de ce sa nu te superi pe mine pentru ca ti-am refuzat prietenia pe Facebook

Te-ai dus in Carrefour, ti-ai cumparat un pui de la Transavia si o sticla de vin de la Domeniile Tohani. Apoi ai alimentat de la Rompetrol, ai ajuns acasa, ti-ai pus iPhone-ul la incarcat si ai inceput sa o arzi aiurea la laptop. Ai gasit un text de-al meu si ti s-a parut funny. Asa ca m-ai cautat pe Facebook si mi-ai dat ad. Eu am zis nu. Si tu te-ai suparat. 

De ce mi-ai dat ad, coane? Ce ti-am facut eu tie, de trebuie sa ne suportam unul pe altul? Mai ales ca, daca n-ai observat pana acum, e contul meu personal, nu o pagina, cum cred unii cretini. Si pe contul meu postez, logic, ce scriu pe blogul meu. Iar de scris, scriu pentru ca-mi face o reala placere, indiferent daca citeste cineva sau nu. 

Sa dai ad si sa te superi daca esti refuzat e ca si cum te-ai duce la un vecin sa vezi meciul fara sa fi fost invitat, si sa te superi daca ala isi fute nevasta si nu te vrea prin casa. 

Ai dat like si la paginile Carrefour si Transavia? L-ai cautat pe Facebook si pe patronul de la Domeniile Tohani? Ai idee cine conduce Rompetrol? Cine conduce Apple, dupa moartea lui Jobs? Sunt sigur ca nu.

Si-atunci, cu mine ce-ai? Mai ales ca, dintre toti cei de mai sus, sunt singurul care nu ti-a cerut un leu pentru ce-a facut pentru tine...

Da, dar te citesc. Citeste, ma, cititul face bine. Da, dar nu pot sa fac comentarii. Asta e excelent, cine ti-a spus ca am chef sa comentez ce-am scris? In noua cazuri din zece, nici macar nu recitesc ce-am scris, dar sa si analizez... Da, dar de ce imi refuzi prietenia, ce-am, nu sunt suficient de bun pentru tine? Nici nu-mi pasa daca esti sau nu, problema e alta.

Am avut si eu cateva mii bune de prieteni pe Facebook, pana mi-am dat seama ca asta imi umplea wall-ul cu postari complet neinteresante pentru mine. Si am sters 95% dintre ei.

Acum, dau ad doar oamenilor pe care ii cunosc si ii si suport, oamenilor de la care cred ca am ce invata si oamenilor pe care mi-ar placea sa ii fotografiez (cum e tipa din imagine). Si daca-mi refuza vreunul/vreuna prietenia, imi vad de ale mele, nici nu izbucnesc in plans, nici nu-i lovesc cu pumnul sau cu palma in figura...

Da-mi ad daca ne stim sau daca avem ceva concret de discutat. Altfel, nu. Este suficient sa dai follow ca sa vezi toate postarile mele. O fi Facebook noul sat global, dar hai sa nu fim tarani si sa ne bagam toti, nasul, unul in fundul altuia, da?

Peace! Si un pic de ajutor pentru suparaciosii care nu suporta functia follow... 

...............

Daca vrei sa comentezi ceva la acest text, intra AICI.

Citeşte mai departe ...

Alo, geniile de la Orange şi Apple, îmi furnizaţi şi mie un serviciu de blocare a apelurilor?

Pe Facebook, poti bloca pe cineva, daca nu-ti convine sa interactionezi cu el. Daca de pe o adresa de email te agaseaza cineva, poţi marca adresa ca spam si ai scapat de mesaje. Telefoanele mobile produse de Apple, adica cele mai populare instrumente de comunicare din lume, nu au, din pacate, o asemenea functie. Asa ca nu pot bloca apelurile primite de la anumite numere, desi n-am nici un chef sa interactionez cu posesorii lor. Nici Orange, operatorul meu de telefonie, nu ofera vreun serviciu care sa permita blocarea anumitor numere care te apeleaza.

Niste cretini, si la Apple, si la Orange! Nu cred ca sunt singurul om din Romania care are o asemenea dorinta: sa nu interactioneze, pe telefon, cu diverse persoane. Ba mai mult, am curaj sa pariez ca cel putin 10% din utilizatorii de telefonie mobila ar plati 1 euro lunar ca sa benefieze de serviciu de tip BlackList, ceea ce inseamna o afacere de 10 milioane de euro pe an, care se poate gestiona cu un soft mega-simplu.

Si Apple si Orange sunt niste giganti care si-au construit reputatia prin inovatie, si si-au marit spectaculos cifrele de afaceri de cand interactiunea digitala a devenit parte din viata noastra. Din pacate, ambele companii ignora ca excesul de comunicare aduce si comunicare nedorita, adica afectarea dreptului consumatorului. Nu e doar un trend, e un adevarat fenomen, hartuirea prin telefon chiar se intampla si cand nu ai un dusman personal, am zeci de prieteni care vor sa scape de consultantii Selgros, Provident, BCR Banca pentru Locuinte si alte companii de cacat prin prisma politicilor de vanzari telefonice.

Stiu, apar nuante atunci cand blochezi apelul cuiva catre mine. Ii iei, acelei persoane, dreptul de a vorbi cu cine vrea la telefon. Permiti unui datornic sa poata spune "nu m-a sunat nimeni", desi el a blocat numarul de telefon al bancii. Permiti unui elev sa-si faca parintii de necontactat de catre diriginta, desi are probleme mari la scoala. Se pot rezolva si aceste probleme. Se pot adauga trei randuri la contractele de telefonie mobila care sa precizeze "acces liber, mai putin la numerele care solicita blocarea numarului dvs". Se pot inventa notificari de genul "persoana pe care ati sunat-o a solicitat blocarea nr. dvs". Pana mea, nu lucrez in domeniu, sunt convins ca un profesionist ar gasi cele mai bune, etice, democratice si corecte economic solutii de BlackList.

Pe mine, de exemplu, ma doare fix in pula daca se supara cineva caruia ii iau dreptul de a ma contacta. Este evident ca nu-mi pasa de supararea acestei persoane, din moment ce nu vreau nici s-o aud, nici sa-i citesc sms-urile.

Nu?

....................................................

Metode de BlackList pe care le-am gasit pana acum:

  • Aplicatia Blacklist Manager din AppStore - o escrocherie. Nu merge neam!
  • Aplicatia iBlacklist din Cydia - Gratis zece zile, apoi pe bani. Trebuie sa faci un jailbreak la telefon. Nu, multumesc.
  • Aplicatia Call Baring. N-am gasit-o.
  • Manual - Poti seta telefonul sa nu sune atunci cand esti contactat de numerele de telefon de pe care esti deranjat. Ele exista insa, iar stalker-ul isi vede nestingherit de ale lui.
  • Telefoanele Nokia cu Symbian au BlackList. De fapt, se pare ca au doua programe similare: BlackList si MCleaner
Citeşte mai departe ...

Ai un iPhone? Atat de prost esti?

Am un iPhone. Dracu' mai stie de cand, stau cu un telefon Apple in buzunar, pe care, cand se strica sau cand e depasit tehnologic, il tot schimb cu alt telefon Apple.

Si mi-a ajuns.

Ultimul telefon are o saptamana de cand functioneaza in buzunarul meu. Nu i-am cerut mai mult decat celorlalte, dar aveam speranta ca imi va oferi el mai mult, fiind mai nou si mai bun. De unde...

Daca maine seara, pe la ora 9.00 seara, s-ar anunta Apocalipsa si ca avem 30 de minute sa ne luam ramas bun, eu n-as putea s-o fac. De pe ora 7-8 seara, in fiecare zi, telefonul meu are bateria descarcata. 

  • Mi-e dor de vremurile in care incarcam doar cateodata, de la masina, telefonul.
  • De vremurile in care nu aveam un incarcator in geanta.
  • De vremurile in care nu ma acuzam de prostie cand uitam sa incarc, sau sa iau la mine, incarcatorul portabil.
  • Mi-e dor de vremurile in care puteam sa plec in locuri unde nu gasesc o priza, fara ca asta sa-mi induca o stare de panica.
  • Mi-e dor sa ma culc fara sa pun telefonul la incarcat.

La adapostul senzatiei ce bine ca sunt mai liber, avand acces in lumea iPhone, mi-am pierdut, de fapt, cateva grade de libertate. Nu mai pot intarzia in oras, fara sa trec pe acasa, sau fara sa incarc pe undeva telefonul, sau fara sa anunt "vezi ca mi se descarca telefonul". 

Si nu pricep de ce sunt atat de prost. De ce insist sa cred ca iPhone este un telefon bun. Acum ai net, harti, retele sociale si aplicatii utile pe orice cacat de smartphone. De ce sunt atat de bou sa le folosesc pe un telefon care se poarta ca un sindicalist, si, dupa maxim 12 ore, isi incheie programul de lucru, in ciuda nevoilor mele?

A devenit misto sa ai un iPhone, ceva ce este foarte departe de planul intial al lui Jobs, numit: e bine sa ai un iPhone. iPhone a fost un telefon bun, pe vremea cand era singurul smartphone, si pe vremea cand era cel mai bun smartphone. Acum e doar un telefon popular, cu baterie de cacat, pe care nu te poti baza.

Si nu pricep. Geniile de la Apple, compania care chiar a schimbat lumea, pot sa faca atat de multe lucruri minunate, dar nu pot da cateva telefoane, marilor producatori de baterii, spunand: "mestere, iti trimit o baterie; fa-mi si mie una la fel de mare, dar care sa tina cu 50% mai mult"?

Nu pricep de ce suntem si noi, clientii Apple,  atat de prosti? Cum reusim, desi suntem atat de multi, sa transmitem un feedback atat de gresit producatorului, iar acesta sa nu vada care e principala problema a acestui telefon?

Toata viata, ne alegem betonul din fundatie, instalatia electrica, frigiderul, masina, dupa criterii care tin de consum, ergonomie, durabilitate, pentru ca vrem sa contam pe ele. Cumva, insa, cand vine vorba de telefon,  alegem ca niste cretini:

"Dati-mi si mie un telefon d-ala cu marul argintiu pe spate. Am auzit ca are milioane de aplicatii, din care o sa descarc 60 si o sa folosesc trei. Vreau sa fie d-ala cu memorie de 64 de giga, pe care n-o s-o incarc decat in proportie de 5%. Si vreau sa nu fiu deranjat dupa ora 7 seara, pentru ca pana la ora aia ii tine bateria. Cum? Costa cat un frigider si un aragaz, laolalta? E perfect! Abia astept sa nu pot fi contactat in caz de ceva grav..." 

Si, asa cum dependentul de droguri functioneaza pe o logica viciata, si ajunge sa dea in cap ca sa-si cumpere doza, spunand ca are nevoie, noi, userii de iPhone, ajungem sa ne mai luam un telefon. Unul modest, lipsit de functiile unui smartphone, a carui baterie tine 3-5 zile.

Stiti pentru ce? Pentru ca in caz de ceva

Mai stiti ca radeam de ciobanul din Miorita? De cat de prost este, incat, avertizat fiind ca tovarasii de oierit vor sa-l omoare, el isi accepta destinul cu seninatate si nu face nimic sa schimbe asta? Ca daca ar fi fost un cioban american, ii impusca el pe aia doi chiar din seara in care a primit informatia, iar apoi le lua oile si se facea ovino-mogul?

Ei bine, noi suntem ciobanul ala prost, ma. Doar ca in loc de oi, avem un iPhone.

Citeşte mai departe ...

Idei Gratis - iPartidul

TITLU - iPartidul, gruparea politica a utilizatorilor de iPod, iPhone si iPad, a intrat in Parlament

TEXT - Cele doua milioane de utilizatori romani de telefoane produse de Apple si-au votat azi, pentru prima oara, candidatii la Parlamentul Romaniei. Ei au reusit sa introduca astfel in camera in jur 220 de deputati si senatori, conform calculelor preliminare. Pe pagina de Facebook a iPartidului - care nu are sedii sau purtatori de cuvant - au fost postate din nou elementele principale ale platformei electorale:

  • internet wireless gratuit in toate institutiile publice
  • cataloage electronice in toate scolile, liceele si facultatile
  • legiferarea educatiei prescolare la domiciliu pe raspunderea parintilor, in clase virtuale
  • stimularea comertului online pana atinge o cota de 50% din comertul national
  • plati cu telefonul in minim 50% din retelele de magazine
  • implementarea semnaturii electronice, in vederea obtinerii online, de catre cetateni, a documentelor necesare

(noiembrie 2016).

Vi se pare absurda stirea? Mie nu. As vota, si maine, politicianul care sustine toate ideile de mai sus. Ce dracu' sa votez, in rest? Injuraturi si scandaluri, ca acum?

Am asistat, in 2012, la inca o demonstratie de neputinta a politicienilor din Romania. S-au votat din nou, niste cretini, care sa ne scape de alti cretini. Parca suntem interlopi, care aduc raketi sa ne ucida concurenta si sa ne continuam relele.

Politicienii n-au putut sa convinga decat pe prea putini dintre votanti. Sediile, masinile, presa, declaratiile politice - toate au contat undeva la 50% din totalul voturilor. Restul a venit ca rezultat al spagii electorale date celor mai prosti dintre romani. Oamenii cu creieri si cei cu varsta sub 30 de ani considera un politician ca fiind plictisitor, necredibil si neinteresant.

Piata electorala cere o schimbare, care, daca nu este oferita de clasa politica, va fi creata chiar de electoratul satul sa nu primeasca mesaje care sa-l atinga. Nu mai vorbim de un electorat care are ca dominante nevoile primare: hrana, asistenta sociala, infrastructura. Tinerii, in special, sunt mai interesati sa fie asemeni celor din jur decat atenti la mesajele publice. Utilizatorii de Apple, de Samsung, biciclistii, vegetarienii, facebook-erii, fotografii - formeaza deja comunitati importante in Romania, care trag tuse groase prin cultura, creand una complet noua, de care alesii nostri n-au auzit inca.

De-aia cred ca o organizare la nivelul cel mai simplu de comunicare al momentului - pe internet - poate crea oricand efecte in viata reala. Pe fond, nu ai nevoie decat de un grup pe Facebook, o subscriptie publica pentru angajarea unei case de avocatura care sa faca demersurile legale si o competitie interna in vederea stabilirii unor reprezentanti.

Cel mai bun exemplu ca acest fenomen a inceput deja este, paradoxal, chiar partidul lui Dan Diaconescu. O figura deloc mesianica, niste promisiuni absolut aberante, un electorat care arata ca din cartile lui Lombrosso - asta ar fi radiografia unui esec anuntat. De fapt, n-a fost un esec? Un scor de 7% vi se pare un esec, dupa o campanie dusa pe un singur post tv, de catre un singur om? Mie mi se pare un succes. Dan Diaconescu a facut singur ce nu reusesc partide cu resurse umane importante.

Sigur, alesii lui Dan Diaconescu se vor topi in alte partide, mai mari. Multi dintre ei sunt doar niste oportunisti de doi lei, pentru care adevaratele tinte sunt PSD, PDL, PNL, adica partidele care te duc in comisii de licitatii, consilii de administratie etc. Dan Diaconescu e doar un experiment, care a aratat cat de mare poate fi forta unui grup de oameni care nu se cunosc, dar care folosesc aceeasi platforma media.

Pentru fanii Samsung: iPartidul e doar ce mi-a trecut prin minte, din cauza telefonului de cacat pe care il detin.

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica