N-am nimic cu Leana Sima. Nu-i contest meritele. Dacă se dă numele ei unei săli de sport cel mai probabil merită. Aşadar, n-am nici o problemă că se dă numele ei unei săli de pe stadionul Ilie Oană. Am o problemă cu modul în care se face asta.

Sima Gym.

Sala Sima.

Sima Gym Room.

Orice era mai bine decât Sala Leana Sima.

Motivul 1: Rostiți, cu glas tare Sala Leana. Salaleana. Sună a bâlbâială, a copil care omite consoane.

Motivul 2: E profund necomercial, mă face să mă gândesc la ceva vechi de patrusutecincizeci de ani. Sau la tâmpita aia de Elena Ceaușescu. Pentru un puști, o să fie întotdeauna jenant să admită că frecventează un loc pe nume Leana.

Motivul 3: Americanii n-au pus pe sala aia o firma cu John. F. Rockefeller Center, ci Rockefeller Center; francezii n-au scris Tour Alexandre Gustave Eiffel, ci Tour Eiffel; pe masinile germane nu scrie Ferdinand Porsche, ci Porsche. Motivele sunt simple: o locație publică, sau un brand, trebuie să aibă un nume simplu, ușor de reținut, de spus, de vândut. Ori, ce fac ăştia aici? Un brand? Păi ăsta-i brand?

Ca de fiecare dată, o lălăim aiurea, cretin, intr-un demers de patriotism local cu aspect de imbecilitate retrogradă. Suntem norocoşi că pe Leana Sima n-o chema şi Căcat, sau ceva de genul ăsta, că se găsea un zelos să lungească firma luminoasă....

Reiau inceputul, pentru proştii indignaţi: N-am nimic cu Leana Sima. Nu-i contest meritele. Dacă se dă numele ei unei săli de sport cel mai probabil merită.