Întâi am zis că ocup doar un perete. Apoi am zis să ducă murăturile în beci. Apoi am mutat și cauciucurile de iarnă. Încet, încet, am scos tot ce era în magazia maică-mii ca să-mi încapă ... nici nu știu cum să le zic, sincer. Noul meu hobby se numește upcycling, dar nu știu cum se numesc efectele lui. Upciclisme? Upciclete? Upcicluri?

A mai venit câte un prieten, câte unul/una care căutau un cadou deosebit, sau care mi-au scris că vor ceva, după ce am urcat câte o poză pe facebook. De parcă nu-mi ajungea bombăneala maică-mii că i-am confiscat toată magazia, am ajuns în alt impas.

- Cât costă aia?

- Frate, nu știu. Știu cât am dat pe ea, știu cât m-au costat materialele folosite s-o refac... Știu și cât costă una asemănătoare pe net, știu și cât e de rară, dar tot nu sunt în stare să fac un preț, pentru că nu știu cât a costat timpul alocat să-i dau forma asta. Că de multe ori chiar mi-a făcut o reală plăcere, nici nu știu când a zburat. 

Și am fost de fiecare dată ușurat când prețul a venit de la cel sosit să vadă magazia. N-a fost unul să-mi arunce cinci lei în față, ca la proști, și nici vreun fraier care să ofere de 20 de ori mai mult decât credeam eu că face chestia aia. Așa că am mai vândut din ele. Cu banii luați am cumpărat alte produse, alte materiale, alte scule... Dar pentru că eu din vară am început lucrul la o droaie de chestii, pe care acum le finalizez, sunt în situația de a alimenta magazia aia într-un ritm mai alert decât se vând chestiile de acolo.

Situația nu mai putea continua așa. Nu de alta, dar mama nu mai are nici o magazie. Iar eu stau la bloc. 

În ianuarie, cel mai deștept prieten al meu a venit cu ideea asta, a licitației. Eu să urc produsele pe un subdomeniu al blogului, să anunț un preț de pornire și un preț minim de vânzare, și să las oamenii să hotărască cât vor să dea pe chestiile care-mi ies din mâini. 

De la idee a trecut la fapte. Și gata. Magazia de upcycling e acum online. O să tot adaug produse, când am timp. Te loghezi cu emailul sau cu contul de facebook și licitezi. După aia povestim cum facem: vii tu la Ploiești să-ți iei cumpărăturile, sau găsesc eu o soluție să ți le trimit. 

Have fun pe upcycling.bogdanstoica.ro. Dacă dă eroare, reveniți, că nu e tocmai gata, stă pe un server de test. În câteva zile o să meargă ceas.