Sunt fascinat de modul in care au reactionat jurnalistii si politicienii, deopotriva, in cazul demisiei lui George Maior de la sefia SRI. Brusc, aceeasi oameni care au comentat jocul Simonei Halep, criza activelor toxice din Europa si efectele alegerilor din Grecia au devenit experti in securitate nationala.
De-aia ne merge prost, bai, baieti! Pentru ca nu ne abtinem niciodata de la a emite o parere. Pentru ca vocile autorizate din orice domeniu de interes sunt acoperite de “vocile populare” si “vocile care au platit ca sa apara”. De-aia suntem o natiune atat de usor de manipulat si de dus de nas. Nu mai avem pic de spirit critic. Inghitim, pe nemestecate, ce-a aparut prima oara pe Facebook, mai gustam un pic din ce vedem la tv pe acelasi subiect, ne aducem aminte ce-am vazut in ultimul film cu CIA si KGB, si gata, suntem doctori! “Frate, iti spun eu, ca am citit….”. De fapt, ai citit exact ce au vrut unii sa citesti.
Faceti, va rog, urmatorul experiment. Cautati, pe google, demisia lui George Maior. Mergeti cu cautarea pana la primul link aparut, adica linkul relevant. Mai deschideti cateva linkuri, in ordinea aparitiei. Cautati, in toate aceste texte, sursele citate. Veti avea o surpriza.
Apoi intoarceti-va in pagina cu primele rezultate oferite de Google. Sunt cele mai noi si mai citite linkuri pe subiect. Coroborati luarile de pozitie, pe subiectul Maior, ale personajelor citate, cu comportamentul lor anterior de pe subiecte conexe: legile Big Brother, legislatia privind privilegiile demnitarilor, afaceri mari de coruptie. O sa aveti, din nou, o surpriza.
Asa veti intelege doar de ce vi se spun anumite lucruri cu o asemenea tenacitate si cum este posibil ca oameni care nu-si vorbesc sa foloseasca exact aceleasi fraze cand se refera la demisia lui Maior. N-o sa intelegeti de ce a demisionat, cu ce se ocupa inainte de asta, sau daca SRI este un serviciu secret performant sau nu.
Lucrurile astea nu-s pentru civili. Nu trebuie stiute sau intelese. Trebuie sa stim doar ca avem un serviciu secret care, in colaborare sau nu cu alte servicii, facand sau nu o treaba buna, ne faciliteaza o viata fara explozii, atentate sau amenintari serioase. Avem privilegiul de a ne lua viata singuri in accidente rutiere, consumand alcool industrial, drogandu-ne cu otrava de soareci si mancand chimicale pe paine. Asta inseamna libertatea: dreptul de fi pazit cand te sinucizi cum vrea muschiul tau.
Eu, de exemplu, nu pricep nimic din tot ceea ce reprezinta/face SRI. Si mi-e foarte bine asa.