Dacă s-ar scrie un top al celor mai grele lucuri pe care le ai de făcut în viață, ar fi imposibil ca "alege cadoul potrivit" să nu fie pe locul 2, după "așteaptă să termine ea prima". Eu am fost și rămân un dezastru la capitolul ăsta (cum mă descurc la locul 1 din top nu e treaba voastră, da?). Nu pot să ies din clișee nici mort. Și când ies, o fac de oaie. I-am luat un stilou Cerruti unui tip care nu-și scrie nici cecurile. I-am luat un parfum unei tipe pentru că mi-a spus că-i place, ignorând că îl avea deja. I-am luat un hamburger de plastic unui prieten gras.  Ceeeeel mai prooooost cadou pe care l-am făcut vreodatăăăăă au fost însă niște flori.

Eram tânăr, sub 18 ani, și mă manifestam ca rocker d-ăla, alienat complet. Mă cuplasem cu o tipă de-asta, de familie bună. Am vrut s-o scot la un film și mi-a spus că trebuie să mă cunoască părinții ei. "Ia-i flori mamei și poartă un tricou fără capete de mort. Te roooog". Cu tricoul a fost ușor: am împrumutat unul. Cu florile, însă.... Cum să zic delicat? Hai să spunem că pe vremea aia îmi cheltuiam toți banii pe casete audio și pe vodcă. În seara cu date-ul bugetasem filmul pentru doi și cam atât. Pentru flori, ciuciu bani! Așa că m-am dus la țiganca din cartier, care vindea coroane, și i-am cerut împrumut (urma să le fur a doua zi, de la piață) cinci garoafe. Femeia avea doar de-alea cu coada tăiată scurt, cât palma, pe care le prindea pe jerbe. Eu, creativ la maxim! Le-am prins cu scotch una în prelungirea alteia, să iasă un buchet normal de lung, le-am tras într-un celofan vechi pe care-l avea mama într-un sertar și am fugit la tipă acasă. Când am ajuns, se întunecase, și n-am văzut că pe drum pierdusem o garoafă. Eee, și-acum imaginați-vă cum a făcut doamna aia sofisticată, când la ușă a apărut un rocker palid care i-a oferit radios patru flori. Ca la mort. Și cu coada scurtă, de coroană mortuară!

Vremurile s-au schimbat, însă. Acum există magazine specializate în cadouri. Le ignor cât pot, pentru că urăsc rahaturile alea festive de proastă calitate.

Până azi, când am fost să fac niște fotografii unui asemenea magazin. Știți voi. Fotografii pentru Facebook.

Pe Monica am cunoscut-o acum vreo lună. A luat niște upcyclisme, niște rame cu sticle, de la mine, pentru viitorul ei magazin. În weekend-ul ăsta a terminat amenajările și m-a chemat să-l văd. Luni deschide. Cu o zi înainte de 1 Martie, adică într-un moment bun. Sper să-i treceți cât mai mulți pragul, pentru că o să merite experiența.

Ce-a făcut Monica e tot un magazin de cadouri, dar unul în care o să ajung și eu. La ea găsești doar flori, vinuri, ciocolate fine și cafea, adică daruri perfecte pentru o droaie de ocazii.

Știu ce-o să zici: flori găsești peste tot. Și tandemul dulciuri/cafea e prezent în oraș. Și vinurile cu dulciurile sunt ușor de găsit, împreună. Dar unde mai găsești și vinuri, și dulciuri, și cafea, și flori în același loc, în Ploiești? Vă spun eu: doar la Monica. Și asta este marea șmecherie a magazinului ei. Pentru că orice dar ai face unei femei, darul e mai bine primit dacă adaugi și flori, o ciocolată bună, un vin bun sau o pungă de cafea de top. Asta ca să nu zic că sunt destule ocazii în care nu mai trebuie să adaugi nimic.

Și mai e un motiv pentru care vă recomand magazinul ăsta. Ca și Alina de la 5ToGo, Monica e pe barba ei în businessul ăsta. Și asta pentru că e o tipă dintr-o familie unde proiectele personale sunt la mare preț. Acum niște ani, tatăl ei a lăsat catedra și leafa mizerabilă de profesor și a pornit o mică afacere cu produse de patiserie. După un timp, mama Monicăi a renunțat și ea la planșeta de proiectant și s-a apucat să-și ajute soțul, dar și de aprofundat marea ei pasiune pentru plantele decorative. Ce face Monica, cu magazinul ăsta, e doar continuarea unei tradiții de familie, care spune "înainte să ceri ajutorul cuiva, ajută-te singură". 

"Am învățat să fac aranjamentele florale de la mama și ulterior am lucrat, ca angajată, în domeniul ăsta. Ideea acestui magazin mi-a venit mai demult, dar n-am avut capitalul necesar să pornesc afacerea asta, până acum. Acum am reușit, alături de un prieten. Ce-am făcut noi aici este un dispecerat pentru cadouri imbatabile, cu care mergi la sigur, într-o formulă de shopping extrem de comodă. Nu mai trebuie să bântui zece magazine pentru a face pe cineva să zâmbească. Vii la noi, ne spui cam ce ai vrea, noi îți facem niște sugestii și rezolvăm problema imediat..."

