In primul rand, pentru ca nu scrie rau deloc. Scrie chiar bine. Si va spun asta in calitate de cititor, de nevoie, al multor vome de texte, scrise de persoane cu un background literar impresionant. Azi am avut ocazia sa rasfoiesc paginile scrise de ea pentru "Cum e sa fii fata" si mi-a placut ca nu m-au durut nici ochii, nici neuronii si nici nu mi-a venit sa zambesc cu superioritate (da, si eu fac asta, toti cei care au o competenta in ceva o fac, o face si frizerul cand vede pe cineva care s-a tuns singur).

Azi m-am prins si cum e posibil ca cineva "care a aparut in Playboy", adica avand o ocupatie aparenta atat de superficiala si de goala de continut, sa scrie atat de bine. Pai, tipa cu care m-am intalnit eu azi, la Gaudeamus, are multe in comun si cu textele alea bune, pentru care cumparam Playboy. Pe bune, eu chiar cumparam revista aia pentru articolele si interviurile din ea; nuditatea de pe net era si atunci, ca si acum, mai multa si mai elocventa decat cea din print.

Ca sa rezum: la Dana se vede dupa cum vorbeste ca poate sa scrie. Serios. Asa cum unii oameni nu pot arata, din cauza timiditatii, cat sunt de profunzi in fata tastaturii, la altii se vede de la o posta potentialul de scriitor. Dana vorbeste fluent, in toate registrele, de la amuzant la sobru si didactic, despre orice vrea muschiul ei. Iar cand vorbesti atat de dezinvolt despre orice iar scrierea in limba materna nu ti-e o corvoada, nu ai cum sa scrii altfel decat bine.

Si a fost cumva jenant sa-mi dau seama de calitatile ei, dupa ce am subestimat-o atat de grav. Prima oara a fost acum cateva zile, cand am refuzat propunerea de asociere de imagine cu Douglas si MeliMelo, convins ca oamenii aia o sa vrea sa port o camasa roz si sa ma dau cu cine stie ce crema pulii antirid de barbati. N-a fost vorba de asa ceva, Douglas si MeliMelo doar au aranjat un colt dedicat lecturii, la standul Editurii Univers, de la Gaudeamus, iar pe fotoliile alea o sa stea, probabil si cititoarele cartilor mele. Scuze, Douglas, MeliMelo si Dana, promit ca data viitoare, inainte sa ma dau leu, sa intreb despre ce e vorba.

A doua oara am subestimat-o azi, cand am discutat cu Dana atent doar sa nu scap boii in vocabularul meu pacatos, plin de pule. M-am trezit pus in dificultate de intrebari si remarci pentru care nu eram pregatit si asta a fost cu atat mai atroce cu cat nici ea nu se pregatise. M-a casapit natural, spontan, doar in baza faptului ca ea (spre deosebire de mine) crede in existenta tipului din filme. Si chiar daca am scos-o la vopsea, n-am scos-o usor. Dupa discutia de azi, pun pariu ca daca faci cu ea un stagiu de pregatire politica/economica (oameni, locuri, evenimente), si-i dai un studio tv, Dana Savuica poate baga sub masa aproape orice politician din Romania, plus trei sferturi din jurnalistii de televiziune care fac talkshow.

Luati asta ca pe o recenzie in avans la cartea pe care Dana o scrie acum. Pun pariu ca o sa fie o lectura placuta. LIVE-ul discutiei cu Dana Savuica, de azi, este AICI. Cartea in care o puteti citi pe Dana Savuica este AICI.

Citeste-mi cartile sau fa-le cadou unei tipe misto

Corina Ungureanu e o figura. Nu mi-ar fi zic "bai, stiu ca te-ai uitat dupa fundul meu toata viata, nu vrei tu sa-mi faci pozele pentru Playboy reloaded?". Nu, frate, ea a vrut sa zic doua vorbe la lansarea primei ei carti. Am zis da, ocazie cu care Ciprian ne-a facut fotografia asta, foarte misto: eu tin cartea ea, iar Corina tine Nikonul meu. 

Am citit si cartea si imi place foarte tare ca nu simt prezenta unui scriitor de carti de editura, d-ala cu carte de munca. Corina a scris cu mainile ei, se simte vocabularul ei, lipsa de experienta in scris e compensata de naturalete si acuratete. Isi povesteste la fel de onest si victoriile, si infrangerile, si prostiile facute (vezi parcursul ei in politica) dar si marea dragoste.

Asa ca va recomand sa cumparati si sa cititi "Povestea mea", de Corina Ungureanu. O gasiti la Carturesti, dar si in alte librarii. Costa vreo 25 de lei si dureaca o zi de weekend sau o calatorie cu trenul s-o citesti. E o carte plina de povesti misto. Povestea unui copil care n-a avut mai nimic, in afara de dragoste pentru un sport si o ambitie care ma cutremura. Daca aveam ambitia Corinei eram mai cunoscut decat Fuego, va spun eu...

Cateva zeci de poze de la lansarea cartii - aici.