Nu e un film pentru toata lumea, ci mai degraba pentru cei sensibili si foarte ... romani decat pentru flegmatici. Asta pentru ca este un film tipic romanesc: e plin de momente lungi care puteau fi scurte, de replici de cacat cum nu intalnesti niciodata in viata reala, legate intr-o intriga atat de oscilanta calitativ, incat ai crede ca scenariul a fost scris de 3-4 oameni care n-au discutat intre ei. Radu Gabrea, ca si alti regizori, nu se simte bine pana nu balteste putin in fiecare chestie care ii place, uitand complet de faptul ca el e regizorul, nu publicul. Ia ganditi-va: ce s-ar intampla daca parchetarul ar pune ce-i place lui, nu voua? 

Sa adaug si filmarile... Cred ca au folosit un cameraman bine ancorat in urban, eventual un bucurestean specializat in videoclipuri. Altfel nu-mi explic cat de bine s-au vazut cadrele filmate la interior (cadrele cu el din biserica si cadrele cu ea, ezitand in tocul usii) si cat de prost s-au vazut exterioarele, desi zona era superba. Exista chiar doua momente - unul in care eroina se uita la o cruce, cu faţa bine iluminată desi are soarele in spate, şi un altul, în maşină, în care actorului principal i se reflecta in pupila lampa de lumina de pe camera video.

Daca te pregatesti psihic pentru toate astea si iti cumperi bilet la O poveste de dragoste, Lindenfeld, o sa te caci pe tine. Coloana sonora este dementiala, nu cred ca mai stiu vreun film in care aceeeasi melodie sa fie reluata tot timpul, in alta orchestratie. Sunt cateva scene in care vei plange, asa cum au facut-o azi, la premiera, cativa. Absolut geniali si Victor Rebengiuc, cu grimasele lui care vorbesc, si Victoria Cocias, pe care eu n-am mai vazut-o niciodata in vreun film. Nu exista babuță mai blanda si mai misto decat aceasta Helga, va spun eu. Exista insa medici jucati mai credibil decat poate sa joace Ion Caramitru, vizibil depasit de rolul de smecherit, si personaje meschine si viclene cu mult mai reusite decat ce-a jucat Mircea Diaconu. Nici nu vreau sa amintesc de fiul si avocatul eroului principal: doi penibili.

Mi-a placut mult si mucoasa de 17 ani gasita de Radu Gabrea la Teatrul German din Timisoara. Notati numele asta: Ioana Bugarin. O sa fie madarfacara viitoarei generatii de actori romani. 

Mi-a placut ca Ploiesti Shopping City a luat in serios premiera asta: a pus un spider si un covor rosu, a deschis sampanii si a invitat lumea buna a orasului, oameni care au iesit de la proiectie discutand aprins. Nu mi-a placut ca printre oamenii astia s-au strecurat si vreo doi idioti, care au pus - se putea altfel? - intrebari cretine.