Acum, când scriu, mi-am dat seama care este marele neajuns al online-ului. Pot să vă explic cine e femeia asta, pot să vă arăt cât de mișto arată magazinul ei, dar n-o să pot să vă fac să simțiți mirosul ăla de flori de enșpe feluri, care m-a întâmpinat azi, acolo. De-aia o să mă duc acolo și la cumpărat de cadouri. O să mă așez pe canapeaua aia și o să-i explic cui vreau să fac un dar, cu ce ocazie, și-o să aștept cu încredere un sfat bun. Pentru că eu nu mă pricep aproape deloc la cadouri, iar la flori și mai puțin. De-aia nici nu prea mă vezi cu buchetul în mână. Cu ghiveciul da. Apropo, Monica are flori și la ghiveci...

Little Gifts & Flower Shop. La doi pași de centru, pe strada Ștefan cel Mare (linia de tramvai), în zona Pieței Anton, lângă reprezentanța RCS/RDS. 

Madalina e o doamna. Sincer, ma mir ca-mi raspunde la salut, la ce diferente sunt intre vocabularul ei si al meu. Am pus asta, tot timpul, exact pe seama acestei chestii: e o doamna, de-aia-mi raspunde. 

Si sa vezi ce mi-a tras-o doamna, duminica....

Veneam  acasa, ca omul rupt in gura de un weekend ca o vacanta de vara, numai in apa si pe sezlong. Si, in fata blocului, soc: ma intalnesc cu D, vecina, care e in acelasi timp si una din cele trei persoane pe care le cunosc dupa nume, din bloc. Pe D n-am mai vazut-o de minim doua luni, ca am ajuns sa ne alienam toti, zici ca suntem idioti, rupem Facebook-ul dar nu ne mai mai vedem in real-life decat din an in paste....

Cum frigiderul era gol, eu deshidratat la maxim, iar D avea 30 de minute libere, am propus sa bem o apa, ceva. Si-am mers la DaVinci Republicii, ala de langa Mega Image. 

Si incepem, ca sa zic asa. Eu cu Coca, ea cu apa plata. 10 minute mai tarziu, se deschide o usa, fix langa Da Vinci, si iese Madalina. Ne salutam, se duce la masina, apoi revine in - sa mor daca stiam unde intra si de ce - si iese iar cu un buchet de flori (vezi foto), pe care mi-l da sa-l dau tipei. 

Asa ceva....

Eram cu vecina, nu cu iubita. Dar modul in care a pus Madalina problema m-a bagat in mat, direct. Si-a trebuit sa purced la cel mai de cacat gest posibil, in opinia mea. Pentru ca eu urasc sa dau flori. 

Madalina a plecat, si dupa ce ne-am terminat bauturile, am lipit nasul pe usa aia de pe care iesise doamna cu pocinogul ala de buchet in mana. Si-am descoperit o chestie destul de rara in Ploiesti. Seamana cu un butic cu haine de firma de copii, de la etajul Baneasa Shopping City, unde am intrat eu atras de decor si-am iesit socat ca o rochie pentru o fetita de 4 ani costa 1.500 de lei, fara sa fie si o masina de spalat inclusa in pret. Mai seamana un pic cu magazinul British Gallery, din mall-ul mic, din centrul Ploiestiului. Este, pe scurt, foarte misto.

Si-atunci mi-a picat fisa: ce-a facut Madalina nu e o florarie. La ea la magazin nu te serveste o tiganca grasa, care are trusa-standard de flori, feriga, foarfece si celofan. Nu-ti da nimeni cu apa pe pantofi. Nu ai un pret daca esti in jeansi si altul daca porti costum. Nu e nevoie sa te uiti daca nu cumva ai cumparat patru trandafiri ok si unul ofilit. 

E un magazin potrivit unei doamne: mic si cochet. De fapt, asa ii si zice: Boutique-ul cu Flori. Face si decoruri de evenimente sinistre gen nunti, si buchete de ghinionista gen mireasa... Imi doresc sa nu intru niciodata acolo, dar daca vreodata o sa fie nevoie strategica de un buchet, de acolo o sa-l cumpar.

Unul exact ca ala din imagine.

Pe care i l-am dat - !!! - vecinei mele. Nu zic ca D. nu-l merita. Dar nu de la mine, probabil singurul nesimtit care are argumente pentru care nu da flori.

Si totul e din cauza mea: ma mananca in cur sa socializez cu doamnele, desi eu sunt un vorbitor nativ de puloromana...

Urasc sa dau flori. Sa mi se traga din copilarie, cand mama era dispusa sa ma lase fara sosete ca sa cumpere flori educatoarei? Sa fie groaza de pupaturile lipicioase pe care mi le trageau babele din neam si vecinele, carora eram obligat sa le dau flori de 8 martie? Sa fie anii de mers pe munte si preocuparea de a nu devasta locurile intalnite (da, ne imbatam ca porcii, dar strangeam dupa noi)? Sa fie momentul ala cand m-am dus la mama unei tipe cu 5 garoafe si de neatent am ajuns cu 4, de-a urlat femeia "satanistule, iesi din casa mea!"? Habar n-am. Cert e ca nu-mi place sa dau flori.  Si-a mers si asa, fara flori. Asta desi am facut si doua greseli:

Continuarea e undeva prin cartile astea: