Inițial, n-am vrut să scriu un rând despre noul coronavirus. Eu am luat chestia asta, de la început, ca pe o amenințare biologică mega-serioasă și am considerat că e cazul să se audă doar vocile experților. Din păcate, ce spun experții români în domeniu nu se aude din cauza urletelor influencerilor cretini și iresponsabili, dar și din cauza vocilor celor cu interese financiare afectate de nouă amenințare mondială. Iar azi, la trei luni de când știm de nenorocirea asta, suntem în opinia mea, în pragul unei catastrofe. 

Guvernul este pa. Serios, dacă aveți vreun gând, vreo speranță că la momentul potrivit veți primi ajutorul potrivit, să știți că șansele sunt similare cu cele de la bingo. În ultimele trei luni, Guvernul român nu a făcut proceduri noi, nu a făcut achiziții tactice, nu a făcut instruiri. Mesajele publice, după ce au fost copiate, pur și simplu, după cele italiane, au acum consistenta unui balon de săpun. Nu există un buget de publicitate, nici măcar online, unde s-ar fi putut face o segmentare demografică și adapta textele la diferite categorii de public. Nu s-a luat nici măcar o decizie care să producă efecte pe termen mediu și lung, ci numai de-alea pompieristice, de răspuns la fiecare criza minora. Amatorism si iresponsabilitate - in coordonatele astea se misca, azi, guvernul.

Nu există, la nivel de comunicare, nici măcar o echipa de sociologi-psihologi care să scrie și să livreze mesaje anti-panică (apropo, când strigi isteric "nu intrați în panică!" obții efectul contrar). Nimeni nu s-a gândit că oamenii, speriați de iminenta unei amenințări biologice cu care nu s-au mai confruntat niciodată, o să devină mai degrabă agresivi decât solidari. Că o să vedem/auzim de violente verbale și fizice de tip "marș afară din magazinul meu, cu mucii tăi cu tot" până la "te omor, am copilul bolnav, iar tu tuseai ieri când ai trecut pe lângă noi". Că o să ajungem la bătăi de stradă, jafuri minore și alte cacaturi specifice unei societăți scăpate de sub control. Că bătrânii și copiii cu acces la social media trăiesc zilele astea sub o teroare psihologică greu de imaginat. Și cu toate astea, încă nu există nici o strategie de prevenire a acestui tip de comportament.  

La Ploiești, de exemplu, oras cu peste 200.000 de locuitori, cu un tranzit de încă 100.000 de persoane pe zi, capitală a unui județ cu aproape 1 milion de oameni, în acte definit ca municipiu de rang I, mesajul Guvernului a fost "descurcați-va pe plan local". Cum bugetele autorităților locale și spitalelor sunt deja planificate (a se citi "praduite"), în aceste trei luni nu s-a cumpărat nimic, nu s-a investit în nimic. Nici măcar o procedura de instruire a cadrelor medicale nu s-a făcut. Dacă, Doamne Ferește, mâine apare un focar de 100 de persoane, care generează 20 de cazuri grave de insuficientă respiratorie, o parte din acestea din urmă o să se finalizeze cu deces pentru că nu exista 20 de dispozitive medicale de asistență în respirație (scuze, habar n-am cum se numesc). Nu s-au făcut stocuri de medicamente de tratament al simptomelor noului corona-virus, autobuzele circulă nedezinfectate, taxiurile la fel, iar microbuzele și autocarele care aduc români din Italia curg în valuri.

