O sa ajungem sa ne tinem computerele inchise si incuiate in seifuri. Cum sa te informezi bine cand esti foarte ocupat. Inca putin si tatuajele vor da bine in CV. Un roman da sfaturi in Financial Times. Instagram snapshot. O poveste din targul cu vechituri. Am scapat de stampile, iar gravidele au scapat de probleme la serviciu. Cum eviti sedinte foto piţiponceşti. O zi din viata lui Homo Smartphonicus.

Fotografia de mai sus e facuta pentru www.humansofploiesti.ro 

Imagineaza-ti urmatoarea situatie: esti la ultima masa, pe ultimul scaun, intr-o sala unde are loc o nunta cu 500 de persoane. Pe usa intra X, pe care vrei sa-l cunosti. Treci cu greu de cei 498 de nuntati dintre voi, te duci la X, intinzi mana, spui cum te cheama, apoi regulamentarul "imi pare bine", si pe urma te duci la masa ta, pe scaunul tau. Pe bune, cat de sanatos/sanatoasa la cap crezi ca pari? :))

De vreo luna, dau iar accept la cererile de prietenie de pe Facebook. Nici eu nu stiu de ce, sincer. Probabil m-am plictisit de cei 300 de prieteni cu care ramasesem dupa ce am facut marea curatenie. Plus ca atunci cand vad o moaca fotogenica, sau niste poze reusite, devin curios ca o pisica...

Ma rog. Deci, am acceptat vreo 50 de cereri. Nu pot mai mult, pentru ca am si eu un disordăr: vreau musai sa văd cine e ăla/aia care vrea sa ma cunoasca. Asa ca deschid profilul, ma uit, accept sau nu si merg mai departe. Ori, chestia asta mananca timp, pe care nu-l am. Si aici vine faza. Opt din zece initiaza imediat dupa accept o conversatie, si opt din zece conversatii incep cu "multumesc pentru accept".

Ce-aveti, mă?

Nu suntem la o nuntă. Nu e nevoie să fii politicos, chiar dacă apreciez că nu eşti nepoliticos. De ce iti bati capul atata? Si daca tot ti l-ai batut, altceva n-ai de spus? Doar "multumesc"? Ai fost la nunta de mai sus, sau cum? Acceptarea unei prietenii pe Facebook nu e ceva pentru care trebuie sa multumesti. Nu suntem la casa regala, sa multumesti pentru onoarea de a... Ala/aia care au acceptat cererea au motive la fel de serioase ca ale tale. Sau, dupa caz, la fel de superficiale. Si de unde chestia asta, cu trimis mesaje la orice ora? Daca urmeaza sa-mi ceri prietenia, apoi sa-mi trimiti un mesaj cu "multumesc pentru accept", si dupa aia te transformi intr-un morman de poze din lista mea de prieteni, mai bine te lasi pagubas. N-am nici o problema cu interactiunea, daca discutam chestii smart, proiecte misto, fotografie sau idei crete. La prostie am insa alergie. Si fix asta-mi sugereaza mesajul ala tamp ca un "sarbatori fericite!" urmat de o tacere de ani de zile.

Pe scurt: nu ai de ce sa-mi multumesti. Nu-s vreo vedeta, sau vreun geniu. Se poate sa descoperi ca avem pareri diametral opuse despre un subiect la care tii, si sa regreti ca ai inceput "relatia" noastra atat de politicos.

Acum ia-ti o carte de aici si taci.

La mine pe blog nu se comenteaza. Nu vad de ce. E spatiul meu, in care scriu ce ma taie capul, fara sa cer bani cititorilor. Nu e un produs care ar trebui sa se supuna regulilor comerciale. Si daca am un text "expirat", si daca ce scriu eu este "gresit" din perspectiva cuiva, nimeni nu are dreptul sa ma certe, pentru ca nu impun textele mele nimanui. Ai libertatea sa nu citesti nimic.

Am ajuns aici nu neaparat din cauza ca primeam feedback negativ, ci pentru ca primeam feedback fals, de la persoane care nu exista. Adica erau fie oameni care mi se dadeau drept prieteni in offline, injurandu-ma pe net din spatele altei identitati, fie zeci, sute de conturi false, la dispozitia unor echipe de oameni care aveau ca misiune nu neaparat combaterea mea, cat diseminarea unor mesaje. Foarte putine dintre aceste mesaje erau ok. Pot sa inteleg ca vrei sa contribui la imbogatirea unui articol, cu amanunte, informatii nestiute etc, fara sa te expui. Dar cand te apuci sa promovezi mesaje cretine, inclusiv cu linkuri, lasandu-le drept comentarii la texte cu audienta mare, lasa-ma sa cred ca nu ai intentii bune. Asa ca la mine pe blog va ramane interzis la comentarii pana cand o sa stiu cu cine am am de-a face. Nu vad de ce sa incurajez manifestarile unor anonimi, ale caror motive nu le stiu, si nu vad de ce mi-as incarca serverul acestui site, platit din banii mei, ca sa ajut vreun politician oligofren sa ia niste voturi.

Iar lucrurile s-au inrautatit an de an. si In opinia mea, in acest moment, Romania are mai multe conturi facebook false decat reale. Apartin, de obicei, unor tipi si tipe care nu au incredere in partenerii lor, sau care au o viata mai ciudata, din punct de vedere sexual. mai sunt si conturile celor ale caror profesii sau joburi impun un anumit comportament in online, iar contul fals e o supapa. Din pacate, insa, 90% dintre conturile false apartin unor entitati cu interese in zona de big business si politica. Si am putea scapa rapid de ele, prin asumarea identitatii. Avem deja semnatura electronica. Posibilitatea de a te loga pe un site, la vedere, cu date reale, este si ea, deja prezenta, in magazinele online. E usor al naibii, nu vreo piatra filozofala a tehnologiei informatiei. Dar nu se vrea. Actuala stare de fapt e utila celor implicati. 

De ce ar vrea falsii influenceri asa ceva? Pai cand scrii ca o cizma, cele 10 conturi false pot crea, dand share, un reach pe care altfel nu l-ai atinge niciodata.

De ce ar vrea politicienii asa ceva? Pai ce, sunt prosti? Fara postaci, anchetele jurnalistice despre ei n-ar mai putea fi aruncate in derizoriu, iar autorii lor intimidati. 

De ce ar vrea chiar Facebook asa ceva? Pai daca s-ar stii ca in loc de 1,5 miliarde de conturi sunt doar 800 de milioane, restul fiind conturi false, actiunile retelei de socializare n-ar scadea la bursa, ar cadea. 

Nimeni nu vrea disparitia postacilor si conturilor false, de fapt. Aceasta uriasa minciuna colectiva este la fel de folositoare ca evaziunea fiscala din produse petroliere, cereale si flori: sunt o mana de oameni care o fac, afacerile lor se vad din avion, dar nimeni nu-i opreste pe baietii astia pentru ca finanteaza oameni din cercurile inalte ale puterii.

Din 2012. N-o sa spun ca mie mi s-a facut propunerea, ci ca am auzit povestea intr-o cafenea. Si chiar daca operatiunea a fost un esec, pentru ca (asa zicea omul ala in cafeneaua aia) s-au obtinut doar vreo 40.000 de voturi, nu 65.000, cat ar fi fost nevoie pentru (inca) un mandat de deputat, randamentul operatiunii a fost insa fabulos: vreo cincizeci de eurocenti votul, adica vreo doi lei.

Doi lei votul.

Intelegeti despre ce vorbim?

 te-am enervat? ia antidotul: cărți mișto pentru tipe mișto

 

Nu exista cercetari sociologice in domeniul asta, dar, din ce-mi aduc eu aminte, prostul de Facebook a aparut cam odata cu metrosexualul. Si daca cel din urma a socat cu unghiile lui lacuite, prostul s-a facut remarcat imediat prin faptul ca el nu creaza continut, e prea prost pentru asta. Ori distribuie tampenii, gen "un cent pentru un like", sau "vezi cine mi-a vazut profilul de facebook", ori critica si distruge continutul altora, cu o ravna care nu poate avea la baza decat probleme sexuale grave. 

Pe masura ce din metrosexual au derivat hipsterul si lumbersexualul, s-au rafinat si categoriile de prosti pe Facebook, uniti de o caracteristica definita genial de Ţutea: prostul este mereu sigur pe el. 

Asa am ajuns sa scriu Topul Prostilor intalniti de mine pe Facebook:

1. votantii Monicai Macovei. Sa te implici in sustinerea unui perdant declarat din cursa prezidentiala te face cel putin iresponsabil, patriotic vorbind. Ideea de a "trage semnale" este naiva. Ori votezi cu unul care-ti place si are sanse, ori votezi cu unul care-l poate bate pe cel pe care-l detesti. Sa votezi un tert e ca si cum, la razboi, ai anunta ca o sa tragi doar asupra soldatilor supraponderali, ca sa tragi un semnal de alarma in ceea ce priveste obezitatea.

2. fanii lui Iohannis. Pot sa inteleg ca l-ai votat pe neamt, sa scapi de Ponta. Dar sa-l placi, ma?! Pe bune? Ce e de placut la omul asta? Si ce credeai ca o sa faca? Cand? Cu cine, ca e inconjurat de mafioti la fel de mari ca ai lui Ponta....

3. aia care vor razboi cu Rusia. Sunt, de departe, cei mai periculosi dintre prostii de pe Facebook. Nu taie o gaina cand ajung la tara, nu se uita la taierea porcului pentru ca sunt milosi, dar daca le arati un rus, sunt gata sa-i rupa beregata cu dintii. Cel putin, la nivel declarativ....

4. fanii Charlie Hebdo. Cum ar veni, pot sa-mi bag in mama lui Iisus, daca declar ca asta e un pamflet si fac si o caricatura de cacat. Sunt cei care confunda libertarea de expresie cu responsabilitatea exprimarilor publice. Apropo, baieti, revista aia "curajoasa" a disparut.

5. aia care vor religie in scoli, ca materie obligatorie. Am cunoscut unul, m-a speriat de-a dreptul. Faptul ca eu vreau asta ca materie optionala, si ca nu vreau ca fiica mea sa faca religie, ci alte chestii mai utile, m-a transformat intr-un dusman al unitatii neamului si al ortodoxiei in general. Apropo, el n-are copii, ma certa doar asa, teoretic...

o sa continui, sunt sigur. zilnic apare un nou tip de prost pe Facebook...

...................

comentarii? cate vrei, aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro 

"Fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, are o provocare pentru toţi utilizatorii reţelei de socializare. El le propune să citească o carte la fiecare două săptămâni, până la sfârşitul anului. Va face, la rândul lui, acelaşi lucru. Pentru a fi şi mai convingător, Mark Zuckerberg a creat pagina A Year of Books unde va anunţa ce carte citeşte".

Mda. Daca Zukerberg ar fi facut apelul asta cand a fondat Facebook, reteaua sociala ar fi avut doar 1% din numarul de utilizatori pe care-i are acum. Si asta pentru ca e de notorietate faptul ca majoritatea utilizatorilor stau pe Facebook fix timpul pe care ar trebui sa-l aloce lecturii. Sunt aia care scriu cu picioarele, si, cand le atragi atentia, iti spun ceva de genul "a, stiam ca acolo se pune cratima, dar scriam in viteza", sau "stiu sa scriu corect, dar acum mi-e lene sa ma gandesc la detalii". Aia care traduc, cand joaca Farmville, expresia "Howdy! Please be my neighbor in FrontierVille!" cu "Haide-ti si voi in joc!" 

Altfel, gestul e ok. Pacat ca Romania nu-l va putea fructifica. Nu avem, inca, in librarii, cartile pe care le-ar devora utilizatorii Facebook:

"O viata plina de citate", de Tony Poptamas.

"Iubeste-o pe proasta", de Radu F. Constantinescu

"Da-te m-ai incolo", de Ana-Maria Prodan

"Vreau doar umpic de fericire", de Adrian Mutu

"Ghinion", de Klaus Iohannis

"Best of poze cu pisici - Vol 1 si 2", de oricine.

"It's been a great year", carte de colorat cuvinte

"Citate celebre", de Marius Moga

Pare ca citesc destul de mult, ca sunt destul de informat in domeniul social-media, dar, de fapt, eu sunt un incompetent in relatii sociale virtuale. Nu stiu, de exemplu, nici cum sa spun La Multi Ani. Sau cui s-o spun. Sau cand s-o spun. 

Intr-o vreme, imi facusem un obicei. Cand ma logam prima oara, intr-o zi, pe Facebook, ma uitam a cui e ziua de nastere. Imi luam in copy un La Multi Ani!, cu emoticonul de rigoare, si in 10 secunde il paste-uiam la toti cei vizati. M-am plictisit repede, mai ales ca nu-i cunoasteam pe oameni, si ma cam durea in cot de ziua lor. Nici nu venea vreun feedback, pe vremea aia.... Asa ca mi-am gasit alta distractie: ii stergeam din lista, de ziua lor. Si-o sa radeti, acum aveam feedback. Numai morti si raniti, ca sa zic asa...

Acum activitatea asta, dedicata aniversarilor altora, e sporadica si inegala. Unora le scriu La Multi Ani daca au moace agreabile. Pe altii ii sterg, iar pe altii ii ignor. Mi-am pastrat bunul obicei si, daca-i stiu personal pe sarbatoriti, las dracului facebook-ul si ii sun.  Asta daca vad ca e ziua lor, fix in ziua aia, pentru ca - v-am spus deja - chestia asta nu mai e o prioritate pentru mine.

Ce ma dispera, acum, este modul de raspuns la o urare de La Multi Ani. Unii dau like si isi vad de ziua lor - reactie normala, de altfel. Altii tin mortis sa-ti dea un mesaj privat, in care sa-ti explice ce bucurie le-ai facut - reactie exagerata Iar cei mai enervanti - din perspectiva mea - sunt aia care raspund cu "ms". De parca eu le-am scris "lma".... Si mi se pare ca Facebook a distrus toata frumusetea unui expresii care trada un gand bun si dezinteresat. Sa spui La Multi Ani, cuiva, e ca si cum ai spune "Sanatate" tipului care stranuta langa tine. 

Cat despre intrebarea din titlu - trebuie sa recunosc ca nu am raspunsul. Cum va spuneam, nu ma pricep. Raspundeti voi, daca sunteti asa destepti pe facebook.com/bogdanstoica.ro. 

Iar partea aia cu "in functie de zodie" e doar o distractie cretina de-a mea. Sunt curios cat mai merge...

Nu-s psiholog, sociolog, statistician, dar cred cu fiecare celula de-a mea ca nu exista, pe lume, un cititor mai putin harazit cu darul gandirii, decat cititorul de Libertatea. Pe bune. Ma uit pe Facebook, la titlurile atat de stupide ale acestui ziar si la impactul lor in like-uri si share-uri, si ma cutremur sincer. Pe de alta parte, ma distreaza modul in care protesteaza ei, dupa ce sunt pacaliti. "Era presedintele din Sri Lanka", vocifereaza intr-un comentariu un nene. "Nu se vede nimic in poza, prostilor", o face din nou, doua linkuri mai jos. "Hai ca nu sunteti seriosi", again, cinci minute mai tarziu. Cel mai probabil, omul e pacalit cu linkuri de ani de zile, dar nu stie ca poate sa renunte sa mai citeasca asa ceva... Pana mea, poate el crede sincer ca Libertatea e singurul site de stiri din lume!

Observandu-i pe acesti speciali, am inceput chiar sa ma gandesc la situatii in care viata ma poate pune in relatie cu ei:

• Daca ma trezesc ca ma place o cititoare de Libertatea? Cat de atent va trebui sa-mi aleg cuvintele ca sa fiu sigur ca ma va intelege?
• Daca eu vin pe "prioritate", iar pe "cedeaza trecerea" e un cititor de Libertatea? Mai scap cu viata?
• Daca intr-o zi sun la un call-center, sa intreb ceva, si explicatiile imi vor fi date de un cititor de Libertatea? Ce sanse am sa pricep raspunsul?
• Daca e adevarat ca Ponta citeste Libertatea? Pai el face bugetul....

Intelegeti? Mi-e frica la propriu...

Pe de alta parte, sunt curios la maxim in ceea ce ii priveste pe acesti oameni:

• Cat de des este pacalit cu alimente expirate, la magazin, un cititor de Libertatea?
• Cat de bine platit este un cititor mascul, si cat de usor cade la pat o femela?
• Daca opresti in trafic cititorul de Libertatea si-i arati o carte de vizita pe care scrie de mana "politia", iti da cheile masinii? 
• Daca cititorul de Libertatea vrea sa isi faca un selfie, isi nimereste faţa?

Chiar nu stiu. Intreb si eu....

In colajul de mai sus am selectat cateva exemple: ce mega-stiri anunta Libertatea pe Facebook si ce platitudini sunt ascunse cu atata talent sub linkul scurt. Remarcati ca am facut o selectie din stirile serioase, din politica/social. Cum ar veni, stiri pentru acei cititori de Libertatea care pot fi considerati premium la fel de bine cum este catalogata Al-Qaida drept un pui bland de pisica pe langa ISIS. Nu vreti sa stiti cat de tragice sunt stirile despre vedete, sex, zodie, retete si diete....

Gata, va las. Ma duc sa-mi iau tigari si sa ma gandesc la un joc piramidal de tip Caritas, pe care sa-l promovez numai in Libertatea. Punem pariu ca dau lovitura?

comentezi? fa-o aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Nu stiu cum va binedispuneti voi, pe Facebook. Vezi o poza cu pisici, citesti un meme misto, discuti cu un oligofren amuzant... Eu am zambit vreo ora dupa ce am primit o invitatie sa ader la un grup cu totul si cu totul special pentru mine. Un grup pentru cei singuri.

E un grup facut de o tipa. Care pare foarte misto, asa, la prima vedere. N-a facut doar grupul, a scris si un fel de "termeni si conditii". Membri grupului trebuie sa se adreseze unii altora "intr-o maniera eleganta si politicoasa". Nu oricine poate adera ci doar "parintii singuri, cei despartit/divortati/vaduvi", plus celibatarii.  Complex, nu? Cum nu e limita de varsta decat in sus, ma intreb daca vor fi acceptati si copiii in grup. Unii chiar se simt singuri, si toti sunt celibatari, nu? :))

Ce mi-a placut foarte-foarte mult a fost insa finalul. "Educatie: studii superioare (in cazuri speciale, acceptam si studii medii, minim liceul)".

Asa ceva... :))))))))))

N-ar fi scris: "nu acceptam betivi, curve, tipi violenti, tipe nevrotice, stalkeri, sadici, infractori cu cazier". E ok sa ai defectele astea, daca ai facut o facultate! :))

Eu am declinat invitatia de a adera la grup din simplul motiv ca nu cred in asa ceva. Chiar denumirea "grup de oameni singuri" e o prostie (pentru cei cu studii superioare: in acest context, "prostie" inseamna "oximoron").

Cum ar veni, esti singur si trist. Intri in grup. Cunosti o tipa misto. Treci de la discutii din grup la chat. O scoti in oras. Te place, v-o trageti, incepeti o relatie. Ce faceti dupa aia, iesiti din grup? 

• Pai, asa ar trebui. Nu mai sunteti singuri. Incalcati regulamentul grupului! Ce facem aici, ne ascundem dupa studiile superioare?
• In plus, ii puteti deprima pe ceilalti din grup cu fericirea voastra. E ca si cum ai indesa eclere, in gura, in fata unui copil gras, aflat la regim.

Iar daca relatia nu merge, ce faceti, reveniti in grup? Pai te ia tipa aia la niste capace, te face de rahat de nu se mai apropie - virtual - nici o femeie de tine. O sa dai like unei postari a altei tipe si "fosta" o sa comenteze imediat: "da, asa mi-a dat si mie like, si dupa ce mi-a pus-o a zis ca sta foarte prost cu timpul, porcul dracului! nu te lasa prostita, Mirelo!"

Pe scurt: nu cred intr-o organizatie atat de idioata ca un club/grup al celor singuri. Pentru ca nimeni nu e, de fapt, singur. Intotdeauna exista cineva care te-ar lua acasa. Intotdeauna va fi cineva mai deprimat decat tine, care ar accepta s-o scoti la o cafea, fie ca ai sau nu studii superioare. Important e sa te uiti un pic la oamenii din jurul tau, atunci cand te duci acasa chitit sa stai pe Facebook pentru a gasi si tu pe cineva.

De fapt, despre asta este vorba. Facebook nu uneste, ci insingureaza. Daca era facuta sa formeze sau sa uneasca perechi de oameni fericiti, reteaua s-ar fi numit "couplebook.com", si ar fi avut o poza de profil ceva mai lata, in care sa incapa doua moace, nu una.

Vrei sa nu mai fii singur? Lasa Facebook-ul!

Pentru comentarii - www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Nikon. Concurs "Best of Your Photo". "Fotografia cu cele mai multe like-uri..."

Wall-Street. Concurs "Cea mai buna idee de guvernare". "Ideea cu cele mai multe like-uri..."

Si tot asa..

Ce sanse are un fotograf bun, fara cont pe Facebook, sa castige premiul ala de la Nikon Romania? Pai il invinge, in competitie, orice elev popular de clasa a 7-a, care se milogeste pentru like-uri in toata scoala! Ce sanse are un nene bun intr-un business, care are o idee geniala despre transporturi, de exemplu, sa fie promovat de Wall-Street? E la birou toata ziua, nu pe Facebook. Concursul ala de idei o sa fie castigat de un cretin popular.

Si pe urma, Nikon o sa se mire ca fotografia premiata e criticata de cunoscatori. Iar redactorul-sef de la Wall-Street.ro o sa se faca de ras la primul spritz cu niste oameni de business, care o sa-i explice ca ideea premiata e o tampenie.

De jurii ati auzit, baieti? De oameni competenti, care pot fi implicati in jurizarea si promovarea unor idei, valori, noi si bune? De ce tot faceti apel la LIKE-uri, de parca ar exista niste valori si niste opinii pertinente in spatele lor?

• Inna este artistul roman cu cele mai multe LIKE-uri pe Facebook. Ati cumparat vreun CD cu Inna, vreodata? Este Inna un produs cu adevarat ok pentru voi?
• Playboy este revista cu cele mai multe LIKE-uri. Cumparati Playboy? Pe bune?! De ce?
• Opel este masina din Romania cu cele mai multe LIKE-uri. Visati la un Opel? Hai, pe bune, chiar va doriti un Opel?
• Stiati ca Anna Lesko are mai multi fani pe Facebook decat Stefan Banica Jr? Sau ca Ponta este deasupra KFC, in top?
• Stiati ca proiectul Rosia Montana este mai apreciat, pe Facebook, decat Ursus?

Si inca mai credeti in LIKE-uri? De ce?

Un LIKE e doar forma unei emotii de moment. Iti place poza, te-a rugat un amic, te-a atins frazarea.... In spatele unui LIKE nu e nimic real. Ia incearca sa dai un LIKE pe emag.ro, la fotografia unui televizor, si vezi daca ti-l trimit aia, acasa.

UPDATE - M-a sunat cineva de la Nikon, sa-mi spuna ca la concursul invocat de mine sunt doua mecanisme de departajare, premiul cel mare se acorda prin jurizare, si doar premiile mici se acorda prin votul publicului. M-am uitat pe site si asa e. Ideea este, insa, aceeasi: ce treaba au voturile unor anonimi in evaluarea profesionala a unui produs?

It's been a great year! Thanks for being a part of it. Si-un colaj cretin, nu neaparat din cele mai bune poze ale tale. 

Si va mai mirati ca Facebook a avut puterea sa-l puna pe Iohannis presedinte? Pe bune? Adica, inca va mai intrebati cum a fost posibil? Pai, uite asa, ca acum. Facebook ti-a sugerat sa faci un film ca in anii 50, din poze, si ti s-a parut o idee minunata.

Da, stiu, pare o chestie nevinovata, de bonding... Dar daca n-ai face tot ce-ti sugereaza Facebook?

Si inca ceva.

De curiozitate: citatele din opera lui Marius Moga cum ti se par?