"Hai să repetăm lovitură aia falsă", i-am zis eu, iar ea a executat-o greșit, în sensul că n-a mai făcut fenta ci mi-a futut spontan un pumn în tâmplă de mi s-au înmuiat genunchii. Și pe urmă nu pricepea de ce sunt bucuros, nu furios. Cum să nu fiu bucuros? Păi dacă îi trage una așa tipului care o să încerce să o apuce pe stradă, la lift, în club, dracu' știe unde....

Ca să nu mă suspectați că fac niște lei promovând ca nemernicul niște chestii, n-am vrut să scriu imediat după incidentul Caracal despre asta, deși numai la asta mi-a stat gândul. Că de Gheorghe Dincă am auzit la nici o luna de când am dus-o pe fiica mea la un stagiu de autoapărare. Nu karate, nu box, nu kravmaga, ci kempo militar. Un fel de rezumat al tuturor stilurilor de lupta din care s-au ales cele mai nesportive și eficiente prize și lovituri astfel încât să te poți apăra. În viziunea kempo-erilor pe care i-am cunoscut, a te apăra nu înseamnă doar să parezi loviturile adversarilor. Că dacă boul ăla da cu un cuțit, iar tu parezi, ăla n-o să zică: "Gata, am plecat. Am vrut să te tai dar m-ai blocat prea mișto, ești boss de boss, ne-auzim". Nu. O să dea din nou, și din nou. De-aia e bine ca, încă de la debutul agresiunii, ca să previi momentul când vei fi lovit, tăiat, bagat in portbagaj, etc, să dai și tu una. Cât de tare poți, în cel mai slab punct al adversarului. Și pe urmă să fugi. 

Coincidenta face ca, la Stagiul Ploiești, băieții de la Kempo să fi predat și "cum reacționezi când ești atacat(ă) în mașină". Adică așa cum a fost atacată Alexandra la Caracal. Dacă ar fi beneficiat de această pregătire, atunci când nemernicul ăla a venit lângă ea pe bancheta din spate și a imobilizat-o, Alexandra putea să-i tragă una cu cheile, în gât (cu puțin noroc, îi nimerea artera aia). Sau să-i fută un telefon în ochi/nas (și să-l lase confuz și orbit de propriul sânge). Sau să-i dea cinci-zece picioare în față și în torace (lovitura aia, tip piston, poate rupe coastele și unui bou, nu numai unui om). Sau toate la un loc, ca o pisica (dureaza doua secunde sa te lovesc de patru-cinci ori intr-un spatiu atat de mic). Iar apoi să deschidă ușa și să fugă. 

Ce vreau să zic este că dacă ai o fată, o soră, o soție la care ții - n-ar fi rău deloc să investești un pic în siguranța ei. Du-o la un curs de autoapărare. Nu unde zic eu, ci unde crezi tu, pentru ca viitorul arata ca problemele ei pe strada se vor inmulti. Am văzut niște informații care spun că exploatarea sexuală e mai profitabilă decât traficul de droguri, pentru că victima poate fi folosită la nesfârșit. Am văzut, de asemenea, și că statul român e tot mai fragil și mai slab, după zeci de ani în care nu s-a investit decât în lefuri mari de la stat "pentru cretinii noștri de la partid". Vad, de asemenea, in fiecare zi, că oamenii tind să se comporte pe stradă ca pe facebook: văd și reacționează numai ce le place si ignora ce ii sperie. Cu toate încercările mele de a rămâne optimist, cred că lucrurile nu se vor îmbunătăți în România prea curând în domeniul siguranței personale. 

Pe trainerii despre care vorbesc îi găsești căutând la mine pe blog "kempo militar". Nu las link, pentru ca n-am chef de teorii cretine.

Cărțile mele, destinate momentelor în care vrei să uiți că trăiești în România, sunt aici:

https://bogdanstoica.ro/shop

Daca esti din Ploiesti sau imprejurimi, nu uita ca miercuri te astept la asta: www.facebook.com/events/739076189896006/

Te duci des la sală, exersezi la sac, faci si scheme complicate, ai început să te sincronizezi de minune cu instructorul și ai o stare de confort psihic gândindu-te că dacă ajungi într-o situație violentă o să te descurci. Nu, n-o să te descurci.

