In perioada 27 aprilie - 1 mai, la invitatia Uzinei de Stiri "Bistriteanul.ro", am efectuat in statiunea balneara "Judetul Bistrita-Nasaud" o vizita de lucru stomacal, ficativ, pancreativ si adiposativ, in urma careia membrii echipei noastre s-au intors acasa cu grasime de Bistrita in greutate totala de zece kilograme, pe care le poarta, acum, cu mandrie. Am facut asta pentru Romania, nu pentru mine, exact ca Ciolos. Vedeti voi, citesc peste tot ca malnutritia si slabanogeala sunt chestiuni tot mai prezente, care afecteaza tot mai multi romani, ca suntem tara cu cei mai putini grasi din lume si asta ma doare. Stiam, de asemenea, ca Bistrita apare chiar si in upanișadele hinduse ca fiind "locul unde mananca zeii". Am pus lucrurile cap la cap, am rezervat bilete de tren la vagonul de dormit, am facut o echipa interdisciplinara de cercetatori stiintifici si am demarat, de data asta dupa modelul Olivia Steer, o campanie personala de eradicare a unor boli grave ca "silueta" sau "gratia".

Brandurile de mai jos au fost alese in urma unor evaluari atente si repetate, care au durat ore in sir. 

Oamenii fara apetit in general, care "ar manca ceva dar nu stiu ce", tatii de copii care "nu prea mananca", sau sotiile barbatilor care zic ca isi iau caloriile din bere si nu mai au nevoie de mancare sunt rugate/rugati sa se duca la Casa Doamnelor. Restaurantul, aflat pe pietonalul din centrul orasului Bistritei-Nasaud, are ca specific culinar "mancarea dementiala". Poti comanda orice din meniu, te asigur ca este delicios. Pregateste-te sa astepti un pic de cand dai comanda pana cand vine mancarea, pentru ca localul este mereu superaglomerat.

Oamenii care sustin ca se pricep la mancare, ca-s umblati prin lume si sofisticati pe cerul gurii sunt rugati sa se duca la Taverna Dogarilor, un restaurant amenajat intr-un beci d-ala misto, facut acum o suta de ani, cu arcade & shit, plus una bucata curte de-a dreptul romantica, cu tufe si cu vita-de-vie, nu cu tuia tunsi ca soldatii germani. O sa descoperiti ca tipa care detine localul s-a plimbat mai mult prin lume decat voi, ca a mancat in carciumi mai bune decat voi, ca are cerul gurii mai smecher decat al vostru si ca, in general, va poate rupe capul cu combinatiile ei culinare. 

Daca aveti chef sa iesiti din oras si sa vedeti si voi cum e la Colibita (un fel de Valea Prahovei a Bistritei), va recomand sa cautati pe waze hotelul Roser. Dincolo de faptul ca hotelul are singura piscina exterioara incalzita din zona, mancarea de la Roser pare facuta la comun de Casa Doamnelor si Taverna Dogarilor. Adica gasesti si slana si ansoa. Uneori, chiar impreuna, iar combinatia este dementiala.

Pentru ca echipa mea de cercetatori era sa moara doar mancand, fara bautura si somn, am fost silit sa introduc in studiu inca doua branduri:

Ne-am cazat la Metropolis, in oras, pe care (stiu ca scriu asta din nou) il consider hotelul din Romania cu cele mai bune servicii in care am fost. Se poate sa mai fie si altele, ca n-am fost decat in vreo 50. Dar, din perspectiva mea, un mare fan al staff-urilor invizibile de personal, care rezolva diverse probleme fara sa le vezi vreodata, Metropolis este locul in care te simti nu ca acasa, ci ca si cum ai fi singur acasa, dupa ce a venit cineva si ti-a facut casa cum vrea muschiul tau. 

