Când eram mai tânăr și mai prost, eram implicat în diverse proiecte de comunicare. Cum ar fi alea politice. Și-mi amintesc de un lider politic al României, care a nimerit, în turneu electoral, într-o comunitate săracă. Omul voia să fie președinte, avea mesaje nobile și a fost pus în încurcătură de o întrebare, a unei sătence, care voia să știe părerea lui în legătură cu buteliile. Habar n-avea “Cuza” de butelii, așa că a improvizat: că o să fie mai ieftine.. Baba l-a ascultat și a zis, dezamăgită: „Aaaa, da? Noi voiam doar să vină mai des mașina cu butelii la noi în sat, nu doar o dată pe săptămână”. Pe replica asta, mitingul s-a spart, iar omul nostru a pierdut la scor alegerile în acea localitate.

A pierdut pentru că a crezut că e de ajuns să se ducă într-o comunitate pauperă ca inamic al celor care i-au sărăcit pe oameni. Fără să-și facă lecțiile, fără să știe ce vor oamenii cu adevărat, doar crezând că e de ajuns să li se arate.

Asta a pățit Hillary. Fix asta.

Ce s-a întâmplat în SUA nu e o victorie politică, a republicanilor versus democrați. Ca și românul, americanul de rând are mari dureri în cot din punct de vedere doctrinar. Nu a câștigat candidatul mai bun, nici cel mai bine cotat în sondaje, nici cel care a promis o țară mai bună, nici cel din partidul aflat pe val. 

A câștigat Trump cu discursul critic. SUA arată senzațional din exterior, sunt principala putere a lumii, și-au recăpătat independența energetică, și-au refăcut uzinele, joburile sunt din nou multe și tentante. Dar asta se întâmplă doar din perspectiva noastră. Pentru americanul de rând, țara aia nu e cool. Asigurările medicale sunt scumpe și proaste. Legislația fiscală favorizează corporațiile, iar cea de mediu e făcută, la vedere, de marile holdinguri industriale. Mexicanul venit acum două generații se simte aiurea când își vede conaționalii recent sosiți cum o ard aiurea, pe ajutoare sociale și locuințe moca. Insecuritatea e tot mai clară, în comunități unde era liniște, iar amenințarea teroristă omniprezentă îl face pe John Doe să se întrebe dacă politica externă a SUA îi mai folosește la ceva.

Trump a vorbit doar despre asta. A spus că doar cei care muncesc pentru banii lor merită să trăiască fericiți și că nu e de ajuns să faci parte dintr-o minoritate ca să fii asistat social. A vorbit despre dublul standard și despre discriminarea pozitivă, adică despre lucruri care nu se mai spun în SUA de zeci de ani. Sigur, dacă ești idiot, așa ceva sună discurs extremist de stânga. Dar numai dacă ești idiot. Așa s-a făcut că și mexicanii, si afro-americanii, chiar și românii din SUA au votat cu Trump. Democrații au crezut că non-americanii se vor simți jigniți de Trump și vor vota cu alternativa. Greșit. Imigranții cinstiți știu exact valoarea muncii, și își doresc ca acest reper să conteze, și nu altul, în integrarea lor.

Vă întrebați cum de a ieșit Trump președinte? Întrebați-vă, mai degrabă, cum era să nu iasă președinte, într-o țară care de prea mult timp pune preț pe valori care favorizează doar grupuri mici de oameni. 

(text publicat și pe www.psnews.ro in 2013)