mai conteaza....

4.  "Acidifianti". Astia nu sunt naturali, ca natura nu face asa ceva. "Arome". Vezi punctul 1. "Nu contine coloranti sintetici". Doar arome si acidifianti...

Intrebare: Daca doar 0,2% din ce e in cutia aia sunt capsuni si fragi, de ce morții mă-sii mai apar aceste doua fructe pe cutie?

Citeste titlul, ca sa pricepi: statistic, Carrefour te considera prost, si te trateaza ca pe un prost. Te-ai prins, prostule?

Nu cred ca exista, in Romania, vreo corporatie mai zgarcita si meschina decat Carrefour. Oamenii astia nu vand lucruri, ei fac bani. Si au dezvoltat kitul perfect de facut asta. Sunt atat de creativi (in a se zgarci la rahaturi), incat pun pariu ca daca s-ar fi implicat in eradicarea cancerului, ar fi rezolvat problema rapid, folosind cine stie ce molecula ieftina, care se gaseste prin toate virusurile.

As putea sa tin un jurnal de meschinarii Carrefour. N-ar folosi, insa, nimanui. Lumea se duce ca turma la Carrefour. Pana si eu ajung, ca dobitocul, din cand in cand, la Carrefour-ul din cartier, cand caut ceva anume.

Azi cautam arahide trase in ciocolata. Sunt legate profund de copilaria mea. Alimentara din cartier avea permanent, in raionul de dulciuri, niste dropsuri umplute cu tarate, niste bomboane cu gust de migdale si celebrele dropsuri colorate si infecte la gust. Cand si cand, aduceau arahide in ciocolata, si-mi luam, de doi-trei lei (apropo, eu am fost un copil cu bani, nu exista zi sa nu am doi-cinci lei facuti la sticle si borcane). Vanzatoarea umplea cu grija o punga alba si mica, de hartie, pe care o dadeam gata intr-o ora. N-am stiut niciodata cum se numeau bomboanele astea, dar tin minte ca incercam sa le dau eu unul. Ciocorah, Arahcioco, Aracio.... Da, stiu, eram varza la branding...

Ma rog. Azi mi-era pofta la maxim de asa ceva. Si-am trecut pe acolo, stiind ca mai au. Nu mai aveau ce stiam eu, ci niste arahcioco/ciocorah marca proprie Carrefour. Etichetate corect, in romana, dar aruncate de-ampulea si cu ambalajul original, de Polonia.

Cum ar veni, aveam de ales intre bomboane cu arahide, cacao si cocos, dar fara sa stiu care-i care. A trebuit sa iau o decizie alegand intre smietankowe, kokosowe si kakaowe.

Kakaowe suna a cacao. Kokosowe suna a cocos. Logic, arahidele mele ar fi Smietankowe. Dar smietankowe aveau glazura alba, ceea ce ar putea insemna ca in punga aia voi gasi cocos, nu alune. Iar eu urasc profund gustul si mirosul de cocos.

Pula mea, la 1,6 lei punga, puteam sa-mi iau din toate, si sa vad acasa care-i care. Si in orice alt magazin asa as fi facut. Nu si in Carrefour. Pentru ca n-o sa stiu niciodata daca strategii de la Carrefour au ales sa nu mai eticheteze in romana produsele (asa cum prevede legea), pentru ca amenda e mai mica decat i-ar fi costat traducatorul si etichetarea lotului de bomboane poloneze, sau daca nu cumva s-au gandit ca lasand confuzia lingvistica pe raft, pot declansa un mecanism psihologic prin care clientul se preda si cumpara mai mult. N-o sa fiu, si azi, un cotizant la zgarcitii si meschinii astia...

Am peste un an de cand n-am mai intrat intr-un hipermarket Carrefour. Inca putin si ma vindec si de Carrefour Market. In opinia mea, amandoua sunt niste magazine de gowno.

Fac bine?

Imi plac la maxim merele alea galbene, mici. Avea var-miu, la tara, in niste meri pitici, in curte, si n-o sa uit niciodata rasfatul de atunci. Asa ca atunci cand am regasit merele astea in oferta Mega Image, cel mai apropiat magazin din cartier, am fost placut surprins si am inceput sa mi le cumpar periodic. 

Pe urma, merele astea mici si galbene au aparut si la Carrefour Market-ul din zona. Asa ca n-as putea sa spun, exact, de unde le-am cumparat, in septembrie 2013. Sigur este ca am merele din una dintre astea doua locatii. Spre rusinea mea, nu ma duc niciodata la piata. Amestecul ala de tigani care n-au cultivat nimic, niciodata, si de tarani care au muncit de-au rupt, dar nu se lasa pana nu te fura la cantar - nu mi-a placut niciodata. 

Stiu ca am cumparat mere in septembrie 2013 pentru ca am niste poze, postate pe un grup de fotografie de pe Facebook. Am fost intr-o sambata, la un workshop de fotografie, pe bulevard. In dimineata aia, cumparasem din Obor o masinuta de jucarie. Am fotografiat masinuta in trafic, printre masinile de pe Bulevard. Iar ajuns acasa, am scos un mar din frigider si am decupat, in el, cu cuter-ul un garaj pentru masinuta. Am facut din nou fotografii.

Toate pozele sunt si acum pe grup, datate septembrie 2013. Le-am gasit cautand altceva, si m-am amuzat foarte tare. Pe urma mi-am adus aminte ca ar trebui sa mai am marul transformat in garaj pentru un Mini Cooper de jucarie. Si l-am gasit, pe un raft. S-a micsorat, s-a zbarcit, dar exista.

Gata, asta e povestea. Am un mar care a rezistat, taiat, fara sa mucegaiasca sau sa putrezeasca, mai bine de un an de zile. Se vede in poza, avand ca fundal pozele de anul trecut. Ce contine de s-a comportat atat de nenatural, numai producatorii lui stiu. Si, probabil, achizitorii din Carrefour si Mega Image. Stiti ca genul asta de companii se cacă pe ele că au niște proceduri exigente de evaluare si testare a mărfii, pentru a nu pune in pericol sănătatea publica.... Au pe dracu'....

Stiu, o sa va aduceti aminte ca ati vazut asta pe la tara, pe la bunici. Va aduceti aminte prost. Si bunica tinea mere in pod, peste iarna, dar nu rezistau mai mult de 6 luni, si numai daca nu erau atinse de alte mere. Daca le zgariai, loveai, taiau, se stricau in 3 zile. Ori, marul meu de la Mega Image sau Carrefour a devenit obiect decorativ fara sa controlez vreun fel mediul in care a fost tinut si dupa ce a fost facut harcea-parcea cu un cuter. 

Si faza e ca nu-mi mai vine sa cumpar merele astea, intelegeti? Cred ca o sa ma duc la piata....

UPDATE octombrie 2015: Am scris textul in septembrie 2014. Iar marul rezista. Uite-l!

Discutam despre mere pe www.facebook.com/bogdanstoica.ro?

Eram patru frati, in aceeasi curte cu inca doi veri. Micul dejun pentru sase copii era, zilnic, o provocare financiara, pentru niste oameni cu venituri normale, cum erau parintii mei. Fiind cel mai ieftin aliment posibil potrivit mesei de dimineata, gemul de prune era nelipsit, de toamna pana vara, cand o dadeam pe dulceata de cirese. Aia de visine mai rar, ca se facea visinata.

Imi amintesc perfect cum se facea gemul de prune. Sacii de prune, din garaj. "Papornita" de piele, captusita cu hartie, si plina cu zahar, adus de tata, "pe pile", de la Buzau. Zecile de borcane spalate si puse cu gura in jos, in camara. Dispozitivul de fixat capacele. O cratita imensa, cat aragazul. Si mama, facand gem de prune, zile in sir, ca sa aiba "termitele" ce sa manance, jumatate de an, dimineata. Cand scapa de gemul de prune, arata de parca a fost la mare, de la caldura din bucatarie..

Nu se punea mult zahar, ci doar un pic, sa-i taie din amareala. Si gemul iesea senzational, de fiecare data. Aromat si amarui. De-aia, cateodata, cand vad prin magazine gem de prune, cumpar de pofta. Ceea ce, ultima oara, s-a dovedit a fi o greseala, dupa ce m-am uitat pe eticheta.

Uitati-va si voi, in poza de mai sus. La 100 de grame de gem, sunt doar 35 de grame de prune. Mai sunt cinci grame de E-uri, iar restul este ZAHAR. La 300 de grame de gem, cat are borcanul, vorbim de prezenta unei cani de zahar, cel mai nociv aliment posibil, responsabil de aparitia multora din bolile cronice sau care sfarsesc prin a ucide bolnavul. Cum sa-i dai copilului zilnic asa ceva?!

Sau poate ca asa trebuie sa fie. Poate ca sunt eu ancorat inutil in trecut, crezand ca gemul este un aliment pentru copii. Poate ca acum gemul de prune se serveste dusmanilor. Aia pe care-i vrei morti.

comenteaza, daca ai ce: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Carrefour Market este singura retea de minimarket-uri care a avut succes in Romania. Mai mari decat orice magazine de cartier, dar mai mici decat Profi, cu marfa mai putina decat in Carrefour Hipermarket, dar aleasa cu grija, magazinele CM au succes. Cel putin, asta, de langa mine, are. Mereu stau la coada la casa, cand cumpar paine, apa, bere...

Din pacate, pe fondul crizei, la Carrefour Market se iau si decizii de cacat. Sau din cauza unui manager de cacat, habar n-am, ca nu lucrez la ei. 

Decizia de cacat - pungile.

Pungile n-au fost niciodata punctul forte al Carrefour. Au fost, însă, tot timpul, suficient de ieftine incat sa iei destule, mai ales ca ai la ce sa le folosesti, dupa ce ajungi acasa: incap perfect intr-un recipient de gunoi menajer, in locul sacului negru obisnuit. Poti sa-ti impachetezi in ele incaltamintea de iarna. Poti sa le duci la tara, acolo unde nimic nu se arunca, niciodata. Mai sunt si reciclabile!

De data asta, cei de la Carrefour Market au mers prea departe cu reducerea de costuri. Azi, mi s-a rupt o punga Carrefour in care erau sase cutii de bere, adica trei kilograme. Asta in conditiile in care un bax de cutii de bere poate fi carat si pe o coala A4, tinuta de colturi. Cat de subtire si de proasta e punga aia, daca nu mai tine un pachet cu greutate egal distribuita, fara muchii sau colturi taioase, destul de ușor?

Ruptul pungilor de la Carrefour Market a devenit parte a peisajului cotidian, pentru trecatorii de pe Republicii: "Uite restaurantul Caraiman, in ce hal a ajuns. Uite taximetristii, cum stau ca muistii, blocand doua sensuri de mers. Uite o doamna dobitoacă, cum aduna rosii, paini si cutii de conserve de pe jos, pentru că s-a încrezut in pungile Carrefour..."

Cat pana mea costau pungile alea solide, de la inaugurare? Si de ce pu*a mea le mai subtiati, daca tot le platim din ce în ce mai scump? Ce cretin din organizația voastră a văzut în asta o măsură de eficientizare a activitatii sau de maximizare a profitului? 

Proștilor.

Publicitate