Instalatiile de iluminat exterior le-am cumparat anul trecut, cand am renuntat la furtunul luminos. Asa, e mai usor cand se arde un segment, si mai ok cand vrei sa aprinzi doar unele instalatii. Insumat, au vreo 40 de metri, si nu mai stiu cat au costat, dar sigur n-am dat mai mult de 200 de lei pe toate trei.

Tot anul trecut am facut prima oara si decoratiunile. Le-am facut din polistiren expandat, si asta a fost o greseala. Toate s-au rupt, distrus, macinat, asa ca asta-primavara n-am mai avut ce recupera. Anul asta le-am facut din polistiren extrudat, pentru ca e mai rezistent. Baxul a costat 110 lei si mi-a permis sa fac vreo 100 de decoratiuni de diverse forme, dupa ce mi-am cumparat un cutter bun si am distrus o cutie de televizor, din care mi-am facut tipare.  

Problema culorii - extrudatul nu e alb ca cel expandat, am rezolvat-o cu niste vopsea pe baza de apa, amestecata cu aracet. Un litru de vopsea Kober cu doi litri de aracet au fost de ajuns pentru vopsirea decoratiunilor. Tot asta a fost si greul operatiunii: a durat doua seri, pentru ca trebuit sa se usuce pe o parte ca sa vopsesc pe cealalta parte.

Montajul l-am facut ieri. Am asteptat sa plece M la scoala si am montat intai instalatiile de iluminat. Apoi, decoratiunile. Singur, cu o scara destul de grea si de proasta, mi-a luat vreo 4 ore. Am legat decoratiunile de bolta de vie cu un siret alb, banal, la trei lei ghemul. Anul trecut, am folosit sarma, care a ros polistirenul. Acum, cand e vant, decoratiunile se misca si atat. Evident, am decorat si casuta de vara, si terasa casutei. 

Dupa ce am terminat montajul si s-a intunecat, efectul a devenit maxim. Curtea are vreo 500mp si arata ca un decor de film pentru copii. M a fost din nou, surprinsa placut. Lumea se opreste pe strada si intreaba fie de unde am cumparat decoratiunile, fie ce firma mi le-a facut. Aproape nimeni nu ma crede ca toata distractia a costat sub o suta de euro, cu tot cu instalatiile cumparate anul trecut. 

Eu le-am facut singur pentru ca stiu ca fiicei mele ii plac surprizele, dar sunt convins ca ar fi muncit cot la cot cu mine sa le faca. In fond, e vorba de materiale usoare, de decupat, vopsit, decorat, lipit... Asa ca daca esti cat de cat indemanatic, ai un pusti sau o pustoaica cu chef de bricoaj, si ai chef sa te murdaresti un pic pe maini, poti purcede, impreuna cu toata familia, la confectionarea unor decoratiuni de craciun personalizate, cu ce simboluri sau personaje vrei tu. Si nu uita sa te distrezi facandu-le, da? 

Toti copiii vor o casuta in copac, pentru zilele calde de vara. Problema e ca multi dintre ei stau la bloc, si n-au nici macar un ficus mai inalt. Altii, dintre cei care stau la casa, n-au un copac mare si solid in curte, cat sa tina un adapost.

De parca e musai sa fie un copac....

Cand M a vrut o casuta de vara, eram pregatit. In fundul curtii, doua anexe, cu o suprafata de vreo 50 de metri patrati, aveau nevoie doar de o ajustare pentru a se transforma intr-o camera de vara cu terasa, deasupra tuturor. Imi imaginam cum amenajez, in doar o saptamana-doua, coltul de rai al Mirunei pentru vara asta.

N-a fost chiar asa. Deloc! Doua zile a durat ca niste meseriasi sa refaca structurile metalice ale acoperisurilor celor doua anexe, astfel incat sa suporte o "garsoniera" si o terasa. Apoi am inceput sa ma manifest eu. Am inteles rapid de ce tamplarii buni sunt bine platiti, sau cum poti trece, cu tot corpul, printr-o podea facuta prost chiar de tine. Si-am mai inteles ca fara scule profesionale esti mort, astea de Practiker/Brico/Baumax/Obi nu fac doi bani.

Mi-a luat trei zile sa fac acoperisul, doua zile sa fac podeaua camerei, inca una sa fac terasa. Cinci zile am asteptat geamurile si usa (apropo, e mai ieftin sa le faci cu geam simplu cu rama de pvc, decat cu rama de lemn) si inca doua zile mi-a luat sa fac peretii interiori. Tot doua zile si cursuri practice de inginerie ca sa fac o scara solida. La vreo sutacincizeci de kile... Eram aproape gata cand mi-am dat seama ca am facut o sauna uscata, un cuptor uman. Asa ca am trecut la montarea de materiale termoizolante, in peretii dubli - noroc ca-i "proiectasem asa".

Si incet-incet, ma apropii de final. Mai am de rindeluit pe ici pe colo si de vopsit cu bait. Cred! Problema e ca mereu termin cuiele, autofiletantele, descopar ca am cumparat cu cinci scanduri mai putin, sau ca am ars rindeaua electrica. Am momente in care regret cu fiecare celula ca m-am inhamat la asa ceva, dar si momente cand ma uit la ce mi-a iesit din maini si ma mir. Muncesc singur, si asta imi da si timp de introspectii, cu capul limpede imi vin idei de senzatie...

Am terminat-o in trei saptamani. Cu postere pe pereti, cu poze cu prietenele si pisicile ei. Cu o mocheta dintr-o bucata, pe jos. Lazi de jucarii. O masuta si o canapea minuscula. Aproape nimic n-a fost nou, am "reciclat" obiecte de mobilier nefolosite, din casa si am mai luat niste accesorii din Ikea. Arata foarte vesela si misto, M e in delir.

Unde vreau sa ajung?

La faptul ca, daca reusesti sa treci peste efortul financiar (asta daca-ti fac altii treaba) sau peste cel fizic (muncesc in fiecare zi, cand scap de la ale mele, pana se intuneca, si dorm ca batut), sa faci o asemenea camera de vara e cel mai misto lucru pentru un copil. Vad asta zilnic, pe fata Mirunei, cand descopera progresele facute de tamplarul-amator de tati. Si azi mi-a spus asa niste chestii, de m-am cacat pe mine...

Fa-i, frate, copilului, o casuta de vara. In copac, pe o magazie, pe garaj, in pod. Nu conteaza forma, functionalitatea, finisajele, copiii nu vor confort cu tot dinadinsul, vor doar un spatiu de joaca, altul decat spatiul vital din casa. E ca un refugiu pentru situatii "de bine".

Si daca pot s-o fac eu, poate oricine.

UPDATE 2013 - Casuta de vara a rezistat fara probleme. Doar vopseaua s-a cojit, de pe balustrada terasei, unde am adaugat si perdele albe, subtiri, jur-imprejur.

UPDATE 2014

vara - Am dat jos de pe pereti posterele cu H2O & compania si am pus tapet. Pe tavan, falduri de perdea. Am scos jucariile si am facut si pus decoratiuni pe pereti. Am schimbat radiocd-ul cu un sistem audio. Am introdus  o veioza si am suplimentat canapeaua cu o bancheta si niste perne comode. Plus ca mi-am dat doctoratul intr-un hamac de senzatie.

noiembrie - casuta de vara e locul de lectura si ascultat muzica. asa ca am dotat-o cu o patura groasa si o mini-sursa de incalzire. practic, nu mai e summerhouse, si allseasons-house....

Sambata, am muncit toata ziua, de la zece dimineata la sapte seara. Casuta de vara, facuta acum doi ani intr-un stil specific unei fete de 10 ani, avea nevoie de un facelift. Au zburat de pe pereti fotografiile cu prietenele de-o viata si posterele din H2O din clasele 1-4, plusurile, rafturile colorate si cutiile de jucarii, si au aterizat tapetul, perdelele, boxele, veioza, raftul de carti si pernele comode.

A fost o munca de ocnas. Si pe la opt-seara, dupa ce am dat jegul jos de pe mine si mi-am inventariat juliturile si loviturile, nu mai eram in stare decat de un program tv usurel. Cautam o comedie, cand am dat de prezentarea candidatelor la Mireasa Pentru Fiul Meu, pe Antena 1.

Doamne, am ras cu lacrimi. Am ras de m-au durut falcile. Am ras cum radeam cand eram mic, la Mister Beam...

O invatatoare creepy din Oltenia, care raspunde la intrebarea deci ai avut iubiti? cu Intr-adevar! O tipa care spune ca este din Bucuresti, comuna Clinceni, judetul Ilfov. Alta care spune ca mama ei e in partea cealanta si ca, in general, este o fire jucause. Si tot asa: fiecare candidata s-a simtit datoare sa se faca de cacat...

Ce sa faci, ma, cu tipele astea? Pe bune, cat de repede se termina o conversatie in ale carei prime zece secunde se produc asemenea cutremure lingvistice si de logica?

Si nu vine nimic bun nici din partea producatorilor, prezentatoarea aia pare sa fi facut liceul in Clinceni: Sunt sigura ca bunicii tai se uita la noi, poate chiar si plang... Poate pentru ca ii face nepoata de ras....

Formatul, pe fond, e la fel de genial ca oul ala de plastic prevazut cu razatoare pentru calcaie, pentru ca e doar sase lei, si-l cumpara toti inainte sa vada daca au ceva piele in plus pe talpi. Sau ca reclama aia radio cu mesajul dulciurile cu ciocolata te constipa, in conditiile in care noua din zece dulciuri au ciocolata. Iei un teanc de bani, faci o casa si inviti tineri si tinere sa se cupleze. Pentru a valida relatiile de acest fel intre idioti si idioate, Antena 1 invita si niste mamici, cel putin la fel de idioate, sa asiste la imperechere. 

Pe fond, n-am nici o treaba cu cei care vor sa se cupleze asa. Dar nu pot sa nu fac o legatura intre intelect + nivel de educatie si prezenta in acest show. Pentru mine, a devenit, in doar 15 minute, un element decisiv de evaluare a unei persoane. Ai participat la acest show? Da-mi voie sa-ti arunc CV-ul la gunoi; urmatorul, va rog!

Cum spuneam, am ras la maxim. Dupa aia, m-a luat asa un feeling de tristete si de zadarnicie... Astia din show, intre ei, se vad altfel decat ii vad eu. Se vad sexy, amuzanti, spontani, inteligenti. Scara lor de valori, desi e subreda, este validata de prezenta intr-un show tv de maxima audienta. Pentru unul ca mine, toti sunt doar niste cretini care merita sa lucreze pe salariul minim pe economie. Intre ei si cei asemeni lor, insa, sunt elita. Acum au doar prieteni; in curand vor avea si fani, care le vor imita comportamentul. 

Emisiunea Mireasa Pentru Fiul Meu are, in medie, 700.000 de telespectatori si vreo 300.000 de fani pe Facebook. Toti, in opinia mea, foarte prosti. Cei mai prosti. Cred ca sunt atat de prosti incat fac parte si din electoratul lui Dan Diaconescu. Pana acum, stergeam si blocam, pe Facebook, manelistii si fanii isterici ai politicienilor. De azi incolo, o sa fac asta si cu fanii acestui show tv. Vreau sa creez iluzia, pentru psihicul meu zdrentuit, ca Romania e o tara misto, cu oameni misto. Nu un saivan cu prosti, dispusi sa faca orice, ca sa castige un respect nemeritat si o notorietate indoielnica.

Pe de alta parte, nu pot sa nu remarc ca Mireasa Pentru Fiul Meu e un experiment sociologic reusit, care arata incotro mergem. Am depasit epoca in care urmaream la televizor cum persoane cunoscute isi arata formele. Am depasit si epoca in care un no-name de femeie devenea celebra dupa ce ne arata ce-avea in tanga. Acum suntem in faza in care urmarim persoane complet necunoscute care isi afiseaza superba ignoranta. Show-uri despre nimic, cu niste nimeni.

E Seinfeld, frate! Seinfeld de Romania!