povestea ungurului de pe DN1

Ne uitam ca proștii, amandoi, fără să scoatem un cuvânt, la biletul lipit pe dinăuntru. "Cine și cum pula mea a băgat biletul în mașină, că am încuiat-o când am plecat?!", întreb, eu. "Nu știu, frate.... Aaaaa, stai, e ăla cu cheile, mă!", se prinde tipul de la tractări. "Da, băi, nene!! Ungurul! Ungurul care are cheile mele! Să vezi că le-a lăsat pe aici", încep și eu să urlu. Bucurie? Ca la meci!

S-o iau de la capăt. 

Zi de căcat. Sare din schemă o întâlnire, decid că pot să plec mai devreme spre mall-ul din Băneasa, unde mă așteptau, azi, niște oameni. Alimentez și plec. Pe la Gorgota, motorul meu scoate niște sunete ciudate și dă semne de deces. Opresc, la fix, într-un refugiu, ridic capota - fum. Semn rău. Am futut mașina, hai să nu fut și întâlnirile. Încep să aplic metoda ia-mă, nene și o mașină oprește. Un Ford albastru, de Covasna, un un tip blond și solid la volan și un tip în vârstă alături. "Te duc până la Otopeni, că acolo avem treabă", spune blondul, cu un accent care mă face să-l identific drept ungur. E perfect, de la Otopeni iau un taxi.

Urc în mașină și mă pun pe tăcut. Nu-s șovin, n-am nici o problemă cu ungurii, cea mai mișto tipă cu care mi-am tras-o (un fel de-a spune, că eram beat rangă) a fost foarte mult timp unguroaica aia cu rochie de dantelă, din 97. Dar am constatat că ungurii nu-s foarte sociabili și prietenoși. Nu-s expansivi, nu te iau de gât să te bage în gașca lor, nu deschid ei primii vorba.... Am avut câțiva, colegi, în armată. Am mai avut de-a face cu ei la meciurile Asesoft, pe la Mediaș sau Mureș. Nu zic că-s răi, că habar n-am, poate că și noi îi intimidăm pe ei în egală măsură. Zic doar că nu-s la fel de cu chef de vorbă cum suntem noi, ăștia din Regat. 

Ajungem la Otopeni, tipul în vârstă coboară, cobor și eu înjurându-mă că n-am decât bancnote de 50 și de 100 de lei în buzunar. Mulțumesc, ne salutăm, blondul trage de niște bagaje, eu mă urc într-un taxi și o întind la Băneasa. În taxi, îmi dau seama că mi-au căzut din buzunar, în Fordul ungurului, cheile. Toate. Și de la mașină, și de acasă, și de la ai mei, și de la....

Nervi, la maxim. Futu-ți H&M-ul mă-tii cu pantalonii mă-tii cu buzunarele mă-tii din care cade totul când te așezi. Dar și eu bou cu acte, să nu te uiți tu, când te ridici, și știi că ai pantalonii pulii pe tine, bou trepanat ce ești, ți-o meriți cretinule, să te văd ce faci, cum intri în casă, de unde iei a doua cheie de la mașină, că n-o mai ai boule, că ai mai pierdut o dată toate cheile!!!  Cum pula mea mai verific dacă mașina pornește, când termin aici? Nu mai verific, că n-am cheie.... Cum pula mea o tractez până pe platformă, o să rup chestii, trăgând de ea așa, cu roțile blocate... Hai că de urcat o urci, dar cum o dai jos? Cum intri in casa? Cum duci gunoiul, boule, că ai pierdut și cheia de la ghenă, o să ajungi să umpli noaptea coșurile stradale cu gunoiul tău menajer...

Mă calmez cât să pot să port convorbirea care urma, învățat fiind că în astfel de momente, de nervi pe tine, iei niște decizii atât de proasteeee... Termin prima discuție și mă pun pe telefoane. Cheie de acasă iau de la X, dar după ora 5. Acasă mă duce Cristi, omul lui Horia, care a avut azi treabă în București. A doua cheie de la mașină, dacă mai e, - cred că e în sertarul ăla... Dacă o găsesc, sun la tractări, mă duc și iau mașina, o duc la service. Mda. Merge...

Mă țin de plan și la 8 seara, deși n-am găsit a doua cheie, sunt pe DN1, la mașină, cu o platformă de tractări lângă mine. E momentul în care ne uităm, și eu și tipul de la tractări, la biletul din geam.  Și sun. Aud un cuvânt, identific limba, presupun că e maghiară și că a zis "alo".