Te duci des la sală, iei proteine, împingi o sută de la piept, faci o sută de flotări zilnic, alergi 5 kilometri, te-ai umflat ca un cârnat nemțesc și ești sigur că dacă ajungi într-o situație violentă o să te impui. Nu, n-o să te impui.

Ai golănit toată viața, te-ai bătut prima oară la zece ani, ultima oară acum două săptămâni, știi să dai, ți-ai simțit gustul sângelui în gură, nu mai fugi, nu te mai blochezi când cineva da în tine, crezi că ești pregătit pentru un conflict fizic. Nu, nu ești.

Eu nici atât. De-aia m-am dus. De fapt, n-am avut de ales, a trebuit să mă duc. Pentru că eu nu vreau să mă duc nicăieri. Când zice pisi "hai și noi colo și colo", eu zic "nu și nu" invocând lipsa mea de sensibilitate pentru frumos. Că eu așa sunt, poți să-mi desfășori în față cel mai frumos peisaj din lume, nu simt nimic. Dar când a zis "e un stagiu de autoapărare, hai să învăț și eu ce să fac dacă se ia unul de mine pe stradă, ar trebui să-ți placă, că nu e nimic delicat și sensibil", n-am mai avut de ales. Iar când a zis "conduc eu" am fost aproape fericit. Că eu m-am săturat inclusiv de condus mașina.

Primul șoc a fost când am văzut cine sunt ceilalți cursanți. Credeam că o să fie alți sedentari ca mine, care fac efort doar accidental. Ciuciu, nene. Numa' instructori de arte marțiale, oameni care la serviciu poartă uniforme, owneri de săli. "Pula mea, n-o să înțeleg nimic, o să plâng primul și o să fiu prostu' grupului", mi-am zis.

Cam așa a și fost, dar n-am avut timp să conștientizez. Programul a fost la limita intensității suportabile. Și ca durata, și ca solicitare. Nu-s așa paliu, am făcut armata, mesteresc periodic lemnarie grea, nu am nevoie de multe ore de somn, dar în astea trei zile mi-a fost foame și somn tot timpul. Din cauza exercițiilor impuse de cei trei. Niște d-ăia, cu background sportivo-militar, care îi pot lăsa lați pe instructorii tăi de orice. Predarea a vizat principiile si tehnicile generale, pentru ca intr-o bataie nu aplici o schema, ci orice poti din tot ce stii. Si n-a plecat de la bataie ca optiunea nr.1, ci a vizat acele situatii in care fuga este imposibila. 

• Primul ne-a învățat cum să te lupți cu cuțitul. Era un tip scund, cu moacă de profesor de engleză pașnic. În luptă, însă, s-a dovedit rău ca un pirahna și eficient ca un măcelar profesionist, capabil să te facă fileuri și cu un ciob de pahar. 
• Al doilea ne-a învățat cum să folosim eficient un pistol. Și ăsta un periculos, trage în 0,8 secunde (am vazut video, nu-i bullshit) de când pune mâna pe pistol. Foarte-foarte mișto și partea asta. Eu am mai tras cu arma, dar nu mă gândeam cât timp irosesc de la decizia de a trage până apăs trăgaciul și că fac și o droaie de alte chestii inutile. 
• Al treilea ne-a învățat cum să ne batem fără arme. Un malac cât un vis urat. Pe cât era de mare, însă, pe atât era de relaxat si practic. Ne-a învățat că n-ai de ce să te chinuiești să arunci lovituri complicate cu pumnul și cu piciorul când două degete și un cot  sunt suficiente pentru ca adversarul tău să gâfâie brusc. 

Au mai fost două momente memorabile. Unul s-a referit la protecția altei persoane. Megamișto: inveti sa îți feresti copilul, iubita, mama, fratele, de un atac in desfasurare. Priceless. Al doilea s-a numit "încălzire dinamică" și nu mai vreau să-l fac niciodată pentru că am crezut că mor.

