Sunt un clubber jalnic. Din 2010, am fost in Retro Caffe de doua ori. O data - aseara. Motivul - Depeche Party.

Eram asa, cu inima indoita. Asta pentru ca ultima oara cand am fost, in 2010, clubul arata naspa. Iar la ultima petrecere Depeche din Ploiesti, din Republik, s-a terminat bautura inaintea rezistentei mele la alcool. 

Si sa vezi surpriza. Retro Caffe a fost renovat integral, arata foarte bine. Au niste canapele extrem de confortabile. Toaletele sunt dichisite ca la mall. Sunetul e de senzatie, se aude mai bine ca in Sky (scuze, in Crown si in Koshin n-am fost, ca sa pot compara). Au inventat si retrorienii masa cu consumatie obligatorie, dar la un nivel rezonabil: de 150 de lei, primesti o sticla de whisky, patru cola si opt beri. Nu ne-au ajuns, dar a fost un inceput bun. 

Cea mai placuta surpriza a fost muzica. DJ-ul a nimerit-o la fix si cu trupele, si cu ordinea difuzarii. In medie, eu dansez cam 30 de minute pe an, dar aseara, din cauza sau datorita DJ-ului, m-am miscat un pic. Am si cazut un pic, incercand sa prind din salt un gras gratios si baut, de 100 de kile (cred eu, el sustine ca are 83), in viu. Stiu, asa se intampla cand faci balet cu partenerul nepotrivit.

Mi s-a spus in casca: pretul unui Tuborg 0,33 este de doar 5 lei, si intrarea 10 lei, doar pentru masculi. Am platit intrarea?! Cand, ca nu-mi aduc aminte...

Uitandu-ma in buzunare si pe pozele miscate din telefon, cred ca o petrecere Depeche ar trebui sa se intample lunar, in Retro. A fost foarte fun sa vad niste cocalari intrand in club si plecand rapid, cu fruntile incretite de nedumerire. Si am amici care ar veni sa verifice atent continutul din toate sticlele alea din bar....

Sa nu uit: note maxime pentru ospatarita si barmanita. Habar n-am cum inteleg ele, in camera aia plina de decibeli, de la niste tipi accidentati la diftongi, ca "ou'ubor" inseamna "doua Tuborg".

Sâmbătă seara. Și a fost așa cum mă așteptam: perfect. E mai mult club decât pub, adică o să fure mai mulți clienți din Puff Club, de exemplu, decât din Da Vinci. Asta nu înseamnă că n-o să poți să mănânci foarte bine aici.

Ce-mi place foarte mult în Trip 301 este că e făcut după principiul Facebook. Mesele nu sunt izolate cu canapele pe colț, ca în 99% dintre cluburi, unde încât celor care le-au rezervat le este stimulat egoismul. In Trip, la orice masă ai sta, ai doi-trei oameni de la alte mese în imediata ta vecinătate, plus încă 5-10 în câmpul vizual principal. 

Îmi place cum se aude muzica. Îmi place nivelul de luminozitate. Imi place cafeaua: Julius Meinl. Iar Jack costă 14 lei.

Trip 301 este amplasat pe Bd.Republicii nr. 301, peste drum de OMV Albert.

Eu unul, nu sunt nici fanul curvelor, nici al strip-tease-ului intr-un bar. N-are haz o femeie care rade la tine pentru bani. Asa ca n-am reusit sa ajung, pana acum, decat in patru cluburi de noapte. Unul in Bucuresti, eram in armata, rupt de beat, si nu-mi amintesc decat ca-mi venea sa vomit de la numarul mare de oglinzi. Al doilea -  nu radeti! - cu Garda Financiara, la Valea Calugareasca, intr-o razie, prin 2000. Era, de fapt, un bar de noapte clandestin, cu niste curve oribile, pline de bube, care dansau pentru un cioban care purta doar cizmele pline de noroi, ceva ce parea a fi chiloti si un maieu. Al treilea se numea ceva cu Pussy, si nu era deschis marelui public cand m-am intalnit eu acolo cu un tip. De ce ne-am intalnit acolo? Pentru ca doi insi care ies dintr-un night club nu bat la ochi. Daca as fi baut o cafea cu tipul in mall, zeci de persoane s-ar fi intrebat ce discuta ala cu un ziarist.

Asa ca atunci cand prietenul Adi m-a invitat sa-i vad night-club-ul, m-am dus. Eram imbracat elegant, cu bocanci si pulover, eram rupt de somn, grabit de treaba, nervos pe rezultatul alegerilor si cu masina, asa ca eram in forma perfecta pentru un cola in 20 de minute.

Babilonia se numeste, e langa OTB Bank, pe Bulevardul Castanilor. Impresionat inca de la usa. Iti deschide un zdrahon d-ala suspect de in varsta si deloc voinic, incat nu poti sa nu te intrebi cat de bun e la rupt capete daca a ramas in meseria asta unde se poarta steroizii. Covor rosu pe scari, trepte comode, pana ajungi in subsol. 

