Mi-am pierdut ieri, câteva ore, la vizita președintelui Klaus Iohannis la Ploiești. Spre deosebire de o zi obișnuită de muncă, ieri mi-am făcut pozele din mijlocul unui grup de 20-30 de jurnaliști, majoritatea de televiziune, din București, ținuți, ca și mine, în grupul ăla, de regulile SPP. Reguli obișnuite. Adică auzeam frecvent "dacă ești acreditat pentru acest eveniment, te rog stai în zona unde sunt și ceilalți jurnaliști". Până la urmă, am stat. Am stat și m-am uitat cum trec știrile pe lângă jurnaliști, fără să le vadă. 

SPP impune, de obicei, mici embargouri care vizează apropierea de președinte. Nu urci pe scări până când nu urcă el. Nu lua liftul ăla. Nu ai voie să vii din partea aia. Nu stai acolo, locul ăla trebuie să fie liber. Știu că ți-am mai verificat o dată aparatul foto, dar ai ieșit din clădire, și acum trebuie să verific din nou dacă nu cumva e altul, plin cu gloanțe, nu cu lentile. Nu te împiedică niciodată, însă, să te miști în zone unde nu se află obiectivul lor, să-ți faci meseria și să scoți, din prezența președintelui în acel loc, mai mult conținut pentru redacția ta. Faza e ca nu avea cine sa produca acel continut. Staulul virtual părea să fie preferat de jurnaliști, nu suportat cu greu. 

N-a interesat pe nimeni din presă cum a ajuns președintele în centrul Ploieștiului. Pe unde a venit coloana, pe unde a ajuns în zona aia megaaglomerata unde e primăria, dacă au aparut blocări de trafic, redirecționări, etc. Dacă vreo ambulanță sau vreo mașină de pompieri au fost întârziate de protocolul aferent.

N-a interesat pe nimeni din presă dacă oamenii veniți să-l întâmpine pe Iohannis i-au zis ceva, i-au dat ceva, i-au cerut ceva. Poate a primit un plic, cu o petitie. Când președintele a făcut primul contact cu publicul, afară, presa era înăuntru, la caldurică. 

N-a interesat pe nimeni din presă cine a participat la întâlnirea cu primarii. Serios, la acel moment de "oportunitate de imagini", reporterii nici n-au urcat în sală. Doar cameramanii. Păi știu cameramanii cine e X, cine e Y, ce relevanță are că Z a stat cu L și cu T? 

Nici după. Primarii care au venit la întâlnirea cu Iohannis s-au topit în marea de oameni fără să fi fost opriți de jurnaliști, la ieșire, cu întrebarea "despre ce ați discutat, azi, aici, cu președintele?".

Din cele câteva sute de oameni veniți să-și ia cartea lansată de Iohannis și care au stat după autografe peste o oră, presa n-a întrebat pe nimeni, nimic. Nici pe băbuța aia senzațională, care arăta de parcă citise toată biblioteca națională, nici pe alesul ăla local cât o dubă, cu moaca celui care nu știe dacă să citească sau să mănânce cartea, nici pe copiii prezenți. Pula mea, dacă nici un copil de 8 ani care are în mână o carte despre politică externă nu e o știre...

N-au fost curioși să vadă ce-a văzut președintele, în scurta lui plimbare pe stradă. Pana mea, poate trecea pe lângă un tip în scaun rulant, poate călca în vreun rahat de câine, poate îi striga unul, din trafic, ceva. Și din modul în care merge suita în jurul lui Iohannis poți face o știre, pentru că cinetica aia îți arată ierarhia, cine merge lângă el și cu cine vorbește, cine e imediat în spate și are voie să audă ce se vorbește, cine e umil, în spate, de parcă n-are voie nici să vorbească, nici să audă... Cele șase minute de plimbare ale lui Iohannis au fost complet ignorate de presă, care, din nou, stătea la adăpost de o ploaie banală. 

Nici ce s-a întâmplat în zona toaletelor, când a dispărut președintele, pentru vreo zece minute. Pe holul ăla nu-s doar toaletele, sunt și niște săli mici, de evenimente, care au fost și ele pregătite pentru vizita lui Iohannis. Pula mea, poate s-a întâlnit intr-una din ele cu Putin, in alta cu Pablo Escobar si in ultima cu un grup de stripteuze. Zona a devenit libera la acces dupa iesirea lui, se putea merge si deschide cateva usi....

Jurnaliștii n-au pus nici o întrebare legată de carte, lansare, Ploiești, ploaie. Numai tâmpeniile obișnuite, gen Viorica-Dragnea-PSD. Asta e orasul lui Sebastian Ghita, al tipului care e VP la CocaCola Worldwide, orasul e cel mai mare hub de investitii americane din Romania, ai teme... Plus ca, pula mea, poate a fost omu' cu vreo pizda din Ploiești când era student. Poate i-au furat unii geaca, în tinerețe, în trenul de Măneciu. Nu-s știri? Eu zic că sunt. Când a venit Băsescu, și s-a întâlnit aici cu un vechi coleg de școală, a fost fabulos schimbul de replici, gen "ooo, colegu, cam gras, cam gras" / 'da, dar eu măcar mai am par în cap". Mai e si contextul. Ieri, Camera Deputaților a votat ca radarele să nu mai fie puse în mașini civile. O mizerie, care va înmulți accidentele rutiere. 400 de oameni mor, anual, din cauza vitezei pe șosele, și doar radarele astea, pitite, fac ca numărul lor să nu fie mai mare. O să-i vină la promulgare legea, cât de curând. Nu merită o întrebare? Să mori tu că nu?

Și figurile de inutili indispensabili... Dumnezeule mare! Adică se anunță "voi stați aici, el vine pe aici", tu stai la glume infantile cu propria-ți goliciune mentală, privind în neant câteva minute bune, iar când începe momentul îți dai seama că nu vezi nimic de unde vegetezi și strigi "Foto, dă-te la o parte"? Nu, boss, nu mă dau. Spre deosebire de tine, eu chiar vreau să-mi iasă pozele mișto. Fotografiază-mi geaca, din spate, dacă ești prost. "Păi îmi lăsasem rucsacul aici". Și ce? Nu suntem la coadă la lapte, boss, să-ți lași loc. Si ma doare fix in pula de publicul tau, nu simt deloc nevoia sa-l ajut sa fie bine informat. "Păi și eu ce fac?". Ce faci de obicei. Niște știri de căcat. Ai venit cu tema de-acasă, vrei doar un răspuns privind-o pe dobitoaca aia de Viorica, nu vrei sa faci știri. Puteai să stai in redactie și să te uiți pe net, să vezi ce-a zis neamțul, sa pui niste ilustrație veche pe vocea președintelui și aia era. De ce să lăcești aici, în flig?

Dacă ți-a plăcut să citești acest text, s-ar putea ca și unele

din cărțile mele să-ti placă, așa că dă o tură pe 

https://bogdanstoica.ro/shop