Luni. Chem un taxi. Lângă mine, pe trotuar, sunt trei colete. Încap toate într-o geantă de voiaj de-aia mare. Vine taxi-ul, un Opel, destul de obosit, cu oglinda dreaptă crăpată. Deschid ușa dreapta, șoferul vede coletele, spune "aaaa, trebuia să chemați o mașină mai mare, nu iau cursa". Închid portiera și oglindă dreapta cade din suportul ei de plastic și se face zob de asfalt.

Și-acum începe jihadul. Omul începe să urle că i-am spart oglinda și că trebuie să i-o plătesc. Treij'de lei. Îl anunț senin că nu si-a gasit prostul si ca nu vede nici un ban de la mine.  Omul sună la dispeceratul de taxi să nu mai vină nici o mașină la adresa asta niciodată, apoi suna la 112, unde reclamă că cineva i-a trântit o ușă, i-a spart oglinda și nu vrea să plătească. Totul în nici două minute, are un stil care ajunge sa ma amuze... Ca sa-l disper, culeg de pe jos doua cioburi de oglinda, le bag in buzunar si ii spun ca o sa le dau procurorului de caz (!!!) sa verifice daca au urme de adeziv original sau un alt adeziv. Trebuia sa-i vedeti moaca...

Bine, coae, să vină poliția, zic si eu. Stăm vreo 10 minute, sun și eu la 112, îmi cer scuze că sun cu un motiv atât de pueril, dar vreau să se rezolve problema cu un politist, nu sa-i bag imbecilului cioburile alea in cur. Vine echipajul (polițist-jandarm) care constată că omul a venit cu oglinda întreagă și a plecat cu ea spartă, eu recunosc manipularea ușii care a generat spargerea ei și iese o chestie numită, superb, infracțiunea de distrugere de bunuri. Șoferul pleacă la secție să facă plângere, pleacă și politistul venit să ancheteze. Detaliile oferite de mine, că omul a refuzat cursa fără un motiv întemeiat, sau că oglinzile nu cad niciodată de pe portiere oricât de tare le-ai trânti si ca totul nu este decat o regie proasta, nu sunt importante pentru omul legii, care vede foarte relaxat situatia: are victima, are agresor, are dovada, de ce sa-si mai bata capul?! Cel mai probabil, voi fi citat la secție. 

Abia aștept.

O să mă duc cu un avocat și o să mă apăr de parcă mi s-au cerut rinichii, nu 30 de lei. Nu am chef să mă las prostit de un băiat d-ăsta, care fabrică evenimente ca să-și pună mașina la punct. Și, în paralel, o să mă apuc de cea mai serioasă investigație jurnalistică de care sunt capabil, pe tema activității de taximetrie din Ploiești. Pentru că dacă tot sunt un potențial infractor, cu un potențial dosar penal pentru infracțiunea de distrugere, măcar să nu fiu singurul cu probleme. N-o să-l las pe tipul ăsta, și pe alții ca el, să scape așa.  

UPDATE - La fix un an distanta, constat ca politia nu m-a citat, nu m-a sunat, nu nimic. Cel mai probabil, escrocul ala n-a mai facut plangerea. Nici eu n-am facut ce-am promis, recunosc.

Tipic romaneste: niste delasatori... 

publicitate la ceva tot cu oglinzi, dar mai misto