De ce nu ne purtăm ca americanii de ziua naţională?
Chiar aşa, de ce? Că eu unul, să mor, m-aş purta: m-aş face muci cu un joben tricolor pe cap, încercând să-mi apuc de fund perechea, care poarta un sort mulat, având imprimate pe cur moacele tuturor domnitorilor români. Aş face asta la sfârşitul unei zile în care niste copii ar încerca să câştige un laptop sau o bicicletă la un concurs de istorie locală, şi numai după ce am cântat "noi suntem români" şi alte cântecele de-astea, la un show cu toţi muzicienii români celebri originari din Ploiesti. Ar fi la fix şapte zile de la debutul zilelor Ploieştiului, un festival care începe cu defilarea autobuzelor RATP convertite în care alegorice şi care continuă în magazine cu promoţii la produse fabricate local şi cu multinationalele prezente în Ploiesti derulând campanii umanitare, donaţii şi sponsorizări. Ar fi ziua în care aş fi bucuros că s-au terminat concursurile radio pe tema legendelor Ploieştiului, competiţiile de Fotbal de Maidan, excursiile la Dumbrăveşti (leagănul dac al Prahovei), programele gratuite şi non-stop la muzee, crosul pensionarilor şi competiţia Miss Tricouri Udate de Moş Ploaie, fondatorul oraşului.
Asta nu se va întâmpla probabil niciodată cu oligofrenii care ne conduc. De 20 de ani, toţi primarii Ploieştiului s-au dovedit la fel de incapabili în încercarea lor de a serba Ziua Naţională. De fapt, n-a serbat-o niciunul; doar au bifat ziua la "realizări", punând câte un cretin să sune trei preoţi, garnizoana şi fanfara. Nimeni n-a simţit nimic Ro, şi nici dorinţa de insufla altora patriotismul. Că na!, când s-o învăţ pe M ce e patria, de Crăciun?!
Si e la fel in fiecare an. Festivităţile încep cu blocarea traficului in centrul orasului. Timp de 22 de minute, nişte preoţi îngâna o litanie din care nimeni nu înţelege nimic: soldaţii încremeniţi în "pentru Onor!" bat mărunt din dinţi, copiii plâng de plictiseala, babele se încurajeaza cu un "hai că acuş vine şi fasolica fierbinte", batraneii beau pe furis din tuica din punga, iar oficialii isi butoneaza telefoanele. Urmeaza zece minute de discurs complet rupt de realitate, despre onoare, demnitate şi patriotism, vorbele curgând bizar de fluent din gura unor oameni care fură şi mint în fiecare zi. După care are loc o paradă cu nu mai mult de 10-15 maşini cu girofar, şi apoi - ceea ce eu consider o gafă - pomana cu iahnie de fasole. Nu ştiu ce vi s-a povestit vouă despre ploieştenii care se distreaza de Ziua României, dar mie mi-ar fi ruşine până la lacrimi să-mi văd părinţiii bătându-se pentru un blid de hrană,sub obiectivele avide ale televiziunilor. Aş simţi că sunt mult prea departe de ei, de n-am putut să le asigur un meniu care costă maxim 5 lei de persoană.
Nu cumva ar fi fost mai interesant să găsim nişte nepoţi ai celor care au murit pentru România, să ne spună întâmplări amuzante, umane, cu eroii din familiile lor? Pe cine dracu' interesează ce spune prefectul despre Ziua Naţională?
N-ar fi fost ok ca în loc de fasole dată de pomană, fără discernământ, să se asigure masa asta doar săracilor, la ei acasă, să le rămână măcar demnitatea neatinsă? Nu era mai frumos ca primăria să cumpere 60.000 de steguleţe, pe care noi să le punem la porţi, geamuri, parbrizul maşinilor? Nu merita să aducă cineva în centrul oraşului 100 de elevi de la Liceul de Artă si sa le dea un ban ca să ne picteze tuturor pe obraz tricolorul? Sa vedem pe strazi ii si salbe, nu paltoane negre de politician?
Ar fi costat mai mult, dar ar fi meritat. Am fi simţit că ţara asta ne aparţine, şi că de ziua ei, ne tratează frumos. Aşa, am văzut din nou că ţara noastră e ţinută prizonieră de nişte oligofreni care o tratează ca pe Cenuşăreasa: i-au luat şi averea, au şi trimis-o la munca de jos.dacă ți-a plăcut să citești asta s-ar putea să-ti placă și cărțile, decoratiunile si bijuteriile din argint "pe bune" de pe
