Sincer, credeam ca astia de la Delice vor da faliment, in mall. Sunt amplasati intre cinci localuri care au deserturi senzationale, nu vedeam nici un motiv sa te duci la ei. 

Am gasit motivul: ai mai putin de 30 de minute pana incepe filmul, si nu vrei sa le petreci nici la coada la KFC, nici asteptand sa se elibereze o masa la Pizza Hut. Asa ca iei in vizor vitrina Delice, unde - surpriza maxima! - nu gasesti prajiturile pe care le stii din cofetarii. Adica, le gasesti, dar sunt la "si altele". Au prajituri noi, in forme noi, si - zice M - extrem de gustoase.

Preturile - ok. Doua prajituri si-un suc - 15 lei. Curatenie, da. Servire rapida - depinde doar de tine: comanzi la vitrina, fata iti pune frumos tava in brate, si te duci cat de repede/incet spre masa. tacamuri, servetele, pahare - totul e peste nivelul standard din cofetariile Delice.

Si exact asta mi se pare usor nedrept. Grosul banilor sunt adusi, in firma, de clientii care aleg cofetariile obisnuite ale Delice. 

Ma mai duc? Singur sau cu un adult, niciodata. N-am de ce.

comentezi? www.facebook.com/bogdanstoica.ro

N-o sa discutam despre gustul felului de mancare principal. N-are rost, pentru ca toti suntem de acord ca nici o alta pizza de Ploiesti nu se apropie, macar, la gust, de produsele Pizza Hut.

Mai bine discutam despre locatie. Despre modestia proprietarilor francizei din Ploiesti Shopping City, care i-au lasat, probabil, pe toti sa inchirieze spatii "langa scara! cat mai aproape de scara! langa cinema!", preluand apoi, ce-a mai ramas si transformand spatiul in principalul magnet al zonei de food din mall. Merita facut un spot, cu oamenii care urca scara rulanta, se uita in vitrinele KFC, Beirut, La Cucina, Chopstix, Grilandia, si apoi se aseaza la mesele Pizza Hut. 

Despre hostesele care te trateaza de parca n-ai mai fost niciodata intr-un Pizza Hut, si-ti explica ca la prosti cum poti alege intai un blat, apoi orice fel de toping doresti. 

Despre ospatarul care greseste in favoarea ta cand spune "comanda e gata in 20-25 de minute". A fost gata in 15.

Despre viteza cu care vine cineva sa "depaneze" masa pe care ai varsat un pahar de cola, si despre colegul care sare in ajutor, nechemat.

Despre faptul ca angajatii isi concentreaza atentia pe copil, daca esti cu unul. 

Despre zambetul de la final. 

Nu in ultimul rand, despre canapelele comode, cum nu sunt nici la Baneasa, dar si despre pretul produselor, cu mult mai mic decat preturile concurentei din Ploiesti. Daca gasiti o pizza marguerita cu blat pufos, medie, pe undeva, cu 13 lei, sa-mi spuneti si mie.

comentezi? www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Habar n-am de ce nu mănânc zilnic la Prestij. Arată bine, e aproape de centru, are affordable menu... Sau o fi din cauză că nu am timp zilnic de mâncat la prânz, nu sunt mereu în zona centrală şi nu mănânc doar în locuri care arată bine? 

Bogdan Vasilescu de la Prestij a fost unul dintre primii mei clienţi de publicitate online. Era pe vremea în care lansa local după local, intrase în transă de-a dreptul. Îmi povestea ori de câte ori ne vedeam cât a băgat în Grand Prestij, localul de lux din cartierul Albert, şi cât o să scoată. Între timp, l-a închis. Anul ăsta a băgat bani în localul Trattoria Prestij de pe Republicii. Sa vedem cum merge. 

Motivul este foarte simplu şi e disponibil pentru oricine l-a citit pe Al Ries sau a dat măcar un faliment onest, ca mine ( de fapt, eu le-am făcut pe amândouă). Este foarte greu să reproduci un succes incontestabil, dar de conjunctură, cum este Prestij, în altă locaţie, în alte timpuri, pe alte costuri. Bogdan credea, aşa cum acum crede şi Iulia de la DaVinci, că dacă la Prestij e full, la fel o să fie şi în celelalte locaţii cu acelaşi brand. Un raţionament foare prost, dacă nu te numeşti McDonald's, KFC, Pizza Hut. Păi credeţi că ăia reproduc de idioţi toate detaliile, până şi pe cele mai mărunte? Credeţi că de pomană reţeta de hamburger include fix două felii de castravete murat de 2,5 cm diametru? Nu, tată, ci pentru că aşa mă convingi să intru în orice McDonald's din ţară, spunându-mii că voi găsi la Făcăieni exact ce găsesc şi la Băneasa. Altfel, rişti să mă dezamăgeşti într-unul şi să nu mai intru în niciunul. 

Revin la Prestij. Are probabil cel mai ieftin meniu ieftin dintre localurile cu pretenţii. Cu 16 lei mănânci felul 1 - felul 2 în maxim 8 minute. Partea frumoasă e că nu trebuie să te grăbeşti chiar în halul ăsta, chiar dacă ospătarii se mişcă excelent (apropo, micuţa creaţă de azi a venit cu trei castroane mari de ciorbă pe un singur braţ şi le-a pus pe fiecare pe masă privindu-le doar pe celelalte - absolut impresionant). E genul de loc în care fumul se dispersează rapid, muzica e suficient de tare cât să nu poţi auzi ce vorbesc alţii la telefon, iar mesele sunt suficiente. Punct slab: orice nou venit în local se simte ca pe catwalk, pentru că intrarea se vede din toate colţurile localului.

Ceea ce mă intrigă la Prestij este publicul. Azi, de exemplu, erau aşa: doi politicieni, doi foşti politicieni, acum consultanţi, trei combinatori de maşini, avocatul unui mafiot notoriu, trei ziarişti, tot staff-ul de la Cardinal Motors. O atmosferă care seamănă foarte mult cu ce am citit despre cazul Măraru: în ziua în care a fost împuşcat interlopul de la Neamţ, în cafeneaua aia erau şi şeful DNA şi un judecător. 

Cum ajunge un local să fie un magnet deopotrivă pentru Luke şi pentru Vader? Cam cât de bună trebuie să fie locaţia şi mâncarea ca să atragă oameni atât de diferiţi? Şi cine pana mea sunt eu, când apar pe acolo? R2D2?!

comentezi? www.facebook.com/bogdanstoica.ro

E exact ca in cinematografele din Bucuresti. Fotolii comode, in care zaci perfect, si daca nu-ti pasa de film. Sala abrupta, astfel incat un copil vede bine si daca o matahala a nimerit pe scaunul din fata lui. Personalul este amabil si omniprezent, mai putin un bitch de 3.450 de kilograme, care a urlat la o angajata din zona de food ca daca mai pune capacul gresit la cola, va fi ultima ei zi aici. Le-am scris celor de la Cinema City: poate daca ii anunt ca descreierata aia face asa de fata cu clientii, azi va fi ultima ei zi in companie.  

Revin la cinema-ul de la Mall. E reconfortant sa ai de ales intre 12 filme. E neplacut sa ma pui sa cumpar ochelari 3D. Poate am unii marfa, de-acasa. Poate vreau doar sa-i port, nu sa-i detin. Sau poate vreau sa dau ăia trei lei pe un corn cu E-uri de la Paul...

Singurul lucru de criticat, pe bune, la Cinema City Ploiesti este zona de exit. Cand se termina filmul, esti indrumat pe niste scari care dau intr-un hol exact ca-n Matrix: pereti terni si usi metalice, gri. Prima usa pe care am deschis-o dadea pe peretele din spate al Mall-ului, spre scarile de incendiu, cu podeaua din grilaj, si nu mi-a placut sa-mi vad copilul cum priveste ingrozit la cei 10 metri de sub talpi. A doua usa dadea intr-o camera tehnica. Abia dupa capatul nordic al holului am gasit indicatorul "inapoi in mall".

M-am desumflat si cu preturile: 20 de lei, cu tot cu ochelarii 3D. Deci, mai scump ca la cinema Premiera, cinema 3D si cinema Twins, desi nu platesc chirie, ca cei de acolo. Alte preturi: o portie de popcorn, una de nachos si un ice tea au costat 25 de lei. Scump. Adica, nu merita. Va vine sa credeti ca tot atat am platit, o ora mai devreme, la Pizza Hut, pe niste chestii absolut delicioase? 65 de lei un film, in doi, la mall? Pai faci asta in centru, si mananci la KFC...

comentezi? www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Nu ştiu care a fost primul pe pământ, McDonald's sau KFC, dar acum, mie ultimul mi se pare fiţa proastă a primului. Cred că nu e loc mai bun în care poţi să explici cum ajung extensiile de brand să slăbească forţa acestuia. Nu e ca la Mc: vită, pui, brânză. Mă uit la mine: nu ştiu nici măcar un singur nume de meniu KFC; cer ori aripioare picante, ori cutia aia cu aripioare şi cartofi. Nu ştiu ce sunt Crispy, şi n-am idee ce înseamnă Variety. 

Pentru unii care s-au branduit în România ca nişte rebeli ai fast-food-ului, având cele mai bune aripioare picante din lume, şi care au pus presiune pe zeci de mii de românce să-şi încerce propria reţetă, cei de la KFC arată ca nişte foşti rockeri spectaculoşi, ajunşi acum producători muzicali, la costum. Au vreo 10 sau 12 feluri de mâncare, combinate în vreo 7 meniuri, şi încearcă să ascundă faptul că vând bucăţi din aceeaşi găină, ambalată diferit. Şi e aiurea: dacă vreau varietate aleg un restaurant, mi se pare culmea snobismului să încerci să creezi din mine un consumator sofisticat de fast-food... 

În rarele ocazii când mănânc "keiefsiuri", prefer să iau la pachet, din cauza mirosului. Din punctul ăsta de vedere, la KFC este ca la orice restaurant de gara, intri mirosind a duş şi ieşi duhnind ca o subţioară de gospodină în preziua Paştelui. Culmea, din tavan se zgâiesc la tine vreo 6 guri de ventilare, nefolosite. Wtf?!

Sunt şi alte rele la KFC: lipsa şerveţelelor umede (de ce mama dracului trebuie să le ceri, până acum un an erau incluse), toaleta mereu înfundată, mesele unsuroase, terasa mereu ocupată de intelectualii de la Selket şi BGS, cu ale lor glume sonore. Să nu uit cafeaua: parcă e trecută printr-o cârpă îmbibată în ceva amar...

Ce merge bine la KFC: personalul. Fetele se mişcă rapid, nu te f*t la cap cu "poate nu ştii că vrei să asculţi 4 minute de meniuri", mesele lăsate ocupate de retardaţi sunt eliberate rapid, găseşti ziare şi reviste de citit, muzica e friendly iar clientela - mai mişto decât la McDonald's. Cea mai importantă calitate: poţi mânca ceva în 7-8 minute, de când intri pe uşă şi până ieşi. 

Una peste alta, KFC îmi trezeşte nostalgii: îmi aduc aminte cum plecam cu trenul la Bucureşti, la nişte aripioare picante în Romană şi la nişte beri complicate peste drum, la Grădiniţă, plimbare din care reveneam peste două zile, din trenul de Sinaia, cu gândul la aripioarele picante de la KFC...

memories with KFC? www.facebook.com/bogdanstoica.ro