terapia cu telefonul
E la fel de fiecare data. O camera plina cu oameni, adunati in jurul altor oameni, protagonistii principali ai evenimentului care i-a adunat pe toti. Brusc, cinetica actiunii este sparta de un cuplu. Se trag langa un perete, se apropie unul de altul, unul scoate telefonul si incep acele mini-miscari si microexpresii astfel incat sa se aleaga cu cadrul perfect.
Mie nu mi-a iesit niciodata un selfie, asa. Nu pot sa ignor pur si simplu lumea din jurul meu si sa-mi fac poze. De-aia ma uit fascinat la cei care reusesc. Par complet relaxati si fericiti. Zici ca fac terapie.