  • "Salut, sunt Bogdan, tipul pe care l-ai luat azi de pe DN și l-ai dus la Otopeni..."
  • "Salut, Bogdan. Ți-am găsit cheile, pe bancheta din spate. Vezi că ți le-am lăsat la roata dreapta față, după cablul de la senzorul ABS...."

E o veste bună și un duș rece, în același timp. Crezând în răceala ungurilor, nici prin cap nu mi-a trecut că există și varianta asta. Numai că ungurul meu n-a fost nici rece, nici prost. Și-a folosit capul, și-a pierdut timpul, a oprit fix acolo unde m-a gasit, a traversat riscantul DN1, și a găsit soluția perfectă prin care cheile să ajungă doar la mine cât mai repede posibil, asta desi putea sa le lase la o benzinarie, la un post de politie, putea sa le arunce.... De-aia i-am mulțumit, telefonic, cât m-am priceput eu mai bine. Nu suficient, că la de-astea dacă nu faci cinste... 

De aici ziua de joi a redevenit perfectă. Am urcat mașina pe platformă, am ajuns bine la Ploiești, am parcat-o la service și m-am dus acasă cu toate cheile în buzunar, datorită unui ungur foarte mișto, pe care aș vrea să-l răsplătesc cumva, pentru faptul că nu le-a aruncat, indiferent, pe geam. Și pentru că l-a dus capul să mă găsească, deși puțini s-ar fi gândit la un plan ca al lui. De-aia nici n-am blurat integral numărul de telefon de pe biletul lăsat de el. Poate vreun cititor de-al meu îl cunoaște pe tip și-i transmite: "Băi X, vezi că a scris un român despre tine că ești băiat valabil.. Bravo, coae!".

Eu mi-am pus un pahar de vin în cinstea acestei zile superbe. Da, am futut mașina, dar mașinile se repară. Am câștigat, în schimb, un prieten. Unul d-ăla mișto, care m-a ajutat neținând cont de faptul că nu mă cunoștea. In plus, azi m-am prins (deși trebuia să știu până acum, nu?), că nu poți judeca o etnie întreagă după doar câțiva indivizi...

Pentru ungur: alege orice vrei de aici și dă-mi  o adresă să ți-l trimit. Cadou. Pentru tine, pentru iubita ta, pentru sora ta, pentru cine vrea mușchiul tău. Dacă nu te poți hotărî intre două, alege- două. Dacă nu dai nici un semn până luni, o să aleg eu ceva, o să-l pun  în mașină și o sa-l dau cadou primului ungur cu care am de-a face. Scuze, dar așa am văzut eu că se face, în filmul ăla cu "dă mai departe"...

UPDATE - L-am găsit.

Citeşte mai departe ...

Domnu' Ponta, stiaţi că ăsta care a omorat cinci oameni are aviz psihologic să conducă maşina?

E duminica si - orice ziarist stie - sunt prea putine stiri de facut. Accident cu sase morti, pe DN1? Cu mesaj de sinucigas in coada? Perfect! Sa tragem tare, toata ziua, pe subiect, ca tot n-avem altceva, s-a dictat in toate redactiile tv din Romania.

Dupa aproape 24 de ore, jurnalismul practicat pe acest subiect a reusit sa ramana steril. Se cauta doar emotii, pentru a induce alte emotii: cine era victima 1, cine era victima 2, cum arata parintii, ce spun prietenii etc. Nu oferim raspunsuri la problema in sine. Doar facem telespectatorii sa planga.

Nimic serios despre boul care a provocat tragedia. Aparent, era un sensibil, care s-a sinucis fiind puternic afectat de modul in care evolua relatia cu iubita lui. Aiurea! Era doar un tampit, care s-a labilizat psihic de unul singur. Mare chestie, te-a parasit o femeie, du-te sa omori pe cineva! Nici daca era George Clooney nu trebuia sa se poarte asa. Toti am fost parasiti, de o femeie, cel putin o data. Si toti am avut gandul sinuciderii, cat de mic si de fugar a fost gandul ala, dar fara sa vrem sa omoram alti oameni, o data cu noi. Asta nu mai e gand normal pe timp de depresie, ci un semn ca psihicul e dereglat serios. 

De-aia, cred ca e timpul sa punem niste intrebari serioase. Cumva, dobitocul asta care a omorat cinci oameni si-a luat avizul psihologic necesar obtinerii permisului auto. De la ce clinica? De la ce doctor? Si-a facut testele alea sau a dat spaga pentru ele? Avea si un job? Deci are si acolo, depus, la dosarul de angajare, un aviz psihologic. Asta de la ce doctor era?

Se duce cineva peste doctorii astia doi, sa-i opreasca, pentru ca au dat avize ok unui dement?

Este atat de stupid si de rau ce a facut individul asta incat as dori ceva: sa fie condamnat pentru omor, chiar daca a murit. Amintirea lui trebuie sa fie cea a unui criminal psihopat, care a curmat cinci vieti cu sange rece. Nu vreau ca cineva sa-si aduca aminte de el ca de un baiat fara noroc, care a facut un gest aiurea pentru ca l-a parasit iubita. Este un dement.

Pentru ca doar despre asta este vorba, dragii mei. Tragedia de pe DN1 arata ca in Romania, permisul auto se ia prea usor, si nu este ridicat pe motive medicale aproape niciodata. Sunt zeci de mii de nebuni pe strazi, la volan. Stiti cati? 40.000. Mai mult de jumatate sunt adulti si conduc masini. Acum, pe bune: cum vi se pare traficul din Romania, cu vreo 20.000 de dereglati la volan? Cam 500 in fiecare judet...

Aşa că, domnu' Ponta, pentru ca tot va plac ordonantele de urgenta, va rog sa mai dati doua:

1. una care sa oblige Ministerul Sanatatii sa transmita, anual, lista bolnavilor de afectiuni psihice aflati in evidenta, Inspectoratului General al Politiei, in vederea retragerii permisului valabil de conducere. 

2. una care sa modifice Codul Penal, astfel incat un medic ce ofera un aviz psihologic favorabil unui sofer care ulterior se poarta ca un dement in trafic si savarseste infractiuni grave, sa fie considerat complice sau coautor la fapta acestuia. 

As dori sa va miscati cu talent, domnu'Ponta, ca tot e campanie si tot n-aveti mesaje serioase. Va asigur ca sa fie altceva, ca feedback, decat lansarile facute cu oameni adusi cu japca. Va garantez ca daca va faceti timp si treceti si pe la guvern, scapam de astia pana nu se trezeste alt tampit sa bata acest record trist, stabilit sambata, langa Ploiesti: sase oameni morti, dintre care trei copii.

 

Citeşte mai departe ...

Vinerea, pe DN1, cu proști și cu psihopați

Incepuse perfect după-amiaza asta. Veneam de la La Lavandă, unde am mâncat, ca de obicei, fabulos. Vreme bună, DN1 liber, muzică ok la radio.... veneam așa, lejer. Și atunci am văzut accidentul. Un nene cu un camion luase fața unui Opel pe care îl aruncase în infrastructura pasajului de ieșire din Câmpina. Doar un noroc a făcut ca mașina să nu plonjeze în hăul de mai jos. Și când am văzut o siluetă de fetiță, am luat decizia să opresc. Venise ambulanța, oamenii păreau ok. Am tras câteva cadre de la distanță și-am plecat de pe loc. La o sută de metri după locul impactului (fac întotdeauna pozele de tipul ăsta de la distanță, pentru că nu vreau să încurc uniformele), am oprit din nou, pe acostament, să mai fac câteva poze. M-am poziționat pe banda 1, pentru un unghi mai bun. Nu m-am temut nici o secundă că aș putea păți ceva, am mai făcut-o. Când faci poze la locul accidentului, șoferii te asimilează poliției, pompierilor, medicilor și te protejează. În plus, cei care veneau spre mine încetineau în dreptul accidentului. Iar banda doi era goală.

dn01

Precum se vede mai sus, prima mașină care mă întâlnește, un BMW, mă ocolește. Are loc să o facă, așa cum se vede în dreapta imaginii. Din spatele lui nu avea ce să vină, traficul fiind blocat de mașina ISU. La câteva secunde după el, în vizor îmi intră Loganul carosat al Halewood România. Vine de pe pasaj. Cam tare. Nu-i pasă că sunt pe banda 1, cu un aparat foto în mâini. Sau, cine știe, poate nu mă vede... Dar sunt încă relaxat, e la o sută de metri de mine...

 dn02 

Loganistul incalcă marcajul de linie continuă, desi putea veni pe banda de preselectie, libera. Și vine spre mine. Direct. Nu ocolește, deși are loc si pe o parte, si pe alta. Instinctul mi-a spus sa las focusul, asa ca n-am mai declanșat, pentru că.... Băi nene, ești chior? Trage de volan un pic! Băi, ăsta nu trage, vine direct în mine...

