Eram patru frati, in aceeasi curte cu inca doi veri. Micul dejun pentru sase copii era, zilnic, o provocare financiara, pentru niste oameni cu venituri normale, cum erau parintii mei. Fiind cel mai ieftin aliment posibil potrivit mesei de dimineata, gemul de prune era nelipsit, de toamna pana vara, cand o dadeam pe dulceata de cirese. Aia de visine mai rar, ca se facea visinata.

Imi amintesc perfect cum se facea gemul de prune. Sacii de prune, din garaj. "Papornita" de piele, captusita cu hartie, si plina cu zahar, adus de tata, "pe pile", de la Buzau. Zecile de borcane spalate si puse cu gura in jos, in camara. Dispozitivul de fixat capacele. O cratita imensa, cat aragazul. Si mama, facand gem de prune, zile in sir, ca sa aiba "termitele" ce sa manance, jumatate de an, dimineata. Cand scapa de gemul de prune, arata de parca a fost la mare, de la caldura din bucatarie..

Nu se punea mult zahar, ci doar un pic, sa-i taie din amareala. Si gemul iesea senzational, de fiecare data. Aromat si amarui. De-aia, cateodata, cand vad prin magazine gem de prune, cumpar de pofta. Ceea ce, ultima oara, s-a dovedit a fi o greseala, dupa ce m-am uitat pe eticheta.

Uitati-va si voi, in poza de mai sus. La 100 de grame de gem, sunt doar 35 de grame de prune. Mai sunt cinci grame de E-uri, iar restul este ZAHAR. La 300 de grame de gem, cat are borcanul, vorbim de prezenta unei cani de zahar, cel mai nociv aliment posibil, responsabil de aparitia multora din bolile cronice sau care sfarsesc prin a ucide bolnavul. Cum sa-i dai copilului zilnic asa ceva?!

Sau poate ca asa trebuie sa fie. Poate ca sunt eu ancorat inutil in trecut, crezand ca gemul este un aliment pentru copii. Poate ca acum gemul de prune se serveste dusmanilor. Aia pe care-i vrei morti.

comenteaza, daca ai ce: www.facebook.com/bogdanstoica.ro