Clar, nu mai pot fi ziarist. Dacă eram azi față în față cu ministrul Educației, când a spus "grădinița (aia unde au fost snopiți copiii în bătaie - n.m.) nu există", îi futeam un microfon în dinți de nu se vedea și urlam la el: "Cum morții mă-tii nu există, mă, n-auzi că funcționează de 14 ani?!"

Da, dragii mei. Grădinița aia care a furnizat cele mai atroce imagini cu copii de anul ăsta funcționează ilegal, ca grădiniță, de 14 ani. Paisprezece generații de copii s-au înscris în clasa I ducând Sistemului niște adeverințe de la o grădiniță falsă, iar sistemul le-a primit. Sistemul condus de năucul de Adrian Curaj. Un băiat care părea ok, și care mi se pare Ministrul Pulii, după declarația sa de azi. Pe de altă parte, de vină suntem și noi, părinții. Nici eu n-am verificat dacă grădinița unde a fost fiica mea avea avizele în regulă. O cunoșteam pe patroană, știam că e o tipă ok, am mers pe intuiție. Am avut noroc, M vorbește și acum cu plăcere de grădinița ei. Dar eu, ca părinte, am fost un iresponsabil. Grădinița aia era o capcană cu acoperiș.

Ulterior, viața de jurnalist m-a dus prin multe grădinițe. Și de stat, și private. Și experiența asta mă face să pot să emit, fără a greși foarte mult, două idei. Marea problemă a grădinițelor de stat este lipsa securității, clădirile lor sunt, în 99% din cazuri, vechi, nesigure, insalubre, imposibil de optimizat în domeniul combaterii incendiilor sau efectelor cutremurelor. Iar la grădinițele private vă veți confrunta în special cu acte de atestare suspecte. Și nu e de mirare. Legea îmi permite să fac un srl cu activitatea de after-school,  să închiriez o casă, să o zugrăvesc roz, să angajez două studente, să cumpăr niște pătuțuri, și să pun la poartă o firmă pe care să scrie "Fido - creșă, grădiniță, after-school". Și știți de ce se poate? Pentru că, deasupra tuturor, în instituțiile care ar trebui să reglementeze activitatea grădinițelor, sunt niște papagali cinici, care, dacă sunt motivați financiar, mă acoperă imediat cu hârtii echivoce, care nu spun nimic. Exact ca în cazul apei imbuteliate, care e minerală, de izvor sau de masă, dar in supermarket e vanduta la gramadă, și locurile unde ducem copiii pot fi grădinițe sau after-school-uri, acreditate sau autorizate, dar neverificate. De-aia își fac de cap intreprinzătorii cinici, iar părinții idioți (ca mine) se uită doar la firma de afară, nu la autorizațiile de pe perete. 

Cum spuneam, m-am enervat îngrozitor azi, auzindu-l pe ministrul Educației spunând că grădinița groazei nu există. Și apoi mi-am adus aminte că eu am vizitat cea mai mișto grădiniță din Prahova. E la doi pași de Ploiești, dar suficient de departe de oraș pentru ca aerul să fie diferit de mizeria pe care o respir eu. Acreditată și para-acreditată de ISU, amenajată într-o clădire nou-nouță, care rezistă la seisme de gradul șapte, cu autorizatie de incendiu, cu scară de incendiu, cu uși care se deschid corect... Cu programă educațională avizată de Ministerul Educației, cu aviz ARACIP etc, etc. etc... Cu fiecare cameră având un singur rol, nu trei, adica o gradinita unde nu se strâng jucăriile ca să se pună mesele și nu se strâng mesele ca să se pună pătuțurile. E grădinița perfectă, cum nu-s multe nici în București. Și-n care am intrat sceptic (pentru că am văzut copii fericiți și în grădinițe de căcat), dar unde am rămas mască văzând că fiecare copil poate sta o săptămână, moca, până se decid părinții dacă-l mai aduc acolo sau nu, și că părinții sunt bine primiți de fiecare dată când vor să verifice ce le face odrasla. Recunosc cinstit: dacă, acum opt ani, aș fi avut parte de pachetul ăsta, M n-ar mai fi mers la grădinița la care a mers.... 

Rezum:

• Domnu' ministru Curaj: plecați acasă, vă rog. M-am lămurit.
• Doamna blondă care bate copii: mori. Mori în chinuri, dacă se poate.
• Grădinița aia fără cusur: e aici. 

p  u  b  l  i  c  i  t  a  t  e

Trecuse o saptamana de la #colectiv cand mi-a spus M: "Tati, vezi ca ma duc la film, cu niste colegi". Noroc ca m-am autoeducat sa nu mai raspund imediat, ca sa nu-mi tradez intentiile, pentru ca prima replica ar fi fost "nu te duci nicaieri!!!".  Aveam inca memoria plina de imaginile cu parinti plangand, in spitalele din Bucuresti. "La film? Poate ia foc cinematograful!!" Dar sunt rational. M s-a dus la Cinema City. Cel mai cool si scump lant de cinematografe din Romania. Cu sprinklere, extinctoare, culoare largi de evacuare, scari de incendiu, angajati instruiti... 

Nu stiu cu ce imagini ati ramas voi, in minte, din tragedia din Bucuresti. Pentru mine, cele cu parinti plangand sunt cele mai crunte. Nici nu stiu daca as plange, daca M ar pati ceva. Cel mai probabil, as fi prea ocupat sa-i omor pe toti cei responsabili de tragedie. Stau prost cu plansul, ultima oara am plans din senin, singur acasa, la vreo luna dupa ce-a murit tata. Am pus-o pe seama faptului ca n-am plans in zilele in care el s-a dus.

Am ramas si cu gandul - bun, de data asta - ca M stie ce sa faca in caz de .. diverse. Am discutat cu ea, de prin clasa a cincea, ce sa faca in diverse situatii, de la agresiune stradala la incendiu, cutremur, inundatie. Stie sa opreasca gazele, lumina, apa de acasa si stie unde sa se duca si ce sa faca cand se intampla o nenorocire. Stie si ce sa nu faca. Sau, ma rog, asa cred eu, ca stie. Am mai "ascultat-o", cateodata, dar n-a trecut prin situatii critice..

Si mi-am adus aminte cu groaza de momentele in care nu stia sa faca asta. Cand era mica si se apropia, inocenta, de aragazul pornit, de marginea balustrazii. Cum traversa, Dumnezeule mare... A fost cea mai neagra perioada a mea din perspectiva asta, a riscurilor. Cum venea lovita de la gradinita aia unde pardoseala era extrem de alunecoasa, pragurile erau pretutindeni, mobilierul plin de colturi stupide, iar curtea era plina cu pietroaie decorative cu muchii ascutite și gardul era de psihopati, plin de țepușe. Sună idiot, dar bine că nu m-am gandit, pe vremea aia, la riscuri de tip "incendiu" sau "cutremur". Cel mai probabil, aș fi ținut-o acasă...

Zilele astea, insa, am vazut ceva misto. O gradinita in care s-au bagat minim 400.000 de euro. O vila cat toate zilele, făcută special pentru această activitate, cu toata curtea acoperita de iarba si tartan, cu mobilier special pentru copii, cu niste camere spatioase, cu peretii pictati in niste combinatii de culori demențiale. Este cea mai mișto grădiniță în care am intrat, in viața mea. M-as fi tavalit prin iarba aia, sa fiu cinstit. Eram acolo, insa, pentru fotografii, nu ca sa eliberez copilul din mine...

Si mi-a placut la nebunie ca, dupa #colectiv, pe pagina de facebook a gradinitei a aparut o postare cum nu prea vezi:

• Cladirea are autorizatie emisa de Inspectoratul Situatiilor de Urgenta.
• Cladirea are scenariu de securitate la incendiu.
• Cladirea este noua, instalatiile electrice si de incalzire sunt noi, certificate.
• S-au folosit materiale ignifugate asa cum spune legea.
• Toate usile sunt semnalizate prin luminoblocuri de evacuare.
• Toate usile se deschid spre exterior asa cum spune legea.
• Avem scara de incendiu asa cum spune legea.
• Avem un cabinet medical asa cum spune legea.
• Avem toate dotarile necesare combaterii unui posibil incendiu.

Gradinita unde a mers M, acum 8 ani, nu avea nimic din toate astea. Si, cel mai probabil, 99% din gradinitele din Romania nu au nici azi, lucrurile astea.... Sigur, un incendiu nu e un eveniment frecvent intr-o gradinita. Dar un cutremur este. Iar piticii sunt cu mult mai vulnerabili la catastrofe decat adolescentii, tinerii, adultii...

Asa ca-ti recomand, sa verifici, la gradinita unde merge copilul tau, macar aceste lucruri:

• Ce risc seismic are clădirea?
• Gradinita este dotata cu extinctoare si hidrant?
• Cladirea are scara de serviciu și o a doua iesire functionala?
• Usile cladirii se deschid spre exterior?
• S-a făcut vreodată un exercițiu de evacuare?
• Există o autorizație de la ISU? 

Intreaba cu tupeu! Iti duci copilul la ei, sunt responsabili de siguranta lui si obligati sa-ti spuna tot ce am insirat eu mai sus. Iar daca ti se raspunde cu nu, sau in doi peri, rezolvă problema. Nici macar eu n-am asteptari uriase de la gradinitele de stat, stiu in ce locatii insalubre isi desfasoara, de multe ori, activitatea, si cat de mică le este alocarea bugetara. Dar dacă îți duci copilul la o grădiniță privată, care costă de rupe, ești client. Poți emite pretenții sau te poți deveni clientul altei grădinițe. Așa că, te rog, fă-i copilului tău cel mai mișto cadou posibil: o grădiniță în care are șanse mai mari să prindă vârsta primei zile de școală.

- pozele făcute de mine la grădinița-minune sunt aici -