Luni s-a intâmplat la Băneasa Shopping City. Marți a fost în AFI Palace Cotroceni. Vineri, 27 noiembrie, toată povestea se mută la Ploiești. Pentru ăia ca mine, incapabili să facă o cafea decât dacă o vând cu 200 de lei ceașca, o să fie doar show: o să ne uităm și o să facem fotografii barmanilor Gloria Jean’s din AFI Palace Ploiesti, când fac demonstrații de latte art. Pentru alții poate să fie o super-oportunitate de JOB, pentru că cine se înscrie la concursul de făcut artă din spumă de lapte poate fi unul din cei doi câștigători ai unui training platit, la finalul căruia cel mai bun se poate alege cu un job permanent!

Așa că ne vedem acolo, da? Vineri, intre 11.00 si 13.00. Și s-o ardem aiurea la cafea, și să ne dăm artiști! Si vineri seara urc pozele pe fb. 

Dupa textul cu experienta trista de la Flanco, mi-au scris cativa oameni. Unii mi-au oferit solutii online, pe care n-o sa le incerc, ca sa nu compromit datele ramase prizoniere. Altii mi-au propus diversi depanatori. Multumesc din nou, am gasit deja unul. Unul a incercat insa sa scuze prestatia lamentabila a angajatului Flanco:

"... faptul ca s-a intamplat la Flanco este o pura nimereala. Gandeste-te ca un angajat intr-un magazin de acest fel ia ~1000 de lei salariu. Cati oameni competenti crezi ca lucreaza pe banii astia? Nici unul..."

Si ce?

Ma doare fix in cot ca un angajat Flanco are o leafa mica.

Primul meu salariu, in presa, a fost tot mic. Vreo 80 de dolari, cred, in lei. Abia reuseam sa imi iau tigari, bilete de autobuz si sa ma imbat, din cand in cand. Cand mancam in oras, se intampla fie pentru ca eram invitat la vreun eveniment, fie pentru ca reuseam sa ne strecuram la cantina Liceului Economic. Nici nu am discutat despre bani la angajare, atat eram de entuziasmat ca o sa scriu stiri.

Leafa mizerabila nu m-a facut sa devin un jurnalist prost. Am muncit sa castig mai bine, si muncind, am devenit mai bun. Cand am devenit mai bun, am fost ofertat, pe un salariu mai mare, si tot asa. Cand s-a nascut fiica mea, scriam pentru patru publicatii: un cotidian local, unul national, un saptamanal national de business, o revista de petrol si gaze, si doar unul dintre salarii era decent. Muncind atat de mult si de bine, am putut sa conduc redactii si ulterior sa pornesc de la zero proiecte de presa, care au avut succes. Abia dupa vreo 10 ani de presa am putut sa ma relaxez, in ceea ce priveste finantele personale. 

Asa ca de ce sa-l scuz pe imbecilul ala? Nu e un angajat slab pregatit pentru ca e prost platit, ci pentru ca are mentalitatea unui cretin. Daca vrea sa stea la raft si sa tremure pentru jobul lui, ori de cate ori apare ceva pe net, e problema lui.

Si e minunat ca exista astfel de oameni. Am spus-o intotdeauna: pentru mine e perfect sa traiesc intr-o societate in care eu domin, intelectual, dialogul. Cum ar fi sa fiu intampinat in Flanco de un angajat atat de bun, incat sa vin dupa un hard si sa plec cu un card si cu televizor imens, cumparat pe datorie? Ce, credeti ca ar fi contat in dialog cat castiga? 

Ar fi fost, insa, foarte bine, ca hardul ala sa functioneze. Brandul Flanco ar fi ramas, in capul meu, la loc de cinste, nu aproape de ghena unde mai tin Vodafone, manelele sau PPDD.

Strainii n-au inventat internship-ul degeaba, si nu muncesc gratis, la inceputul carierei, de prosti, ci pentru a acumula o experienta la care n-au acces prin invatamant. Asa ca daca ai sub  25 de ani si muncesti de-am'boulea pe motiv ca ai un salariu mizerabil, te condamni la acel salariu toata viata. Maine-poimaine o sa incepi sa te uiti la Dan Diaconescu in loc sa iesi in oras, o sa crezi ca semintele sunt ok si, daca n-o sa faci sex cu vreo verisoara, beat fiind, o sa ajungi sa mananci peste si miel doar o data la patru ani, cand vin pesedistii sau liberalii sa-ti cumpere votul.

Boule.

Nu accept comentarii pe blog. Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro 

Acum cand scriu, e soare de-ti crapa teasta. El e deja la post, cu cutia aia nenorocita de taloane, sperand ca si azi isi va incerca cineva norocul la Bingo.

Se duce la "serviciu" in fiecare zi, ca e soare sau ploaie. Pe la 10-11 dimineata, omul traverseaza centrul, dinspre zona Dealu Mare spre Omnia, atragand atentia. La fiecare pas de-al tau, el se balansandu-se cate o secunda in aer, sprijinit in carje. Cu vesta aia portocalie pe el, si cu miscarile alea, pare o insecta gigantica, nu un infirm care munceste. De-aia am si facut poza alb-negru: cromatica il jigneste, ii taie din aerul dramatic pe care-l merita.

Acum ganditi-va la jobul vostru, despre care credeti ca e de cacat si prost platit. Ganditi-va la zilele in care chiuliti, sau la momentele in care va odihniti. Ganditi-va daca va e cald sau frig, sete sau foame, si cat de repede ajungeti  dintr-un birou in altul, de la un etaj la altul etc.

Acum uitati-va iar la poza de mai sus. Click pe ea, s-o vedeti mai bine. Inca mai credeti ca aveti joburi de cacat?

Nenea asta munceste de foame. Intr-o societate normala, trebuia sa se gaseasca niste bani pentru el, sau un job mai putin solicitant. Va dati seama cum se duce el la munca pe ploaie? Sau iarna? 

Weekend placut. Norocosilor ce suntem.