Nea' Ilie, am fost la piața Nord, după șase luni de absență. Mă duc atât de rar pentru că am de fiecare dată senzația că sunt expus celor mai mari nenorociri ale lumii. De fapt, e vorba de unele destul de mici: furtul la cântar, mărfuri de căcat, tupeu, oameni care miros urât. 

Ieri, insa, din motive de burtă în creştere, m-am dus la piaţă să-mi iau nişte legume, cât mai pline de apă şi mai goale de calorii. Întâi am dat de vânzătoarea de roşii care mai avea să se jure pe mă-sa că roşiile sunt din grădina ei. Ei bine, rosiile au celebrul gust de pvc turcesc. Cred că le-a murdărit ea cu pământ, ca să fie mai credibilă.

A urmat vânzătoarea de mere. Deşi pe partea mea, cântarul afişa 6,8 lei. mi-a spus cu tupeu "8 lei". Pai sa n-o dai cu dintii de cantar?!

Apoi m-a tocat unul la cap cu cartofii lui româneşti. De unde are ăsta cartofi româneşti, IN FEBRUARIE, nea Ilie?! Cartoful are nevoie de 80-90 de zile ca sa se faca, iar in Romania s-au semanat cartofi in februarie. La sfarsitul lui mai apar primii cartofi romanesti, nea Ilie, intreaba orice ruda de la tara! Cartofii noi din piete sunt din Grecia.

Am traversat sa-mi iau paine, si peste drum de piata, am inceput sa calc in lighenele, sacosele si borcanele pline cu legume, radacini, branza, smantana, cacat si muci. Vanzatori: numai tigani! Iar tu, nea Ilie, ai jumatate din mese goale, in piata. Esti prost, sau ce?

Nea Ilie, n-ai gasit inca solutia de a civiliza pietele din Ploiesti. De-a scapa de javrele astea care ne escrocheaza, de cantarele manarite si de tiganii speculanti. E la fel ca pe vremea lui "sa ma pis pe el de V, cu Pusarica lui cu tot".

* Nea Ilie este Emanuel Ilie, directorul companiei Hale si Piete din Ploiesti. Un baiat pe care-l stiu ca fiind ok, dar care, ori s-a tampit, ori sta mult prea mult in birou si se ia dupa trepanatii din firma, care sustin ca fac treaba. Fac pe dracu' nea Ilie! Pietele sunt la fel ca atunci cand ai zis tu ca sunt de cacat, dar le faci misto.

Il stiu pe Virgil Radulescu de aproape 20 de ani. Nu mai suntem multi in presa din vremurile alea. Unii s-au adaptat permanent la nou, altii nu. Virgil e din a doua categorie. Plateste pentru greselile pe care le-a facut cu timp petrecut dupa gratii. Nu vreau sa-l apar pe Virgil. Nu sunt de acord cu ce-a facut. Pe de alta parte, toata breasla asta face multe din lucrurile de care este el acuzat. De ce el la arest, iar noi nu? Pentru ca el a sarit calul. S-a dat ofiter SRI, ca boul.

Ce infractiuni fac frecvent ziaristii:

1. Trafic de influenta - E la ordinea zilei. Sa intervii pentru cineva, la altcineva, stiind ca acel altcineva a mai ajutat pe cineva la fel. E suficient sa-i spui ca stii ce-a facut, si daca nu-l ajuta si pe omul tau, iese urat - e o banalitate. Sunt situatii cand vorbim de un amarat caruia i se refuza un drept, pe pretexte "n-are hartiile in ordine". Alte dati....
2. Tainuire - L-ai prins pe unul ca face o ilegalitate. Pana sa scrii, afla si te roaga sa-l lasi in pace, ca iti da el un hot mai mare. Accepti, iar povestea primului hot moare in sertar.
3. Dare de mita - Da, dam spaga. Dam ca sa primi informatii, inaintea altora.
4. Luare de mita - Bani ca sa scrii despre ceva. Exista situatii in care investigatia de presa necesita cazare, deplasare, filaj, cereri de servicii juridice, informatii. Mereu apar oameni interesati sa-l infunde pe eroul tau. Se dau bani si ca sa nu scrii despre ceva. Corporatiile fac asta, frecvent. Ai aflat ca firma X face nu stiu ce rahat, si te trezesti cu un barter pe materiale de constructii, exact cand iti faci casa, de la o firma inrudita cu prima. 
5. Dezinformare si calomnie - Ai aflat de o chestie ilegala, dar nu stii cum se face. Scrii totusi ceva, complet aiurea sugerand ca vinovatii principali sunt, de fapt, ultima roata de a caruta.  De frica, "acarii Paun" iti explica cum se face cu adevarat chestia aia. In momentul ala, iei o decizie tactica: scrii sau te bucuri de punctul 4.

Asta e ce-mi trece acum prin cap. Infractiunile pe care le fac jurnalistii sunt cu mult mai multe. Dupa aproape 20 de ani de presa, pot sa afirm, fara sa gresesc, ca cea mai corupta breasla din Romania este cea a preotilor. Apoi ar fi judecatorii, avocatii si politicienii. Jurnalistii impart locul 4 cu oamenii de afaceri. Pe cinci, as pune politia si procurorii.  Medicii si profesorii sunt ultimii in top.

... cum ai facut 6.600 de unici pe 12 mai cu doar patru stiri, din care trei furate. Sau pe 27 mai, cand ai avut 4.200 de unici, cu 7 stiri furate. Cum obtii asa ceva, in conditiile in care ai zile in care FURI cate 20 de stiri si nu faci mai mult de doua mii de unici? Ce-i mana pe oameni pe iPloiesti.ro, sambata noaptea sau duminica dimineata? Ura fata de limba romana? Dragostea pentru jurnalismul copy/paste?

Explica-ne, George Dinca!

Spre deosebire de pedelist, care crede că a venit pe lume să pedepsească furtul pesedist furând în continuare doar el cu ai lui, pesedistul e convins că "revanşă" înseamnă să-şi ia înapoi doar dreptul de a fura. Motiv pentru care recomand cu căldură oricui nu şi-a făcut copiii pe aici să se ducă să stea dracului cu drogaţii ăia din anglia sau cu leneşii ăia de nemţi. Pe aici vi se vor fura inclusiv celulele stem in buric....

• pentru toti papagalii din satele si comunele Prahovei, care se vaita de hotii de lemne, dar cumpara lemn de furat.
• pentru toti primarii si sefii de post de cacat, care stiu ce se intampla, dar nu fac nimic.
• pentru hipsterii ecologisti doar cand isi cumpara tricouri din bumbac bio.
• pentru politicienii ipocriti care doar pretind ca vor sa rezolve problema taierilor de paduri.

Uitati, copii, cum se face: se aduna un grup, cat mai numeros, se blocheaza traseul pe care se scot din padure lemnele taiate si furate, si se asteapta acolo. Daca puteti, luati cu voi oficialitati. Daca nu, doar presa. Si fara presa se poate, va trebuie doar un pustan cu mana sigura, sa filmeze. Si stati acolo, in pula mea. Stati pana se intampla ceva.

Asta nu e un indemn la anarhie, ci la atitudine civica. Se poate. Au facut-o unii, la Cluj.

UPDATE 2012 - Am scris acest text prima oara in martie 2004 când erau doar vreo 10 metode. In 2008, mai aparusera cateva. La fel, in 2012, cand am ajuns la forma de mai jos. Pentru ca sunt un optimist convins, sunt sigur ca si in 2016 vor aparea cateva metode noi de furat alegerile. Și o să le adaug aici. 

UPDATE 2020 - N-am mai adăugat nimic, din 2012 încoace, pentru că mi s-a făcut lehamite. În 2020 au și relaxat procedurile STS ca să încurajeze frauda, în pula mea...

1. Suveica - Cea mai folosită formă de furt electoral este „suveica“: „organizatorul“ - reprezentantul unui candidat - vine cu bani în buzunar şi cu buletine de vot ştampilate pe cine trebuie. Stă la colţ de stradă, vânând „clienţii“. Contra unei sume de bani, aceştia se duc la sectia de vot şi pun în urnă buletinul primit în afara secţiei, iar pe celălalt, pe care-l primesc de la comisia de votare, îl aduc afară neștampilat. Pericolul major vine din faptul ca operaţiunea se poate repeta la infinit chiar şi cu un singur buletin de vot ştampilat pe „cine trebuie“ şi aflat iniţial în posesia „organizatorului“, daca acesta deține si o stampila. 

2. Fotografierea votului - Altă metodă des practicată de alegătorii care primesc bani este metoda „telefonului cu camera“. Se intra în cabina de vot cu telefon mobil cu cameră pentru fotografierea votului. După votare, alegătorul prezintă „organizatorului“ poza din care să reiasă pe cine a votat şi îşi primeşte banii.

3. Procesul Verbal - Metoda cu procesul verbal facut de acasa se practica mai ales in localitatile mici si izolate. Presedintele sectiei de votare are un proces verbal de numaratoare facut de acasa si nesemnat. Dupa numaratoare, se bea un pahar "in echipa", de bucurie ca s-a terminat corvoada, si se da la semnat falsul proces verbal. Nimeni nu se uita ce semneaza, si uite-asa capata mai multe voturi cine trebuie.

4. Ştampila din palma - Cauciucul de la stampila se lipeste pe palma cu un adeziv elastic, gen silicon sau prenandez, iar tusiera se prinde vertical pe interiorul sacoului. Buletinele sunt stampilate in timpul numaratorii: fie cele goale - cu numele candidatului, fie cele ale contracandidatului, care mai primesc o stampila, ca să se anuleze.

5. Biblia - Tot la ţară se aplică foarte uşor. Se cauta oameni saraci si credinciosi, lista de regula o da preotul care oricum spune in biserica cu cine trebuie votat. Contra a 20-50 de lei, oamenii sunt puşi să jure cu mâna pe Biblie ca vor vota aşa cum trebuie.

6. Turismul electoral - Este cea mai celebră metodă şi presupune plimbarea alegătorilor prin mai multe localităţi pentru a vota de mai multe ori cu acelaşi candidat. Cum autocolantele de pe cartea de identitate se curăţă uşor, oamenii pot vota şi de 10 ori într-o zi. Sigur, există riscul unui dosar penal, dar nici nu stat nu merge mai departe de amendă penală, pentru că e foarte greu să spui că ai în ţară deţinuţi politici. În plus, metoda este aplicată de cei care joacă la câştig, iar dacă ai câştigat alegerile, ai șanse să aranjezi ca dosarul tău să fie îngropat până se prescrie fapta.

7. Urna mobilă - Urna mobilă se deplasează, însoţită de membrii unei comisii din secţia de votare, pentru cei care au probleme locomotorii sau alte probleme medicale ce le îngreunează venirea la secţia de votare. De multe ori, urna nici nu ajunge la destinaţie, dar se umple cu buletine de vot. În alte cazuri, se spune alegătorului unde să pună ştampila.

8. Urna mobilă schimbată - De obicei se ştie câte persoane vor vota prin intermediul urnei mobile. După încheierea traseului, urna mobilă se pune în portbagajul maşinii cu care se deplasează cei doi membri din secţia de votare arondată şi se acoperă cu o prelată. Când se ajunge la secţia de votare, de sub prelată se scoate o urnă mobilă similară, cu buletine ştampilate anterior pe „cine trebuie”.

9. Înlocuirea - E o metodă mai grea, dar pe larg folosită în comune. Exemplu. X, om de afaceri şi membru al partidului Z, are 100 de angajaţi. În ziua votului, îi reţine la muncă, pentru o comandă urgentă. Transmite datele de identificare colegilor de partid din secţiile de votare, care introduc în urne 100 de buletine de vot gata completate şi semnează în fals pentru angajaţii lui X, care habar n-au că au votat.

10. Autobuzul - Implică scoaterea la vot a acelor oameni care ţin cu un candidat, dar nu au chef să-şi piardă ziua votând. De obicei, mobilizarea se face la pachet cu o excursie relaxantă, eventual o masă caldă, la vreun local.

11. Buletin fără ştampilă - Tot la ţară, unde toată lumea ştie pe toată lumea. Chiar in sectie, se oferă celor despre care se crede că vor vota cu contracandidatul, buletine de vot ce nu au aplicată ştampila de control. Normal, buletinele se anulează la numărătoare.

12. Tipografia - Dacă ai pile în sistem, nu e greu să afli ce fel de hârtie şi de tuş se va folosi la votare. Cum alegerea acestora s-a făcut întotdeauna pe criteriul costului scăzut, vei putea tipări câteva zeci de mii de buletine de vot la cea mai rudimentară tipografie. De introdus lotul personal de buletine de vot, în urne, il introduci cu activul de partid: fiecare, la secţia lui, intră cu un buletin la vedere în cabina de vot şi lasă acolo câte cinci, scoase de prin haine. Nu contează că la numărătoare va ieşi scandal că sunt voturi în plus: ca să nu anuleze votarea, partidele negociază şi scot proporţional, de la fiecare, un număr de buletine de vot. Rezultatul? Ţie ţi se scad dintr-un total umflat, contracandidaților dintr-un total diminuat. 

13. Înghesuiala - E o soluţie pentru secţiile de vot unde candidatul tău nu are nici o şansă. Aglomerarea intrării în secţie, eventual provocare de scandal, îngreunează intenţionat exprimarea votului de către cetăţeni. Rezultatul: contracandidatul va primi mai puţine voturi.

14. Fifty-fifty - Buletinele nefolosite pot fi împărţite de reprezentanţii Biroului şi introduse în urnă. De obicei funcţionează în secţiile mici, unde nu sunt observatori.

