Miercuri, în timp ce Liviu Dragnea se împușca cu Grindeanu în coaie, m-am dus la Leroy Merlin să cumpăr o scândură mică, plată, dreaptă. Nu radeți, am nevoie de ea ca să termin un dulap, am de făcut un montaj complicat, iar printre scândurile mele nu era nimic potrivit. Am găsit-o rapid, la un metru lungime, lată de 4cm, fix cât am loc la montajul ăla. Preț: trei lei. Bucuros că în Leroy Merlin se auzea muzică, nu istericul de Rareș Bogdan sau balonatul de Mihai Gâdea, am mers la casă. Am pus scândura pe tejgheaua casei de marcat, am scos banii, când am auzit-o pe casierița:

"Cum vă numiți?"

Jur, am vrut să răspund cu "Ce te fute grija?". Noroc că nu fac așa cu femeile..

"De ce?"

"Pentru că trebuie să vă fac documente de însoțire a lemnului, nu pot să vă dau doar bon fiscal. Ori vă fac aviz de expediție, ori vă scriu numele pe factură".

Asta a fost momentul în care m-am uitat în jur, după camere. Eram la Camera Ascunsă, clar. Cineva, dintr-o televiziune, a gândit o farsă în care oameni normali, din orașe, observați că dețin o scândurică, sunt opriți de un polițist-actor care-i acuză de trafic de lemn, și de aici umorul de situație...

Din păcate, nu. De ceva timp, legea, respectiv niște norme emise de Poliție și ANAF (așa zicea tanti), îi obligă pe comercianți să facă avize de însoțire a mărfii pentru fiecare scândurică vândută. Șțiți de ce? Pentru că orice scândurică este cherestea, iar cheresteaua este marfa predilectă a traficanților de lemn. Iar dacă ai cherestea/material lemnos în mașină fără să ai și o hârtie care să-i ateste proveniența, poți fi acuzat de furt/trafic cu lemne.

Am rămas privind în gol. Femeia mă privea, jenată. "Șțiți, așa ne obligă..."

Mi-am spus numele, am așteptat să-mi bage numele în calculator, mi-am luat scândurica, factură nominală și am ieșit, m-am urcat în mașină, am plecat.. Pe drumul spre casă, în trafic, am văzut în față o mașină de poliție. Mă uitam la ea și...

Cum ar fi, frate? Cum ar fi ca mâine să povestesc amicilor, la o cafea, ceva de genul:

"Intrasem în oraș, dinspre Metro, când o mășină de poliție a blocat banda în față mea. M-au dat jos, m-au lipit de asfalt și mi-au percheziționat mașină. Când au găsit ce căutau, adică scândurica mea lată de două degete, au început să urle: "Câți copaci ai tăiat, nenorocitule? Unde ai joagărul, în portbagaj?! Scoate actele sau înfunzi pușcăria, futu-ți morții mă-ții de defrisator! Aaaaa, domnul Bogdan? Aveți factură de Leroy Merlin? Hai, mergeți. Scuze de deranj, noi ne facem datoria. Știți, am fost instruiți să verificăm un trend infracțional nou. Avem semnale că defrisatorii au renunțat să mai care cheresteaua obținută ilegal cu camioane de 20 de tone, cică acum o transporta cu mașini mici, Opel, Ford, Mini, Citroen, dar numai după ce sparg noaptea magazinele de bricolaj ca să o depoziteze acolo și a două zi, sanchi, cică o cumpără tot ei pe persoană fizică...."

Bineînțeles că nu m-au oprit. Și dacă mă opreau nu mă supăram. Nu am nimic cu polițiștii și nici cu casierița de la Leroy Merlin. Dar pe băiatul ăla din ANAF și pe tovarășul lui din Poliție care au făcut ca pentru fiecare scândurică vândută de un magazin de bricolaj să se printeze degeaba câte o coală de hârtie care provine dintr-un copac AȘ VREA TARE MULT SĂ-I CUNOSC. Mult de tot. Fix asta era problema: lemnul cumpărat de persoane fizice din magazinele de bricolaj. Nu cei care taie pădurile și transporta  cheresteaua cu megacamioane, fără să-i vadă primarii, polițiștii, procurorii, politicienii...

Băieți, vreți să opriți tăierea pădurilor și furtul de lemn din România? E foarte simplu. Montați pe orice utilaj greu și pe orice camion de peste 3 tone dispozitive gps de identificare/localizare. Și când vedeți pe hartă ceva sclipind undeva unde știți că e pădure, nu șantier, cartier sau exploatare forestieră legitimă, mergeți si confiscați utilajul. Că acum doar prindeți și trimiteți în judecată muncitori forestieri, alții de fiecare dată, iar șmecherii care dețin gredere, buldo, tocătoare și camioane scapă de fiecare dată. De 25 de ani scapă cu tot cu pădurile României. Ne scapă de ele, practic. Iar de urmărit trebuie să fiu urmărit eu, din cauza scanduricii mele de trei lei.

Actul în sine al tăierii este greu de identificat și probat. Scoaterea lemnului din pădure si transportul lemnului spre procesatori sunt, însă, punctele slabe ale defrisatorilor. Pentru că lemnul e mare și greu, nu merge cărat cu orice mașină. Iar dacă le luați mașinile , unele costând sute de mii de euro, îi potoliți. Forever.

DISCLAIMER

Nici un copac din România nu a fost tăiat pentru ca eu să fiu scriitor.

Cărțile mele sunt tipărite pe hârtie obținută din reciclarea altor hârtii sau pe hârtie din import.

În proporție de 90% decorațiunile vândute pe site sunt obținute tot prin reciclare, respectiv reciclarea cărților uzate fizic sau moral. 

Toate sunt pe https://bogdanstoica.ro/shop