Nivelul general de predare a fost comparabil cu utilizarea unui iPhone: chestii complicate explicate foarte simplu. La final, înțelegi că schemele alea sofisticate de lupta pe care le vezi în filme pot fi făcute și de tine dacă ești atent la adversar și dacă ești determinat să-i dai una zdravăn. Mai zdravăn decât crezi tu. Pentru că despre asta e vorba. Tipul care o să te atace pe stradă nu o să dea cu cuțitul ca un profesionist cât să poți să răspunzi cum un uchemochipulamea. Nu. O să dea ca țăranul. Și dacă doar parezi lovitura, o să dea din nou. Și din nou. Pe stradă nu există reguli, coduri, tehnici. Nu există atac cu o singură înjunghiere, ci cu mai multe. Nu există bătaie cu un singur pumn, sau cu o singură încercare de a te imobiliza. Ăla care îți vrea viata, telefonul sau iubita e determinat să o facă, se grăbește, e feroce în acțiunile lui. E musai să-i dai una, sau două, sau nouă, chiar de la primul atac, până să se prindă că știi să te aperi. Iar revelatia stagiului a fost că 99% din lucrurile învățate pot fi făcute nu doar de un tip dus la sala, sau de un mâhnit cu o vagă experiență ca mine, ci și de o femeie de 50 de kilograme, blocată în lift, atacată pe stradă de un hoț sau în casă de soțul violent.

Am scris acest text pentru că aș vrea să mai trec o dată prin modulele astea de luptă. Ca să fac asta, trebuie să existe un motiv de a-i aduna, iar, la un loc, pe cei trei. Că unul vine de la Viena, unul de la Constanța, unul nu știu (și mi-e frică să-l întreb), și sigur n-o să vină doar pentru mine. Viața e pe bani, nu pe facerea de bine. Logistica necesară umple două mașini. E nevoie și de săli, de spații outdoor, cazare, masă, etc. Trebuie să fim măcar 20 la Ploiești si 20 la București, astfel încât să ne poată pocni preventiv pe toți, într-un singur weekend, ca să nu ne mai pocnească alții în viitor. Gen: "Ploiești patru ore sâmbătă dimineață și patru ore duminică dimineață" și "București patru ore sâmbătă dupa amiaza și patru ore duminică dupa amiaza". Nu stiu daca o sa fie asa, doar presupun (stagiul la care am fost eu a avut 12 ore de antrenament intinse pe trei zile). 

Dacă ți-am trezit interesul trimite un email la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., pentru ca pe 13/14 iulie se face un workshop de genul asta la Ploiesti. O sa-ti spuna el ce-ti trebuie si cat costa. 

CONCLUZII:

1. Dupa acest stagiu nu ma voi bate mai bine, ci mai putin. Imi trec prin cap cel putin doua batai in care daca stiam sa fac ce-am invatat weekendul asta nu mi-as fi mototolit nici macar camasa. 

2. Recomand participarea oricarei persoane de peste 14 ani. Serios. Abia astept sa o duc pe fiica mea la asa ceva. Chiar dacă pare dur, workshop-ul este safe: se folosesc arme de airsoft, nu reale, cuțite din cauciuc, ochelari de protectie. Nici unul dintre participanți nu și-a luxat/rupt nimic, iar fetele (14, 24 si 29 de ani) au rezistat cu brio.

3. Vino daca esti bodyguard, politist, jandarm sau politist local, unele lucruri sunt de nivelul trupelor speciale. Mai ales daca esti politist local, te implor sa vii. Vreau sa vad si eu un politist local bine pregatit fizic....

4. Nu recomand participarea daca esti un delicat sau un frenetic digital. Nu e cu multe pauze de baut apa, de facut selfie-uri sau de dat mesaje. Daca te umfla rasul din senin, tot grupul face flotari. Iar daca fac flotari de mai mult de doua ori din cauza ta, o sa fac urat. Pula mea, eu abia mai fac flotari...

5. E cu dresscode black/tactic. N-am înțeles, la început, de ce e interzis să participi cu echipamente colorate și de ce a trebuit să fim toți în negru sau kaki. Acum înțeleg: nu-ți mai distrage atenția vreun fund roz, nu te mai gandesti ca ai dat o pălărie de bani pe treningul pulii. Ești doar tu și ăla care-ți vrea răul. Exact ca pe stradă.

Nu, nu m-a platit nimeni sa scriu acest text. Eu ma platesc singur.

"Pantalon tactic sau negru, tricou tactic sau negru, bocanci. Nu veniți în adidași și în trening", scria în prezentarea aia. M-a durut în pulă, că n-aveam nici trening, nici pantaloni tactici, nici adidași. Eu n-am decât jeanși, giessweini și pantofi. Așa că m-am dus frumos în Decathlon și mi-am luat, cu vreo 250 de lei, tot ce zicea acolo. Low-cost și low-quality, că n-aveam de gând să plec în Afghanistan.

Am avut noroc. Am transpirat regulamentar, în trei zile, în toate cele 5 tricouri negre pe care le-am avut cu mine. Am transpirat mult prea tare în pantalonii aia mult prea ieftini (mai bine îi luăm pe ăia un pic mai scumpi). Bocancii au ținut perfect, deși am dat doar vreo 70 de lei pe ei (raftul de trekking). În ultima zi, am zis să fac o aroganță și să port giessweinii. Și ghici ce? I-am rupt. Minunații mei pantofi de 550 de lei, pe care i-am purtat un an fără să pățească ceva, s-au făcut praf în două ore de kempo, nu pentru că sunt prost făcuți, ci pentru că nu sunt destinați unui asemenea tip de solicitare. 

De ce toți în negru, kaki sau camuflaj? De ce se ține povestea asta pe o platforma industrială și nu în vreo sala dichisită? Pentru că este vorba despre bătaie. Nu trebuie să nu te preocupe dacă îți remarcă cineva treningul de 500 de euro și nici să te uiți prea mult la gaoaza aia mișto, în colanți roșii, de lângă tine. Trebuie să te simți cât mai mult ca atunci când cineva o să vrea să te taie, să te bată sau să te fută fără acordul tău. 

În prima lună de armată, eu, băiat fin, cu crucea de gat, cu Metallica în suflet și Cioranu'n valiză (colaj - partea stanga), l-am întrebat pe locotenentul care conducea compania mea de ce morții mă-sii ne tot fute cu instrucția prin curte, culcat, salt înainte, armă sus, armă'n cur, sări, latră, pula mea!!! "Pentru că sunteți 70 de indivizi complet diferiți iar eu n-am timp sa dau un ordin in 70 de feluri. Ca să vă transform în oameni care știu să lupte pentru același lucru cu aceeași intensitate trebuie întâi să vă reduc personalitățile la zero, iar uniforma identică si efortul excesiv ajută la asta. Vă spăl pe creier, ca să rămână loc doar pentru ce vreau eu. Acum marș în formație și bagă cinzeci de flotari! Companie, flotari cu Stoica, că e curios! Caporal, numără: 1 Stoica, 2 Stoica, 3 Stoica..."

Le-am făcut, deși eram epuizați. Nu mai mârâia unul. Omu' avea dreptate. După câteva zile de-astea nici nu mai simțeam efortul, atât eram de concentrați să ne iasă si abia așteptăm să terminăm cu instrucția ca să ne punem pe băut (colaj - partea dreapta). 

Ce vreau să zic este că, dacă vii la stagiul de kempo militar de la Ploiești, du-te'n pula mea și cumpără-ti echipament kaki sau negru, achita taxa și pregătește-te de-o experiență care o să includă oboseală cruntă și nici un pic de respect pentru valorile tale obișnuite. Oamenii aia o să încerce să te facă să te porți ca un animal când ești atacat de alt animal, în jungla urbană în care trăim, tot mai plină de interlopi fără frică de poliție, de ciutani care se vor legende ale pumnului și de prăjiți în căutare de ce-o fi.  

Care stagiu? Ăsta: Cum să-ți aperi copilul, iubita sau pielea într-o bătaie de stradă