15. Maradona - Este posibil ca, într-o clipă de neatenţie, inainte de numărarea voturilor, unele buletine de vot să fie mutate dintr-un teanc într-altul.

16. Mita electorală - Acordarea de bani (de regulă între 50 și 100 de lei); de plase/pachete cu produse alimentare, diverse alte promisiuni – este una dintre formele cel mai des întâlnite de fraudă electorală. De regulă sunt mituiţi alegătorii cu un nivel de educaţie redus, cei cu venituri modeste – în special persoanele care beneficiază de ajutor social – şi nu în ultimul rând pensionarii. De asemenea, categoria de alegători care poate fi mituită nu cunoaşte decât în mică măsură sau chiar deloc candidaţii şi programele lor.

16. Comando 5 - Sute de transporturi efectuate, între localităţi apropiate, de autoturisme cu câte cinci votanţi nu bat la ochi. Merită, nu?

17. Căpşunarii - De regulă, mai ales în comunităţile mici, se ştiu persoanele plecate la muncă în afara graniţelor. În locul lor ar putea „vota” fie turişti electorali sau persoane cunoscute de către reprezentanţii partidelor din secţiile de votare, care anterior au intrat în posesia CNP-ului „căpşunarilor”. De regulă, asta se întâmplă dimineaţa, cu o jumătate de oră înainte de începerea votării, se introduc în urnă mai multe buletine de vot ştampilate cum trebuie. Apoi, pe parcursul zilei de vot, fraudatorii trebuie doar să semneze pe lista de vot în dreptul persoanelor despre care se ştie că nu vin la secţie.

18. Șantajul - Este cea mai nouă metodă de furt electoral. La alegător acasă ajunge o persoană de incredere, cunoscută anterior, care-ți propune să votezi, de exemplu, cu X, si primești 200 de lei. "Hai, nea Fane, că ne știm de o viață, știi că poți să am incredere in mine, că uite, și eu îți dau banii tot așa, pe încredere". La cateva zile, apare insa un necunoscut, agresiv, tupeist, care-ti spune că ai fost filmat când primeai banii si ca daca nu votezi cu X, "să moară mama dacă nu te bag în pușcărie c-ai luat bani să votezi, că banii ăia erau luați in numele meu, că eu răspund de ei".

19. Interlopii - Merge la tara, in comunitatile sarace, cu oameni neinstruiti. Se merge din casa in casa, cu spaga electorala, cu oameni cunoscuti in comunitate. La cateva zile, mituitii sunt vizitati de altfel de persoane, cu moace agresive, de interlopi, care le spun oamenilor ca daca nu voteaza cum s-a stabilit o sa fie probleme, pentru ca "avem acces la soft, si stim cine si ce a votat". 

20. Cutia de pizza - Dupa atatea randuri de alegeri, militantii partidelor din mediul urban se cunosc unii pe altii, si se vaneaza reciproc, printre blocuri, ca nu cumva sa dea bani prin scari de bloc. Asa ca mai nou se folosesc masini branduite cu marci de pizza, iar cei care duc bani sau alte daruri oamenilor din rețeaua electorală din fiecare bloc, intră și ies având uniforme și cutii de pizza la ei, ca sa nu bata la ochi. 

Ce-i cu ciordeala asta disperată? Păi, e simplu de înțeles dacă îți aduni creierii de pe jos și urmezi principiul follow the money. Bătaia asta e doar pe bani. Exemplu: Comuna Dandana are 3.000 de locuitori și un buget anual de 1,1 milioane lei. Cine iese primar, va avea acces, așadar, în patru ani de mandat, la 4,4 milioane lei, care, smântâniți decent cu doar 10 la sută, îi pot băga în buzunar vreo sută de mii de euro. La 3.000 de locuitori ai cam 2.300 de persoane cu drept de vot, iar la vot vin, de obicei, cam jumătate din aceștia. Vorbim, așadar, de maxim 1.200 de voturi. Îți trebuie, așadar, 601 voturi ca să ieși primar, numai ca de obicei castigi cu mai putine, pentru ca sunt mai mult de doi contracandidati. Și dacă dai 25 de euro pe un vot (o sumă incredibilă în mediul rural, unde oamenii se vând pe 50 de lei), tot merită, pentru că vei cheltui maaaaxim 15.000 de euro pentru acces un milion de euro si un castig minim garantat de o sută de mii de euro. 

Apropo, știi ce buget are Bucureștiul? Un miliard de euro pe an. Calculează tu cât e 10%....

Dacă textul ăsta te-a făcut mai deștept decât erai deja (desigur!), apasă de linkurile de mai jos

linkul 1 linkul 2 linkul 3 linkul 4