Adaug si ca va recomand calduros sa incepeti sa intrebati prin carciumile din orasul vostru de vinurile Cramei Jelna, care are podgoria la doi pasi de orasul Bistrita. I-am cunoscut pe oamenii care o detin, sunt misto, disperati dupa calitate si dupa gust, le-am testat produsele si sunt dementiale, indiferent daca vorbesti de vin alb, rose sau rosu. De abia de anul asta au inceput sa lucreze cu localuri, hoteluri si cu cativa distribuitori, asa ca nu-s atat de cunoscuti, desi vinurile-s de nivel inalt. Deci ati retinut, da? Cand vine ospatarul, nu intreba de Jalea, nici de Jalna, nici de Jena, ci de Jel-na. Jelna!

Recapitulam, in ordine alfabetica, cele cinci branduri cu care poti avea un weekend perfect, la Bistrita: Casa Doamnelor, Jelna, Metropolis, Roser, Taverna Dogarilor. Perfect din punct de vedere stiintific, desigur.

Cumpara cartile de mai jos. Precum vezi, banii din incasari finanteaza cercetarea stiintifica si eradicarea bolilor grave.

  

Nu mai tin minte exact, dar am ajuns la Bistrita dupa cel putin 45 ani de la ultima vizita. Eu am doar 44 de ani, dar zic asta pentru ca mi-a placut atat de mult orasul, incat sigur am mai fost acolo, intr-o alta viata.  Am stat 15 ore in acest oras, din care vreo zece pe strazi, si asa pot sa va anunt ca:

- soferul din Bistrita nu te injura daca traversezi ca vita, cu ochii dupa o cornisa cum n-ai mai vazut; si cand e restrictie de 40 la ora, omul nu merge cu 48 la ora, ca un ploiestean, ci cu 38 la ora.

- toti bistritenii fac parte din trupele speciale de amabilitate; nenea ala de la Casa Argintarului si-a pierdut 30 de minute doar cu mine cu o atentie de parca eram presedintele Romaniei

- cum te ghideaza un bistritean nu te ghideaza nimeni; e capabil sa-ti faca ruta ca waze, cu 53 de indicatii consecutive

- ajungi oriunde daca mergi pe un pasaj, iar pasaj poate fi orice strada, gang sau tunel de suprafata

- in oras nu exista cafea proasta sau mancare de cacat, n-am intalnit ospatar apatic, nervos sau suspicios, iar proprietarii de localuri din centrul vechi al Capitalei ar trebui sa se duca sa vada cum arata un local misto din Bistrita

- oamenii astia chiar au spirit comunitar: principalul ziar local, Bistriteanul, are zeci de mii de cititori in fiecare zi si 35.000 de fani pe facebook, la o populatie a orasului de doar 70.000 de locuitori. 

- cel mai misto hotel din localitate, Metropolis, are cinci stele mai misto decat cele cinci stele pe care le-am testat in Bucuresti sau Ploiesti. Nu mai zic de salamul de biscuiti de la hotel ca intru in sevraj...

- cel mai curat taxi din lume este 88, daca suni la 0263 943, iar soferul lui este un superbaiat, cat am ras cu nenea ala....

- sunt convins ca primarii care au condus Bistrita au ciordit ca toti primarii, dar au lasat un oras fara gropi, fara gunoaie si fara caini, va jur, n-am vazut nici o potaie pe strazi

- orasul asta e atat de misto incat nu are un cartier rau famat. Serios, am intrebat jurnalisti, politisti locali si oameni obisnuiti cam in ce zona as putea sa raman fara geaca si sa iau si eu un pumn in gura. N-au o asemenea zona.

Bine ca nu m-am dus la Bistrita cu masina, pentru ca plecam de acolo cu cele doua usi abandonate in zona Piata Mica, plus ca as fi incercat sa fur masa bijutierilor de la Casa Argintarilor, vreo trei incuietori de porti, un ornament de toc de usa, rapeam bucatarul hotelului...