La începutul lunii februarie, mi-am petrecut o săptămâna studiind măsurile de prevenție utile în caz de risc de infectare corona-virus. Am studiat materiale internaționale, apoi pe cele românești (de fapt, rezumate ale celor internaționale) și am discutat cu cinci medici a căror reputație profesională este peste medie, cărora le-am pus cele mai tâmpite întrebări posibile. Am strâns toate informațiile cu adevărat utile și le-am pus într-o formă accesibilă și unui copil de opt ani (vezi care e tonul in preview-ul din foto, mai sus), într-o carte pe care în alte șapte zile am tipărit-o (cartea este aici -  LINK). Cum ar veni, mie, un biet amator al situațiilor de criză, mi-a luat 14 zile pentru a redacta un kit bun de informare pentru un anumit segment demografic. Guvernului român, cu resurse umane și financiare de milioane de ori mai mari decât ale mele, i-a luat trei luni să insăileze o jumătate de coală A4. Asta deși avea oameni, timp si bani:

- să cumpere și să pună în funcțiune cel putin o fabrică de echipamente de protecție sanitară

- să impună producătorilor români de medicamente să-și convertească producția în medicamente utile în cazul infecției cu corona-virus

- să cheltuiască câteva milioane de euro pe campanii publicitare targetate pe facebook și google în care să comunice tot ce e de comunicat pentru a calma populația activa pe retelele sociale

- să tipărească câteva milioane de broșuri, cu textul adaptat pe grupe de varsta, pe care să le distribuie cu pensia și cu alocația, categoriilor vulnerabile de posibili pacienti

- să revizuiască procedurile medicale, să amenajeze spații de carantină de mii de persoane în fiecare județ

- să cumpere tot ce putea cumpăra în materie de teste, reactivi, termoscanere, aparate de respirat, dotări medicale, pula mea, cum ziceam, nu mă pricep.

Or, din tot ce se putea face, guvernul a făcut doar ... pula mea.

In concluzie....

Aveți grijă de voi. Pregatiti-vă măcar mental pentru disparitia unor servicii pe care le folositi sau pentru inchiderea unor firme de care depindeti (într-o firma de 5 persoane, dacă se îmbolnăvesc doi, restul vor rămâne acasă 14 zile, va garantez). Purtați mănuși de unică folosință pe drumurile dinspre locuintă spre școală, job, etc și aruncați-le numai la gunoi (mie asta cu spălatul pe mâini mi se pare bună, dar nerealistă, degeaba mă spăl pe mâini când ajung într-o firmă dacă după aia ating 5 birouri și 3 uși). Folosiți un dezinfectant bun pentru tălpile încălțămintei când ajungeți acasă, și spălați-vă mai des hainele cu care ați ieșit în oraș. Încercați să evitați pietele si mall-urile, dezinfectați-vă banii primiți. Purtați o discuție cu membrii familiei și discutați scenariile de izolare, carantină, în ce camera facem asta, cine ce face. Rămâneți atenți la toate mesajele venite dinspre profesioniști. Nu subestimați povestea asta: chiar dacă 80% dintre noi ne vom vindeca fără probleme, rămâne riscul ca fiecare dintre noi să infecteze o persoană vulnerabilă la care ține. Eu, de exemplu, n-aș vrea să rămân cu amintirea: "aveam gripa asta chinezească, i-am dat-o mătușii și unei băbuțe din bloc și amandouă au murit". 

Pe intelesul copiiilor, o parte din aceste sfaturi, dar si altele, sunt in cartea despre care va vorbeam mai sus.

Oricum deschisesem usa ghenei, sa-mi arunc gunoiul. Doar ca dupa ce am pus pungile in tomberon, n-am mai plecat imediat, ca de obicei. Mi-am aprins o tigara si am stat dupa masina, uitandu-ma cum ia toate cartoanele alea, le compacteaza si le pune in niste saci gigantici. N-a facut mizerie, nu a scotocit dupa altceva. Doar hartia il interesa. I-a luat cateva minute. Cand a iesit si a trecut pe langa mine, am pus intrebarea:

- Iei macar zece lei pe toate astea?

- Iau 30-40 de lei. 

- Si la cate ghene te primeste lumea?

- Pe aici? Cam la vreo zece. Si mai sunt magazinele, care arunca. Ma *cheama ei. 

(* - normal ca te cheama; Rosal le cere bani sa le ridice deseurile, tu le iei gratis)

Si s-a dus. Eu m-am urcat in masina si m-am dus la treaba mea. Probabil ca n-am in bloc nici un copil care vrea sa faca cateva sute de lei lunar, cu care sa plece intr-o vacanta, sau sa-si ia un laptop. Probabil ca la nici un magazin din zona mea nu e cineva care castiga insuficient. Probabil ca la mine in oras s-a negociat prost contractul cu operatorul de salubritate, care ar putea sa faca un profit frumusel doar din colectarea hartiei, plasticului, fierului si celorlalte chestii reciclabile. Probabil ca e sub nivelul nostru sa facem bani asa, neuitand insa sa-i condamnam pe astia, care traiesc pe partea invizibila a societatii, pentru ca fac bani din lucruri pe care noi le aruncam ca prostii. 

Eu personal nu produc atatea deseuri de tipul asta. Nu arunc multe bidoane de apa, am apa plata la frigider doar pentru vizitatori (pentru ca eu beau apa de la robinet fara probleme), vinurile pe care le beau eu sunt in sticle de... sticla, cutiile coletelor pe care le primesc le folosesc la coletele pe care le expediez. Dar cum din cartoane si pet-uri vine volumul gunoiului in marile orase, cred ca n-ar fi o idee rea ca primariile sa schimbe un pic directia in promovarea valorilor ecologice si de mediu. In loc sa zica oamenilor "cum sa mentina orasul curat" sa le explice "cum sa faca bani".

Eu, de exemplu, incapabil sa arunc tiparituri, le upcyclez. Daca-s intregi, in stare buna, dar depasite moral, fac stashbook-uri din ele.  Daca-s rupte, distruse, incomplete, scot ilustratiile din ele, de multe ori niste mici bijuterii grafice. Mai am in plan sa fac niste semne de carte cool, de pus in cartile pentru copii. Daca-mi iese, o sa fac si niste kit-uri, cu care sper sa fac copiii nu doar sa citeasca, ci si sa scrie. O sa revin pe subiectul asta. Mi se pare ca merita.  

bogdanstoica.ro/shop

Am văzut, ca ziarist, sute de evenimente dedicate copiiilor, de Sărbători. În general, de trei feluri: A. un grup de copii amărâți vin și cântă/colindă într-o instituție/firmă și la final primesc cadouri; B. copiii dintr-un așezământ special sunt vizitați de diverse persoane care le dăruiesc cadouri. C. la petrecerea de Sărbători a companiei, angajații sunt rugați să-și aducă copiii care primesc daruri. 

Și de fiecare dată, în pungile alea nenorocite erau dulciuri. Ieftine. A se citi "nocive". Ciocolate, bomboane și prăjituri doldora de E-uri și de alte căcaturi toxice, sau cu un conținut de zahăr menit să distrugă, pur și simplu, ficații copiilor. Ultima oară când am scris despre asta, ca jurnalist, am calculat că fiecare copil primise, la serbarea aia nenorocită, circa 28.000 de calorii pe care le-a consumat, în medie, în două zile. 

De fiecare dată am avut senzația că citesc despre conchistadorii spanioli care le ofereau cioburi de sticlă colorate incașilor și aztecilor, în schimbul aurului, pământurilor și vieților lor. Și anul asta am zis să nu mai critic fenomenul asta fără să ofer o alternativă. Asta:

Un pachet de cărți pentru copii la care prețul a fost redus de la 1.400 de lei la 600 de lei. Nu pierd bani, dar nici mult nu mai am. Pe de altă parte, mi se pare că plătesc foarte puțin pentru a face să dispară, cel puțin parțial, odiosul obicei de darui otrăvuri in ambalaje colorate. 

Oferta este AICI. Și chiar dacă nu ai de gând să profiți de ea, te rog să nu mai dăruiești dulciuri otrăvitoare copiiilor. Crăciunul nu e despre omorât copiii altora. 

restul cartilor mele sunt aici:

https://bogdanstoica.ro/shop