Si aici se schimba treaba. Jumatate din night-club Babilonia e ca in decorurile din serialul Spartacus: coloane, canapele joase, marmura, sticla, piele, figuri. Jumatatea cealalta e ca la Amsterdam: culori tari, grundge decadent, lumini cat sa vezi pe unde calci.

Cel mai bine e sa te asezi: niste tipe danseaza intr-un fel care, pe un tip care n-are nervii tari sau treburile rezolvate recent, l-ar face sa intinda mainile mai mult decat trebuie. Si nu e bine, ca zdrahonul de la usa vine si el jos, si se uita dupa cei mai agitati dintre clienti. Am inteles, de la cunoscatori, ca fetele iti danseaza si doar tie, intr-un separeu. Doua am vazut, cu draperii groase, de catifea. Fete am vazut mai multe: 10, cred. 

Cum va spuneam, nu am probleme de viata cand ma uit la o tipa imbracata doar cu 120 de grame de vinilin, asa ca mi-am vazut de cola fara sa ma foiesc pe canapea, ca altii. Probabil ca o sa ajung in Babilonia Night-Club o data la doi ani, la vreo aniversare, sau cu vreun nefericit care se insoara si vrea s-o faca lata pentru ultima oara. Dar stiu o droaie de amici care se vor duce des. Si au si de ce: e opulent, dar de bun gust. Iar dansatoarele nu sunt din Ploiesti, ceea ce, va spun eu, conteaza. Tot de-aia, cred si ca o sa fie plin de straini. Da, astia care ziua umbla la cravata prin multinationalele Ploiestiului sunt disperati dupa sex, in orice forma: fuck, chat, strip, etc. 

Alta e problema: eu m-am dus ca amicul, la rugamintea prietenului meu, nu ca jurnalist. Ce fac eu acum, ca am gasit niste oameni care n-aveau ce cauta acolo? D-astia, pe care-i vezi la televizor?

Stai nitel. Si eu apar la televizor, nu? Si eram si eu acolo. Si oricum n-o sa ma creada nimeni ca n-am balit, cu privirea fixa, opt ore, pana m-au dat afara...

Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Retro Caffe, full: Lângă mine, un puşti comandă o tequila şi încearcă s-o bea, deşi n-avea loc nici să bage mâinile în buzunare. Tequila ajunge pe jeansii mei. In loc sa ingaime niste scuze oarecare, ma intreaba: "cât o costa o bere?"

Ce dracu' sa fac? Rad...

N-am fost un fan Puff Club. Prea multi marlani, pentru gustul meu, plus niste prafuiți celebri, pe care-i detest și pe care nu ştiu cum de  nu-i saltă ăștia de la AntiDrog. Dar Puff Club era o alternativă la Sky Club, până a apărut Trip 301. Era de luat in calcul, când faceai planuri de ieşit în oraş.

De ce n-a rezistat Puff Club? Pentru că nu s-a adaptat.

In Crown Club, adică pasărea Phoenix care a ieşit din cenuşa Puff Club, n-am ajuns. Si, la cum arată campaniile lor de marketing, nici n-o să ajung prea curând.

Free shots la primii 20 de clienti? Da Mask? DJ Scânteie? Belly Dance? Oriental Party? Pe bune?!

Poate ca e foarte misto la Crown Club. Din cauza mesajelor, mie mi se pare ca e doar un club de manele prespălate. O harfă semiurbană, pe sistem turbo. O vrăjeală de gen s-o ardem house, ca ţăranii. 

Aşa că nu mă duc. 

UPDATE - gata, e oficial

Zi de cacat ieri. Iar acasa ma asteptau "teme" cacalau, asa ca am zis pas. Si am luat-o spre Trip 301, locul unde se anuntase karaoke.

De principiu, rocker, deci urasc karaokele. Trebuie sa fiu mult prea beat ca sa renunt la decenţă şi să rag in public. Câteodată, foarte rar, recunosc, asist la spectacole de karaoke fascinat de cei care iau microfonul în mână şi se fac de râs câteva minute, apoi se aşează la mese de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Practic, mă duc la karaoke doar să râd de ... karaochişti.

Ei bine, şi acest drept, fundamental, la distracţie pe seama altora, mi-a fost luat ieri. Prima surpriză: Trip era full, pe la 22.30. A doua: nimeni nu cânta prost. Oraşul ăsta are un nucleu, probabil, de 100-200 de persoane cu voce, care şi-au făcut din karaoke un hobby, cum mi-am făcut eu din fotografie.

Nu mă interesează oamenii ăştia. Nu sunt amuzanţi, chiar dacă ei par să se simtă foarte bine. Cum spuneam, zi de căcat. Doar pentru mine, pentru ca lumea s-a distrat ff bine.

Unde sunt petrecerile karaoke în care toţi participanţii erau rangă? Unde se premia vocea care făcuse oamenii să se tăvălească de râs, nu să-şi apuce iubitele de umeri? Unde e karaokele de tip băieţeală? Habar n-am unde sunt toate astea. Dar dacă sunt pe undeva si stiti de ele, anunţaţi-mă şi pe mine. 

Am fost iar in Trip 301. Santierul e pe final, se monteaza decoratiuni si se face curatenie. Mai urmeaza utilarea, si, sper eu, bauta inaugurala.

Trip 301 va fi un Facebook. Adica, oriunde te-ai aseza, o sa vezi minim 10 fețe, să sperăm, prietenoase. Va recomand să vă uitați la elementele de design, pentru că eu n-am mai văzut așa ceva. Tiglă bituminoasă acoperită cu foiță de cupru, pe post de mască de bar? Paravan decorativ de fier, acoperit cu ceară de la lumânări topite? 

Trip 301 se deschide sambata, 22 decembrie. Încă se mai angajează barman și ospătărițe. 

UPDATE - S-a deschis!

POZEEE

Cred ca o sa ma duc mai des in cluburi. De fiecare data cand plec de acolo, ma simt mai barbat, mai destept, mai inalt, mai rezistent la bautura. Asta desi, mai devreme, cand plec de acasa in club, imi propun doar sa nu fac o criza de personalitate daca 99% din clubberii au jumatate din varsta mea. 

Nu stiu alti bosorogi ca mine cum fac, dar mie imi plac cluburile underground mai mult decat cele din mainstream. In Sky sau in Puff nu vezi decat ce proxenet s-a mai imbogatit, ce haine se mai poarta si ce wannabe de clasa a-11-a promite sa fie, la anul, aia pe care au ars-o toti smecherii. Booooring. Teoretic, lumea cu adevarat interesanta se duce in cluburile mici, no-name.

Cat despre Depeche, marturisesc ca pe mine m-a lovit invers. Adica, n-am fost rapper si apoi depesar, ca toata lumea care n-a stiut pasii lui MC Hammer si s-a simtit mai confortabil leganandu-se din solduri, cu ciocate in picioare. Eram un metalist murdarel - zice lumea - cand m-a lovit in freza nea Gore cu al'de Gahan. Efectul retard a fost insa acelasi: au trecut 20 de ani si tot imi place.

Asa ca hai la Depeche Mode Party, in club Republica. Sau Republika. Sau Republik. Pana mea... Ala de langa cinema Patria, cu usa vopsita in "noi fumam tot ce nu tragem pe nas". Si unde nu s-a pus doar Depeche, ci si niste verisori muzicali de-ai trupei. Bine alesi, pana cand au venit neamurile de la tara....

Prima oara m-a lovit underground-ul cromatic. Foaaaarte frumos club. Parca eram in dormitorul unui sofer de TIR care s-a intors recent din Spania. Lavabila alba cu lavabila rosie pusa atent acolo unde sunt grinzi. Va dati seama, complet inedit, nimeni nu s-ar fi gandit sa faca asa o combinatie....

Barul - orfan. Cum e posibil sa termini, vineri seara, si tequila, si whisky-ul? Mai ales ca bautori profesionisti eram doar vreo 4, restul se mucisera de la a doua bere....

Si aici ajung la restul. Cand am ajuns, in club erau vreo zece persoane: unul in trening, unul cu pantofi de lac si sacou, si vreo trei cu sepci de rapper. Va jur, a intrat unul despre care eu am crezut ca e homeless! Ei bine, era liderul formal al unui grup de cinci adolescenti, impresionati ca asta nu-si da geaca aia de patru sute de kile de puf de pe el. Pe la 1, clubul se umpluse (lucru deloc greu, e cat o sufragerie), dar nu cu depechari, ci cu tineri dati, probabil, afara din casa, de parinti, ca sa se f*&* ca pe timpuri, in bucatarie....

Aici ajung la alta tema. Jumatate dintre participatii la petrecere aveau nu jumatate din varsta mea, ci o treime. Ba cred ca am vazut unul care avea o treime din varsta unui amic de-al meu de 33 de ani. Nu spun mai mult, dar unul n-a baut cola.

Ce m-a deranjat mai mult decat aprovizionarea de sportiv a barmanului a fost ca co-party-erii mei habar n-aveau de Depeche Mode!!! Cred ca si Oasis li s-a parut tot Depeche. Prodigy nu le-a spus nimic, desi DJ-ul l-a pus cand trebuia. Am plecat pe la 3 (cred :)), exact cand un rapper gras si timid incepuse sa danseze ca un idol de-al lui. Da, pe 3 se baga rap.

Unde vreau sa ajung? La ideea ca nu numai criza si concurenta pot inchide un club. Prostia, muzica si fauna necontrolata te pot transforma foarte usor, dintr-un club underground, intr-o pivnita de inchiriat, iar o petrecere Depeche Mode facuta prost e calea rapida de a face asta. Depesarii sunt niste speciali, si trebuie tratati ca atare, nu amestecati cu niste cretini si cretine care habar n-au in ce stream muzical locuiesc.

Paranteza: am vazut cele mai clare semne ca o tipa vroia sa fie arsa de un tip, desi era urat cu spume. I-a dat cu tatele in sticla, radea la el si cand asta intorcea capul. Iar ala o privea tamp, prin bere! Incredibil cum isi irosesc unii sansele sa scape de virginitate.... 

Recomandare - Republica/ka/k - sucks. Eu, insa, o sa ma mai duc, ca ma reface psihic. Plus ca am descoperit ca-mi place la nebunie placinta cu carne a lui James.