Stimate domnule premier, încep prin a vă spune că-mi sunteți chiar simpatic. Încă vi se vede inteligența în ochi, modestia în gesturi, și-mi place că n-o ardeți în douăj'de concedii pe an, ca alții. Dar tot aveți o problemă: baba aia comunistă, din comuna Făcăieni, care vă cumpără cravatele. N-o cunosc, dar știu că există.

Cravata, stimate domn prim-ministru, este pentru un politician ce este pula pentru noi, ăștia, oamenii obișnuiți. Trebuie să ne reprezinte. Trebuie să fie suficient de atractivă încât să părem bărbați, dar trebuie purtată suficient de discret cât să nu părem disperați, săraci cu duhul sau obsedați sexual. Că se sperie femeile mișto și mai futem doar carpiene și metacarpiene...

Eu nu-s băiat de oraș d-ăsta civilizat, european. Nici nu prea port cravată, pentru că nu merge la jeanși și la cămasă scoasă pe afară. Dar am jurnalizat vreo 20 de ani și am tot întâlnit diverse persoane, ca dumneavoastră. Și să vezi chestie: mai toți purtau cravate asortate cu costumul. adică gri, albastru, bleumarin, negru. Niciodată bleu-bebeluș. Și devenea foarte greu să-i deosebești. Am aflat, cu timpul, că există un întreg cod vestimentar al înaltului demnitar. Că un costum trebuie să fie decent, clasic, nu avantgardist și fistichiu. Că o cravată este elegantă, la nivelul ăsta, dacă nimeni nu ține minte, după eveniment, ce culoare avea. Că trebuie să fie fix atât de lată cât e reverul sacoului de lat. Că nodul trebuie făcut în funcție de cămașă, ca să umple perfect spațiul dintre reverele cămășii. Că nu trebuie decât să atingă un pic cureaua de la pantaloni, nu să atârne aiurea. Și că de chestiile astea se ocupă consilieri de imagine, special plătiți pentru asta, să nu ajungă vreun prost ca Dan Șova în bermude la nu știu ce forum...

Așa că vă întreb: ce-i cu cravata asta bleu-bebeluș? Ce-ați vrut să sugerați, că sunteți un băiat de la țară? Păi francezu' vă știe dosarul mai bine decât noi... Uitați ce frumos se vede a lui și ce ciudat arată a dumneavoastră. A lui e bine definită pe alb, susține imagologic povestea unui bărbat serios, iar dumneavoastră parcă v-ați vărsat acuarelele pe cămașă. Mai aveți și moaca aia de copil....

Și încă o întrebare: nici când a venit și băiatul ăsta la discuții, cu o cravată diferită de a dvs., nu v-ați prins că bleu-bebeluș nu e pentru înalți oficiali?

Sau e ceva ce noi nu știm? Spuneți sincer, domnu' Ciolos: vă obligă șefu' să purtați cravate ca ale lui? Păi și ale lui arată prost la întâlniri internaționale.... Sau e chiar cravata lui?! V-a dat-o să vă poarte noroc, sau cum....

Cam atât am avut de spus. Vă rog frumos, dacă odioșenia aia e cravata de la șefu', înrămați-o și gata, dar n-o mai purtați. Dacă e aleasă, cum cred eu, de o babă care n-a ieșit din Guvern de când a terminat liceul din Făcăieni, concediați baba. Și încă ceva, vă rog: dați-l afară și pe ăla care se ocupă de site-ul Guvernului. Da, băiatul care a scris repulica în loc de republica. Nu de alta, dar o să facă cei de la TimesNewRoman scandal, că-s prea mult glume pe el, că se bagă statul pe piața poantelor de pe net, că asta e concurență neloială....

Închei rugându-vă să repetați după mine, de trei ori: nu port cravată lucioasă când știu că o să mi se facă fotografii cu blitz! nu port cravată lucioasă când știu că o să mi se facă fotografii cu blitz! nu port cravată lucioasă când știu că o să mi se facă fotografii cu blitz! Ați zis? Bine. Că vă ies pozele nașpa. Vedeți, lumina puternică a blitzului are tendința să se reflecte în orice suprafață lucioasă, inclusiv în luciul cravatei. De-aia au politicienii cravate mate. Și uite ce se poate întâmpla, în loc să arătați bine îmbrăcat în fotografii, arătați ca un miner la costum, cu lanterna de gât, nu pe cap.

publicitate