Inchei spunand ca orasul asta, cu casele lui fabuloase, cu puzderia de pasaje si cu concentratia aia uriasa de femei frumoase are nevoie doar de o poveste ca sa devina noul must al turismului romanesc. Iar povestea poate fi despre orice, de la lostrita magica a lui Vasile Voiculescu, aventurile plutasilor de pe Bistrita, legendele celor sapte cetati, misterele minelor de aur si argint din muntii Rodnei, mitul apei de aur de la Maieru, pana la povestile negustorilor de arme care inzestrau armata lui Stefan cel Mare....

Apropo: cum credeti ca reactioneaza un ploiestean, care vine dintr-un oras atestat prima oara la 1600, cu cea mai veche cladire din oras de la 1800, cand vede si viziteaza, in centrul orasului Bistrita, o casa facuta in anii 1500? Pastrand proportiile, cum credeti ca ar reactiona turistii americani, rusi sau englezi, care cred ca in secolul 14 inca traiau dinozaurii?

Fotografiile facute cu telefonul la Bistrita, in 2017 sunt aici.

Revin la Bistrita. La Festivalul Usturoiului 2018 (LINK).

28-29 iulie, in Pasul Tihuta. Ne vedem acolo. 

Nu stiu ce sa va mai zic de Bistrita. Am plecat pregatit pentru un program aglomerat, despre care credeam ca o sa ma doboare, si-am reajuns acasa, dupa patru zile, ca din concediu. Obosit sunt, dar nu cum credeam. Mi-a obosit spatele de la paturile bune in care am dormit, mi-a obosit ficatul de la palinca si sistemul digestiv de la mancare, si aproape ca, neobisnuit cu asa ceva, mi-am intins nervii la maxim cu amabilitatea bistritenilor.

Pentru ca la Bistrita nu e ca in alte parti. 

Bistritenii sunt, probabil, cei mai misto romani din cati cunosc. Cetateni romani, poftim, ca am avut de-a face si cu sasi, secui, unguri, si nu se cunoaste diferenta. Daca li te adresezi ok si nu faci figuri cretine, vei primi, de la fiecare dintre ei, tot ce are de dat. Sunt calzi, amabili, atenti, seriosi, iau ospitalitatea ca pe un examen pe care vor sa-l ia cu zece. Pe de alta parte, nu recomand Bistrita prostilor, arogantilor, celor ce inventeaza probleme ca sa obtina discounturi sau ca sa se amuze. Vor manca, acolo, probabil ultima bataie la inceputul careia mai puteau merge in doua picioare. Pentru ca bistriteanul are ceva ce nu vezi peste tot: demnitate. Cand esti la Bistrita esti pe pamantul stramosilor lor, nu intr-un poligon de umilit oameni.

La Bistrita nu merge nici sa epatezi cu banii tai, pentru ca, cel mai probabil, bistritenii au ceva mai multi decat tine. Nu-i sparg, ca prostii de noi, pe masini foarte scumpe si ceasuri la care nu stim sa folosim toate butoanele. Dar au case superbe, isi fac concediile in locuri misto, sunt plimbati prin toata lumea si investesc in educatia copiiilor lor de nu-ti vine sa crezi, e plin de cursuri de balet, pictura, pian etc, si nu vezi o tipa prost imbracata decat daca joaca vreun rol, in vreo piesa de teatru. 

Mancarea de la Bistrita este beyond orice. E ca o forma de tortura. Cand crezi ca esti cu gura plina de ceva foarte bun, auzi, la bistriteni, ceva de genul: "ma bucur ca-ti place, dar daca o sa mananci asta in localul X o sa vezi ca e si mai buna". Pai cum sa fie ceva mai bun decat cel mai bun? Plus ca-s creativi, amesteca ardeii copti cu branza, cu zacusca si cu fasolea batuta de mori mancand, sau te lasa fara reactie oferindu-ti inghetata de orez cu lapte... 

Iar orasul ala este perfect. Stiu ca bistritenii ii vad defectele, dar, din perspectiva mea de ploiestean, defectele alea nu exista. Nu-i sufocat de masini, de cladiri urate, de chioscuri, gropi, maidane, nu e plin de cocalari si de oameni mirosind urat. Plus ca e frumos asa cum mi se pare normal sa fie un fost oras-stat, vechi de aproape o mie de ani si facut cadou, candva, unei pizde misto. 

recomandari pe bune:

• Am dormit/stat/mancat, in ultimii ani, in trei hoteluri de cinci stele. Dintre ele, Hotelul Metropolis din Bistrita este de depaaaaarte cel mai misto. N-am ce sa va povestesc, daca va uitati pe net va prindeti singuri care-i faza. Doar vi-l recomand pe bune. 
• Am tinut un workshop de fotografie cu telefonul la Roser House si mi-a picat fata, oamenii aia au construit, in creierul muntilor, ceva comparabil cu hotelurile de lux din Alpii elvetieni. Chiar nu stiu cum sa le multumesc ownerilor ca au intors hotelul ala cu susul in jos doar ca sa-mi iasa mie workshop-ul. 
• Am mancat in mai multe locuri din Bistrita, si pot sa va recomand sa nu va duceti la Taverna Dogarilor si la Casa Doamnelor decat daca aveti in plan sa descoperiti ca nu stiti sa gatiti, sau sa va ingrasati grav sau sa aflati ca sunteti lacomia intruchipata.
• Nu ocoliti nici pensiunea Colibita Arinis, de pe malul lacului Colibita. E genul rustic si linistit, cu camere calduroase, paturi gigantice si - din nou! - o mancare de exceptie. Am mancat ca un porc (desi eu evit deserturile, aici am cerut o portie dubla) si am dormit ca o vita (desi unii oameni aveau alte asteptari de la mine, asta e, promit sa ma revansez zilele astea).

Nu ocoliti Colibita, in general. E o gura de rai, cu un lac frumos foc, amplasat intr-o caldare montana ferita de gerurile din jur, cu multe pensiuni, hoteluri si localuri misto cu preturi de la $ la $$$. Locul se bucura deja de succes. Mi s-a spus ca cineva a vrut sa testeze cat de mult succes are pensiunea lui si a cerut, pentru trei zile de Revelion, 6.000 de euro. I-a obtinut. 

Nu in ultimul rand, va recomand sa va duceti la Bistrita cu trenul. Locurile dintr-un vagon de dormit pentru doua persoane, chiar daca nu ofera confortul vietii (ca CFR tot CFR ramane, pana nu da cu mucii in fasole nu se simte bine), ofera o experienta misto si decat sa conduci sase ore cu un plin de motorina mai bine dormi 8 ore cheltuind fix aceiasi bani. Bonus, primesti dreptul de a bea palinca, vin, tot ce vrei, de la 8 dimineata la 10 seara, pentru ca nu esti cu masina.

• Pentru oportunitati de business, de turism sau de promovare in Bistrita, va rog sa luati legatura cu Claudia Andron. Nu este doar proprietara celui mai misto site de stiri din zona (Bistriteanul.ro), nu este doar organizatoarea celui mai misto eveniment din zona (Festivalul Usturoiului), dar este si cea mai bine conectata persoana pe care am intalnit-o, o stiu si copiii, si batranii, si oamenii de afaceri, si oficialii, fata e un fel de Doroftei al Ploiestiului. Nu ma mir deloc ca tot ea sustine Produs in Bistrita-Nasaud, chestie despre care o sa va scriu, mai multe, cat de curand.

 In concluzie: o sa ma duc la Bistrita cat de des pot. Orasul ala bate si Ploiestiul si Bucurestiul la bucuria vietii, iar mancarea si cazarea cu mult sunt peste Valea Prahovei.

Si nu uita de Festivalul Usturoiului 2018 (LINK).

28-29 iulie, in Pasul Tihuta. Ne vedem acolo.