dn03

Direct în mine. N-a tras de volan, n-a frânat. Accelera. Dacă nu mă feream, nenea de la Halewood mă călca cu seninătate. Când era în dreptul meu, l-am văzut gesticulând. Ceva de genul "dă-te, dom'ne, la o parte, asta e banda mea".... Am fost foarte tentat să mă urc în mașină și să-l șicanez pe șoferul ăsta pe lungimea celor 30 de kilometri pe care-i aveam până la Ploiești. Îmi doream cu ardoare să-l văd în șant, cu Loganul făcut praf și pe el inert, cu borșul dat pe nas. Dar ăsta a fost doar un gând, nu-s psihopat. Așa că am preferat sa mai trag cateva cadre, sa ma urc in mașină, să-l ajung și să-l depășesc, să opresc și să-i fac o fotografie, ca să vi-l arăt. 

dn04

Ăsta este nenea care ține banda și când e gata să omoare pe cineva. Dacă vă întâlniți cu el în trafic, grijă mare. El se ține doar de regulile de circulație. Putea fi un bătrân confuz în locul meu, cum vezi frecvent în comune, sau chiar, în stare de șoc, unul din copiii implicați în accident. Ori, nenea ăsta ar fi trecut fără probleme cu mașina peste ei, pentru că era pe banda lui. Și pentru că lucrează la Halewood, nu mă mai ating în viața mea de vinurile ăstora. Să i se dea leafa lu' acest nea Caisă din banii altora, nu din ai mei. Fuck Halewood!

Știu ce-o să spuneți. Că dacă m-ar fi lovit, ar fi fost din vina mea. Corect. Dar nu eram acolo așa, la mișto, de șmecher. Și în trafic nu te ții doar de reguli, ci îți folosești mintea și bunul simț în egală măsură. Nu dai peste cineva doar pentru că aveai prioritate, sau doar pentru că cineva-ul n-avea ce căuta acolo. Lași de la tine. Eviți nenorocirile. Nu mă pedepsești cu moartea, deliberat, dacă-ți ies în cale și nu va fi vina ta. Adică, eu așa fac. Dacă-mi ieși în cale, îmi bag pula în toate regulile de circulație și fac tot ce pot ca să nu te omor. Nu ca tătăițul ăsta...

Nu zic, o avea permis, o avea avizele în regulă, dar psihic, omul ăsta este o bombă cu ceas. Este bomba rutieră a Halewood România, un producător de vinuri din care eu n-o să mai beau niciodată.

M-am calmat acasă, când am luat pozele la mână. Mai exact, când am găsit-o pe asta, de mai jos, în care asistenta venise a treia oară s-o întrebe pe fetița cea mare dacă s-a lovit și dacă o doare ceva. Era ceva foarte parental în momentul ăla, cu asistenta lăsată pe vine, mângâind-o pe aia mică pe față... Și era bine micuța. Și surioara ei, din brațele tatălui, era bine. Noroc că au părinți responsabili, care le transportau în scaune de copii, cu centurile puse. Mama lor, însă, nu era bine. Era încă încarcerată în mașină, cel puțin cu mâna ruptă. Accidentul a avut loc din cauza unui camionagiu inconștient, care a vrut să întoarcă pe DN1 (apropo, să incerci să intorci pe DN1, după miile de accidente difuzate la tv, este semn de prostie cruntă). Nu m-aș mira deloc să aflu că cel de pe camionul care a provocat accidentul și cel din mașina Halewood au făcut împreună Școala de Șoferi Iresponsabili.

dn05

Pentru că s-a purtat atât de frumos cu micuța, asistenta din imagine e rugată să mă caute și să-și aleagă orice obiect de AICI. gratis. 

.............

Am scris asta în aprilie 2016. În câteva zile, cititorii mei au identificat-o pe asistentă în persoana Irinei Toma, de la Serviciul de Ambulanță Prahova. Am luat legătura cu ea, eu am insistat să-i trimit ceva, ea a zis că nu, după care, ca un bou trepanat ce sunt, am uitat să-i trimit cadoul promis. Noroc, însă, cu cartea. În octombrie, când am găsit-o pe Irina pe lista doritorilor, mi-am amintit că am lăsat un gest frumos nerăsplătit și i-am oferit o carte, cu dedicație. A vrut și un selfie, cu telefonul ei, dar am făcut și unul, cu telefonul meu....

... lucru care s-a întâmplat săptămâna trecută!!! Și evident, iar am uitat să vă readuc aminte de această femeie mișto, care dincolo de pansat răni și salvat vieți, nu uită să își aducă zilnic, la serviciu, și omenia.

Chapeau, Irina. Sper să-ți placă cartea

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica